Prea târziu te-am iubit…

Cu elanul de la începuturi

A ne hrăni din Cuvânt, pentru a fi „slujitori ai Cuvântului” în angajarea de evanghelizare: aceasta este cu siguranţă o prioritate pentru Biserica de la începutul mileniului. A apus de acum, chiar şi în ţările cu veche evanghelizare, situaţia unei „societăţi creştine”, care, chiar printre multele slăbiciuni care marchează întotdeauna umanul, făcea referinţă în mod explicit la valorile evanghelice.

Astăzi trebuie să se înfrunte cu curaj o situaţie care devine tot mai variată şi angajantă, în contextul globalizării şi al noii şi schimbătoarei împletiri de popoare şi culturi care o caracterizează. Am repetat de atâtea ori în aceşti ani apelul noii evanghelizări. Reafirm aceasta mai ales pentru a arăta că trebuie să reaprindem în noi elanul de la începuturi, lăsându‑ne pătrunşi de ardoarea predicării apostolice care a urmat după Rusalii. Trebuie să retrăim sentimentul înfocat al lui Paul, care exclama: „Vai mie dacă nu predic evanghelia!” (1Cor 9,16).

Ioan Paul al II‑lea
Novo millennio ineunte 40
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 24.