Este important ca toţi creştinii să fie pregătiţi să-şi fructifice harurile personale în mod fratern, caritabil şi armonic. Harurile sunt precum bucăţile unui mozaic: dacă unele lipsesc, atunci desenul de ansamblu are de suferit; dacă se desprind şi cad, îşi pierd valoarea şi sunt doar grămăjoare de culori diferite. Doar prin unitatea planului capătă sens şi frumuseţe culorile lor felurite.
Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credinţă.
150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred,
Humanitas, Bucureşti 2011, 367.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu