Aşa cum ne place să întâlnim şi să vorbim cu oameni care promit mult pentru viaţa şi viitorul nostru, la fel de mult îmi place să citesc bloguri care promit mult. Am văzut că a apărut printre noi un astfel de blog:Veritas liberabit vos: adevăr şi libertate.
Blogul părintelui Iosif Dorcu este pus sub învăţătura Apostolului: „Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate” (Gal 5,1.13).
Ca să vă deschid apetitul şi să vă stârnesc curiozitatea, citez doar atât:
De ce un nou blog? Parcă nu ar fi destule… Şi totuşi, comunicăm…trebuie să comunicăm. Mă gândesc că, fiind oameni ai cuvântului, cuvintele trebuie spuse…. Dacă cu cuvintele mele aş şti că pot ferici puţin măcar un om, aş fi şi eu fericit…
Când eram în Ţara Sfântă, am simţit nevoia unei foarte mici reviste, prin care să comunic…şi am văzut că pe mulţi i-a bucurat…Acolo, într-o lume străină, printre limbi străine, toţi simţeam nevoia de cuvinte de acasă. De aceea, mica mea foaie săptămânală am numit-o CUVÂNT ROMÂNESC. Acolo aveam nevoie
de cuvinte! Ca şi aici…
Acum un blog despre ADEVĂR şi LIBERTATE. De ce?
Una fără alta nu pot exista. Dacă e doar adevăr fără libertate, e timp de prigoană. Martirii iubeau adevărul, dar nu aveau libertate. Ce greu era! Dacă ai libertate fără adevăr e politică (poate cea de azi sau dintotdeauna), sau poate e altceva, oricum rău. Echilibrul şi demnitatea cred că se bazează pe aceste două mari coloane…
Sunt preot şi ştiu că Adevărul e doar Dumnezeu, iar libertatea e cel mai mare dar pe care l-am primit, după acela al vieţii. Vreau să vorbesc tuturor despre Adevăr: acela al creştinismului, al Învierii, al Evangheliei, al conştiinţei, al dorului de cer… Aşa am primit mandatul de la Cristos: „Predicaţi-l de pe acoperişuri!”
Se suferă mult din lipsa libertăţii. Am cunoscut un confrate preot care a suferit enorm, ba cred că s-a şi îmbolnăvit, de frica transferului dintr-o parohie în alta. Ce pierdea? Nimic! De ce se temea? Nu ştiu. Dar nu avea libertate. De aceea, voi vorbi tuturor despre frumuseţea libertăţii în Cristos.
Cu acest blog vreau să las o umbră şi o urmă în istorie cu cuvintele mele. Am fost şi sunt marcat de Titu Maiorescu, care îi indemna pe învăţăceii săi: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!”
Nu ezitaţi să-l vizitaţi.
Vă doresc lectură plăcută şi meditaţii rodnice!
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu