„Fiecare zi posomorăşte sufletul cu câte o supărare nouă, pe când nopţile, care preiau îngrijorările zilelor, amăgesc şi mai mult cugetele cu nălucirile lor. Faţă de toate acestea există numai o singură scăpare: să te desparţi cu totul de grijile lumeşti. Dar despărţirea de lume înseamnă (…) rupere sufletească de poftele trupeşti (…) pentru a fi gata să primeşti în inimă îndrumări izvorâte din învăţătura dumnezeiască (…). Retragerea în singurătate… potoleşte patimile, dă prilej minţii să le stârpească cu totul din suflet (…). Dorinţele puternice, cum sunt poftele, mâniile, temerile şi mâhnirile, aceste rele care înveninează sufletul, pot fi potolite numai prin viaţa trăită în linişte”…
Din Scrisoarea a II-a a sfântului Vasile cel Mare
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu