De obicei dimineaţa merg să mă întâlnesc cu Isus. El e mereu acolo. Astăzi a fost altfel. A venit el. S-a aşezat în faţa mea şi – fără să-mi spună „Bună dimineaţa!” –  m-a întrebat:

– „Laurenţiu, de câtă vreme ne cunoaştem noi?”
– „Noi, Doamne?! Adică tu şi eu?”, am îngânat eu somnoros.
– „Da, noi doi. De când ne ştim? Adică, de când mă ştii?”
– „Păi, cred că de multă vreme. De fapt, dacă mă gândesc, din totdeauna. Nu-mi amintesc să fi fost un timp în care să nu te fi cunoscut. Cred că…”

Dar m-am oprit. Mi-era teamă să nu spun ceva greşit.

-” Laurenţiu, şi atunci cum se face că deşi mă ştii de multă vreme – din totodeauna –, deşi vorbeşti zilnic cu mine, deşi stai mereu aproape de mine… cum se face că semănăm aşa puţin?”

Şi a plecat. Brusc. Tot fără să-mi spună „Bună dimineaţa!” sau măcar „O zi bună!”. Doar că acum am înţeles de ce. Pentru că nu era nici o dimineaţă bună şi nu urma nici o zi bună, ci era o bună trezire. M-a zguduit. Chiar aşa: cum de îl cunosc de atâta vreme şi semăn atât de puţin cu el?!

Tu de când îl cunoşti?

Posted in

9 răspunsuri la „Nu semănăm deloc…”

  1. Avatarul lui oana
    oana

    Vă mulțumesc, părinte!

    Apreciază

  2. Avatarul lui oana
    oana

    Cred ca pe Cristos il stiu de mult timp, de la parintii mei, fratii mei, de atunci cand ne rugam Sf Rozariu, si asta pe la 3 ani, cand deja stiam alfabetul si sa citesc….Insa prezenta lui s-a dovedit a fi una atat de evidenta in clasa a 2a, cand aveam 9 ani, si ma pregateam pentru Sfanta Impartasanie. Dupa terminarea ceremoniei, in timp ce afara fiecare copil facea poze cu familia, m-am furisat in biserica si am traversat-o pana la scarile de la altar. Am privit indelung crucifixul si ma gandeam la bucata de paine nedospita, pe care am primit-o cu mare emotie, in timpul administrarii ei. Acest moment m-a marcat, deoarece priveam cu atata bucurie spre un răstignit care ar fi trebuit sa-mi inspire cu totul altceva…..Va spun, sincer, parinte, ca in acel moment am facut, daca pot spune asa, cunostinta, in mod direct cu Cristos. Ne-am zambit reciproc si mai apoi, am alergat spre iesire, imbratisandu-mi parintii.
    De atunci pana astazi au trecut vreo 17 ani, iar amintirea acelui moment a ramas la fel de vie….insa, acum vad crucea altfel. Imi doresc uneori sa o strang atat de mult in brate ca sa pot merge mai departe, asa cum am experimentat „imbratisarea crucii”, acum patru ani, cand tatal meu a plecat dintre noi(a fost cea mai devastatoare durere pe care o traisem pana atunci). A fost omul pe care l-am iubit enorm de mult, prietenul meu, mentorul meu….taticul meu. In momentele grele, l-am cunoscut pe Cristos, mai profund si mai mult, decat in acele momente cand explodam de bucurie, iar El statea undeva, ascuns si deloc „la vedere”, si asta chiar daca El era in capul listei, atunci cand incepeam sirul lung de multumiri.
    Ma aseman eu,oare, cu Cristos?….Un profesor, m-a intrebat in facultate, cine este reperul meu in viata, si i-am raspuns: Cristos! Intrebata fiind, de ce, i-am raspuns: „Pentru ca ma provoaca mereu, pentru ca ma invata sa traiesc acolo unde e plin de lume, si pentru ca oamenilor le-am cerut multe lucruri, insa Lui i-am cerut totul….si m-a provocat mereu!”
    Poate ar fi prea mult, dar imi place sa cred ca macar tind sa seman cu Cristos, desi nici sentimentul acesta nu exista din meritul meu. Imi place mult sa-l ascult pe Cristos, cand predicati, atunci cand celebrati Sfanta Liturghie la catedrala. De cele mai multe ori, ascult raspunsul la intrebarile din timpul noptii, solutiile……Va pretuiesc, deoarece intr-o lume care e din ce in ce mai anemica la cuvantul lui Cristos, dumneavoastra reusiti sa ni-l propuneti mereu si mereu pe El, printr-o reevanghelizare si o catehizare continua.
    Sa nu va pierdeti curajul, parinte, caci mai sunt multe de spus si mai sunt multi oameni care o sa ajunga sa-l cunoasca pe Cristos, prin vocea sfintiei voastre.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Mulţumesc mult pentru această mărturisire.
      Sunt sigur că mulţi s-au regăsit în aceste cuvinte. Mulţi vor primi şi ei încurajări pe drumul spre asemănarea cu Cristos.
      Lumea are atât de mare nevoie de laici care să vorbească despre Cristos. Biserica are nevoie. Uneori mi se pare că mai mult decât are nevoie de cuvântul preotului, are nevoie de exemplul şi cuvântul laicului. Şi asta pentru că dvs., prietenii, familia, puteţi ajunge mai uşor acolo unde noi ajungem mai greu sau niciodată: facultate, serviciu, cluburi, locuri pentru petrecerea vacanţei, familii care nu vin la biserică etc.
      Vă mulţumesc mult şi Domnul să vă ajute în toate şi să vă binecuvânteze.
      În seara aceasta voi face o rugăciune şi pentru tatăl dvs., ca bunul Dumnezeu să-l fericească şi să simţiţi mereu cum vă priveşte ocrotitor de la fereastra Cerului.
      Lăudat să fie Isus Cristos.

