Iubiţi credincioşi, nu cu mult timp în urmă un grup de jurnalişti au realizat un sondaj şi au creat un top al cerşetorilor: care câştigă cel mai bine? Unde cerşesc cel mai mult? Şi ce texte folosesc pentru a înduioşa mulţimile? Între primii cinci cerşetori se afla şi unul care folosea doar aceste cuvinte: „Dumnezeu vede tot”… Cu plecăciune, prin faţa tuturor trecătorilor, el reuşeşte să impresioneze şi să adune bani serioşi amintindu-le trecătorilor că „Dumnezeu vede tot”: vede fie dărnicia şi generozitatea lor, fie zgârcenia, indiferenţa şi egoismul lor.

Astăzi, iubiţi credincioşi, nu un om, nu un cerşetor, ci cuvântul Domnului pe care l-am ascultat vrea să ne amintească şi nouă acelaşi adevăr: Dumnezeu vede tot. Absolut tot! Nimic nu-i este străin. Ne cunoaşte. Să ascultăm ce am cântat împreună cu psalmistul:
Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti; 
ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; 
toate cărările mele îţi sunt cunoscute.

Mai mult decât psalmistul, Isus Cristos în sfânta Evanghelie ne vorbeşte despre cât de bine ne cunoaşte. Îi întâlneşte pe învăţătorii legii şi pe farisei – poate pentru prima oară – şi le şi pătrunde inima şi le strigă: vai vouă! Vai vouă pentru că încălcaţi prescripţiile cele mai importante din Lege: dreptatea, mila şi fidelitatea! Vai vouă, călăuze oarbe! Va vouă pentru că voi curăţaţi partea dinafară a paharului, dar pe dinăuntru este plină de lăcomie şi necurăţie!

Vai vouă! E strigătul lui Dumnezeu îndreptat spre fiecare dintre noi atunci când uităm ce înseamnă dreptatea, mila şi fidelitatea! Vai nouă mai ales atunci când uităm să le punem în practică!

Ce înseamnă dreptatea? Ce este dreptatea pentru noi? Suntem oameni drepţi? Să ascultăm ce spune învăţătura Bisericii despre dreptate în Catehism: dreptatea este o virtute morală care constă în voinţa neschimbătoare şi fermă de a da lui Dumnezeu şi aproapelui ceea ce li se cuvine. Dreptatea faţă de Dumnezeu este numită „virtutea religiei”. Faţă de oameni, ea dispune la respectarea drepturilor fiecăruia şi la stabilirea în cadrul relaţiilor interumane a armoniei care promovează echitatea faţă de persoane şi faţă de binele comun (cf. CBC 1807).

Dreptatea este una dintre cele patru virtuţi cardinale: prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătarea. Iar omul drept este adesea evocat în Sfânta Scriptură şi se distinge prin dreptatea constantă a gândurilor sale şi prin corectitudinea comportamentului său faţă de aproapele.

Suntem drepţi în gânduri, în cuvinte, în faptele noastre? Sau auzim şi noi astăzi strigătul lui Cristos: vai vouă?

Cât despre milă şi importanţa ei aflăm din cuvintele Sfintei Scripturi, prin invitaţia Domnului: Milă vreau nu jertfă (Os 6,6; Mt 12,7). Ba mai mult, Isus Cristos ne aminteşte că vom fi judecaţi în funcţie de faptele de milostenie faţă de cei de lângă noi: dacă am dat de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, dacă l-am vizitat pe cel închis sau bolnav, dacă am fost alături de cei descurajaţi etc. Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă: faptele de milostenie sunt acţiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupeşti şi sufleteşti. A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca şi a ierta şi a suporta cu răbdare pe alţii. Faptele de milostenie trupească sunt mai ales a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuinţă, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi şi pe cei închişi, a-i îngropa pe cei morţi (cf. Mt 25, 31-46). Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una din principalele mărturii ale iubirii frăţeşti şi o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu (cf. CBC 2447).

Ne întrebăm din nou: practicăm noi mila, faptele de milostenie sau auzim strigătul lui Cristos: vai vouă?

Şi nu în ultimul rând: fidelitatea: Fidelitatea exprimă statornicia în ţinerea cuvântului dat. Dumnezeu este fidel. Creştinul trebuie să fie fidel în promisiunile şi angajamentele sale, fidel faţă de starea sa de viaţă: este preot, să fie fidel preoţiei; este persoană consacrată să fie fidelă voturilor depuse; este medic, avocat, profesor: să fie fidel misiunii încredinţate; este soţ, soţie: să fie fidel, statornic angajamentelor luate. Să privim mereu la fidelitatea lui Dumnezeu faţă de noi: în ciuda infidelităţii omului păcătos şi a pedepsei pe care acesta o merită, el îşi păstrează şi îşi îndeplineşte promisiunile. Întotdeauna. Fără excepţii.

Există acea vorbă care spune: pasărea prin cântul ei se identifică şi-şi dobândeşte farmecul, omul prin respectarea cuvântului dat, prin îndeplinirea angajamentelor făcute (Gilbert Keith Chesterton). Ne întoarcem acum la noi, iubiţi credincioşi, dragi cititori, suntem fideli angajamentelor noastre sau auzim iarăşi strigătul lui Cristos: vai vouă?

Cerem minuni de la Dumnezeu prin mijlocirea sfinţilor, a sfântului Anton, a sfintei Fecioare, cerem ca Dumnezeu să ne facă dreptate, cerem milă, cerem şi aşteptăm de la ceilalţi să fie fideli, dar noi? Noi oferim fidelitate, milă, dreptate?

Poate ne este greu să practicăm mereu dreptatea, să fim miloşi. Poate suntem prea ispitiţi împotriva fidelităţii şi a statorniciei. Să ascultăm cuvântul apostolului Paul din prima lectură: „Am găsit în Dumnezeu curajul de care aveam nevoie”. Să privim spre Dumnezeu când ne este greu. El ne dă puterea şi curajul de a înfăptui ceea ce ne cere. Să privim spre sfinţi. Ei au reuşit. Vom reuşi şi noi. Şi să nu ne descurajăm. Să nu imităm ceea ce vedem în jurul nostru şi să spunem: dar toţi fac aşa: toţi sunt nedrepţi, nemiloşi, infideli. De ce să fiu eu altfel?

Nu sunt toţi aşa. Sunt mulţi, dar nu toţi. Sunt şi oameni drepţi, plini de milă, fideli şi deseori mulţi dintre noi am beneficiat de virtuţile lor. Dacă privim doar la cei răi suntem ispitiţi de descurajare şi de răzvrătire!

Fericitul Ioan Paul al II-lea când a mers în Polonia, la Czestochowa, s-a adresat Fecioarei Maria cu aceste cuvinte: „Îţi mulţumesc mamă pentru toţi cei care nu se lasă biruiţi de rău, ci biruiesc răul prin bine”. Să facem din aceste cuvinte şi rugăciunea noastră, şi mai ales să ne regăsim în aceste cuvinte printre cei care nu s-au lăsat biruiţi de rău şi au biruit răul prin bine.

Să păstrăm viu în noi în această zi strigătul lui Cristos: Vai vouă! Vai nouă dacă nu ne reînnoim. Dacă nu înţelegem că în această lume ceea ce contează nu este profitul, avantajul imediat, ci dreptatea, mila şi fidelitatea! Domnul să se îndure de noi şi să ne dea mereu puterea de a fi drepţi, plini de milă şi fideli angajamentelor noastre.

Să nu uităm, iubiţi credincioşi: Dumnezeu vede tot! Amin.

Iată şi lecturile de la această sfântă Liturghie:

LECTURA I
Am fi voit să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi pe noi înşine.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,1-8
Fraţilor, ¹ voi înşivă ştiţi bine că venirea noastră la voi n-a fost fără rod. ² Deşi înainte de aceasta am avut de suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, după cum ştiţi, totuşi am găsit în Dumnezeu curajul de care aveam nevoie pentru a vesti între voi, cu preţul unor mari eforturi, evanghelia lui Dumnezeu. ³ Când v-am vorbit, nu v-am vestit învăţături greşite, nu am avut gânduri meschine, n-am umblat cu înşelăciune; ⁴ căci, pentru a ne încredinţa evanghelia, Dumnezeu ne-a pus la încercare, astfel ca noi să vorbim pentru a fi plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu. După cum ştiţi, ⁵ niciodată n-am avut poftă ascunsă de câştig, Dumnezeu ne este martor; ⁶ niciodată n-am căutat onoruri din partea oamenilor, nici de la voi, nici de la alţii ⁷ deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să cerem o cinste deosebită. Dimpotrivă, noi ne-am purtat faţă de voi cu gingăşie, cum se îngrijeşte o mamă de copiii ei. ⁸ Având pentru voi asemenea simţăminte, am fi voit să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi pe noi înşine, căci ne deveniserăţi nespus de dragi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1b-3.4-6 (R.: cf. 1b)
R.: Tu, Doamne, mă observi de aproape şi m-ai cunoscut!
^1b Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
² ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
³ fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

⁴ Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti deja.
⁵ Tu mă împresori şi din faţă, şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
⁶ Admirabilă este pentru mine înţelepciunea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.

ALELUIA Evr 4,12
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere:
el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trebuie să respectaţi prescripţiile cele mai importante ale Legii, fără să le neglijaţi pe celelalte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,23-26
În acel timp, Isus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: ²³ „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, pentru că daţi zeciuială din izmă, mărar şi chimion, însă călcaţi prescripţiile cele mai importante din Lege: dreptatea, mila şi fidelitatea. Pe acestea trebuia să le practicaţi, fără să le neglijaţi pe celelalte. ²⁴ Călăuze oarbe, voi înlăturaţi ţânţarul cu strecurătoarea, dar înghiţiţi cămila! ²⁵ Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, pentru că voi curăţaţi partea dinafară a paharului şi a farfuriei, dar partea dinăuntru este plină de lăcomie şi de necurăţie. ²⁶ Fariseule orb, curăţă mai întâi partea dinăuntru a paharului, ca să fie curată şi partea dinafară”.

Cuvântul Domnului

Aici puteti găsi sursa fotografiei.