După cum Tatăl m-a trimis pe mine…
Printre cuvintele divine pe care le-a spus Isus, există unul care provoacă ameţeli dacă ne gândim că a fost rostit de Dumnezeu şi ne face să înţelegem excelenţa unei alegeri. Este o asemănare paradoxală, dar adevărată şi bogată de mister. Şi Cristos îl adresează celor care aveau să fie de a lungul secolelor preoţii lui: „După cum Tatăl m-a trimis pe mine, vă trimit şi eu pe voi”. Aşadar cine este preotul? Este cel pe care Cristos l-a ales pentru a-l continua în timp.
Din păcate uneori preotul nu este aşa. Şi de altfel, dacă preotul nu este Cristos, el este foarte puţin. Predicile lui sunt lipsite de conţinut şi bisericile goale. Deoarece cuvântul pe care Cristos îl dădea era el însuşi.
Dacă preotul mai întâi trăieşte ceea ce predică şi apoi vorbeşte, cuvântul lui va fi Cristos şi va fi şi el alt Cristos. Discursurile sale vor atrage atunci după el mulţimile şi bisericile vor deveni arhipline. Pentru că nu atât ştiinţa îl face pe preot, cât mai ales carisma vivificată de iubire.
Chiara Lubich
Citta Nuova
Il celibato sacerdotale
Citta Nuova 14 (1970/3), pag. 9
citată în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 13.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu