Prea târziu te-am iubit…

Purtător de cuvânt al Cuvântului

Preotul vesteşte împărăţia lui Dumnezeu, care începe în această lume şi îşi va avea plinătatea atunci când Cristos va veni la sfârşitul timpurilor. Pentru slujirea acestei împărăţii părăseşte toate pentru a‑l urma pe Domnul său; semn al acestei dăruiri radicale este celibatul ministerial, dar al lui Cristos însuşi şi garanţie a unei dedicări generoase şi libere pentru slujirea oamenilor.

Preotul este un om al lui Dumnezeu. Poate să fie profet numai în măsura în care a avut experienţa lui Dumnezeu cel viu. Numai această experienţă îl va face purtător al unui Cuvânt care are puterea de a transforma viaţa personală şi socială a oamenilor în acord cu planul Tatălui.

Rugăciunea în toate formele sale – şi în mod special liturgia Orelor încredinţată lui de către Biserică – îl va ajuta să menţină vie acea experienţă a lui Dumnezeu pe care el trebuie s‑o împartă cu fraţii săi.

Asemenea episcopului şi în comuniune cu el, preotul evanghelizează, celebrează Sfânta Jertfă şi slujeşte unitatea.

Conferenza de la Puebla (1979)
Documentul final
nr. 692‑695
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 15.