Din noua mea cameră am parte în fiecare seară de un spectacol impresionant de lumini creat de „soarele ce se duce după dealuri să se culce”. E un apus superb şi în această seară. Tocmai îl privesc şi-mi amintesc de jocul de seară al soarelui prin munţi. Sunt cu gândul la acele clipe când îl priveam cum se stinge în apele oceanului.
E incredibil! Câte culori!
Şi sunt sigur că voi descoperi zilnic lucruri fascinante în/din noua mea casă… Sunt o mulţime de lucruri care aşteaptă să iasă la iveală şi care mă vor încuraja pentru a parcurge cu bine şi cu folos noul drum.E atât de frumos cerul…
(Acum am doar aceste fotografii făcute la un asfinţit de soare pe malurile oceanului, dar mâine îmi voi pregăti aparatul şi voi fotografia şi apusul de soare iesean)
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu