Casă şi şcoală de comuniune
A face din Biserică şcoala şi casa comuniunii: iată marea provocare care ne stă înainte în mileniul care începe, dacă vrem să fim fideli planului lui Dumnezeu şi să răspundem aşteptărilor profunde ale lumii.
Ce semnifică aceasta în mod concret? Şi aici discursul ar putea să devină imediat operativ, dar ar fi greşită o astfel de atitudine. Înainte de a se programa iniţiative concrete trebuie să se promoveze o spiritualitate de comuniune, făcând‑o să apară ca principiu educativ în toate locurile unde se formează omul şi creştinul, unde se educă slujitorii altarului, cei consacraţi, lucrătorii pastorali, unde se formează familiile şi comunităţile. (…)
Să nu ne facem iluzii: fără acest drum spiritual mijloacele exterioare ale comuniunii vor servi puţin. Ele vor deveni decoruri fără suflet, măşti de comuniune mai mult decât mijloacele sale de expresie şi de creştere.
Ioan Paul al II‑lea
Novo millennio ineunte 43
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 31.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu