Luther a descris astfel Ierusalimul ceresc, pe urmele unei imagini medievale: „Atunci omul se va juca cu cerul, cu pământul, cu soarele şi cu făpturile. Şi toate făpturile vor simţi şi o plăcere, o dragoste, o bucurie lirică şi vor râde cu Tine, o Doamne, şi Tu, la rândul Tău, vei râde cu ei”.
Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credinţă.
150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred,
Humanitas, Bucureşti 2011, 331.
Abia aştept să râd cu Domnul meu şi el cu mine!

Răspunde-i lui PAulina Anulează răspunsul