Prea târziu te-am iubit…

Preotul: om „trinitar”

Noi preoţii, în măsura în care suntem chemaţi să trăim viaţa şi misiunea lui Isus, trebuie să fim în slujba unei Biserici modelate mereu după viaţa Treimii. (…)

Preotul este un om trinitar, asemenea lui Isus, şi asemenea lui este chemat să vestească şi să promoveze o viaţă nouă, care nu este numai revelare a lui Dumnezeu unul şi întreit, ci comunicare a vieţii divine, a unei existenţe agapice care este criteriul convieţuirii umane. (…) Noi preoţii suntem astfel pentru „a aduna familia lui Dumnezeu ca adunare de fraţi animaţi de un singur duh” (LG 28). (…)

Însă cum vom putea face asta fără să fim experţi, fără a experimenta comuniunea trinitară între noi, ca membri ai trupului sacerdotal? De aceea, acelaşi număr din documentul conciliar adaugă că „toţi preoţii sunt legaţi între ei de o fraternitate intimă”. (…)

Nu trebuie să permitem ca această „fraternitate sacramentală” să rămână numai o formulă frumoasă care să nu însemne nimic concret pentru viaţă.

Jesús Castellano Cervera
El sacerdote, hombre trinitario
La Revista Católica (Santiago, Cile) 1128 (2000), pag. 401‑417
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 20.