      Apreciază

  3. Avatarul lui MoonChilll xx
    MoonChilll xx

    Cred ca il cunosc de cind ma stiu cred. Datorita parintilor mei minunati, multumesc Bunului Dumnezeu. am avut aceasta sansa..PAce si binee!!!

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Să nu uităm să ne rugăm pentru părinţi, pentru bunici, pentru cei care ni l-au adus pe Dumnezeu în viaţa noastră…

      Apreciază

  4. Avatarul lui Ralu
    Ralu

    Semănați nu atât de puțin, dar atât de mult! Semănați când amândoi vă rugați aceluiași Tată, semănați când priviți spre același cer, semănați prin îndeplinirea voinței lui Dumnezeu și mai mult decât noi, semănați când îi învățați și pe frații voștri atotputernicia Celui de Sus. Semănați când împreună vedeți în oameni doar părțile bune, semănați când îi ajutați, când le luminați calea și privirile. Dumnezeu este prezent în lume prin oamenii care-i seamănă. El lucrează pentru oameni prin oameni care i se alătură. Nu te alături cuiva care nu-ți seamănă vreun pic. Prin oameni, Dumnezeu își duce la bun sfârșit planurile pentru lumea pe care El însuși a creat-o. Pentru fiecare om există un plan. Și dacă pentru Isus Cristos planul a fost să arate omenirii nemărginirea Lui, prin suferința și moartea pe cruce, planul Lui pentru tine este să-i înveți pe oameni cum să fie fericiți în Domnul. Să fii lumină acolo unde s-a lăsat întunericul, să fii oaza din deșert și și focul între sloiurile de gheață. Și asta nu te face cu nimic diferit de Cristos. Pentru că vă asemănați prin Dumnezeu.

    Și mai mult decât atât, semănați când amândoi vă deschideți larg brațele în fața lumii și-i învățați pe oameni cum să fie copii ai lui Dumnezeu în iubirea lui infinită. Ce poate să fie mai frumos de atât?

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Mulțumesc pentru aceste gânduri de încurajare. Așa să fie!

      Apreciază

  5. Avatarul lui Alexa
    Alexa

    Cred ca Dumnezeu mi-a spus astazi ca „nu semanam deloc” cand m-am gandit sa iau un bilet loto.. Si imi spusese deja, ca putem ajunge sclavii societatii de consum, ca loteria, jocurile de noroc, ne pot impinge sa avem nevoi nefondate.
    „Este infricisetor gandul ca oamenii pot gandi ca sunt crestini, cand nici macar nu-L cunosc pe Cristos. Multi vor veni la El in ziua aceea, si vor spune Doamne am facut asta si asta in Numele Tau, si El va spune: – Nu va cunosc. „
    Ca Dumnezeu sa ne cunoasca, trebuie sa avem o relatie de prietenie intima cu El, si sa-L primim in inimile noastre.
    Eu am auzit din totdeauna de Dumnezeu si din totdeauna i-am cerut ajutor. Dar deabea de acum cativa ani am incep sa-L cunosc.
    Doamne, te rugam sa fii cu noi, pentru a invata tot mai mult, cum sa te cunoastem mai mult pe Tine . Amin.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Cred că pe toţi ne pot trezi aceste cuvinte ale lui Cristos: „Mulţi vor veni..însă el le va spune: Vă zic adevărul, nu vă cunosc”…
      Ca şi cuvintele lui Mahatma Gandhi, un necreștin plin de înțelepciune: „Îmi place Cristos al vostru. Nu îmi plac creştinii voştri. Creştinii sunt atât de diferiţi de Cristos”.
      Domnul să ne ajute ca în acestă zi să realizăm în noi ceva din chipul lui Cristos, din trăsăturile şi trăirile lui.

      Apreciază

Lasă un comentariu