„Fiecare zi posomorăşte sufletul cu câte o supărare nouă, pe când nopţile, care preiau îngrijorările zilelor, amăgesc şi mai mult cugetele cu nălucirile lor. Faţă de toate acestea există numai o singură scăpare: să te desparţi cu totul de griji­le lumeşti. Dar despărţirea de lume înseamnă (…) rupere sufletească de poftele trupeşti (…) pentru a fi gata să primeşti în inimă îndrumări izvorâte din învăţătura dumnezeias­că (…). Retragerea în singurătate… potoleşte patimile, dă prilej minţii să le stârpească cu totul din suflet (…). Dorinţele puternice, cum sunt poftele, mâniile, temerile şi mâhni­rile, aceste rele care înveninează sufletul, pot fi potolite numai prin viaţa trăită în linişte”…

Din Scrisoarea a II-a a sfântului Vasile cel Mare