Prea târziu te-am iubit…

Dacă vrei înţelepciunea…

Să nu crezi că e suficientă lectura fără ungere, speculaţia fără devoţiune, cercetarea fără uimire, observaţia fără bucurie, angajarea fără evlavie, ştiinţa fără caritate, inteligenţa fără umilinţă, reflecţia fără înţelepciunea inspirată divin. (…)

Acesta este un fapt mistic şi extraordinar pe care nu‑l cunoaşte nimeni altul decât cel care‑l primeşte. Îl primeşte numai cel care‑l doreşte, nu‑l doreşte decât cel care este înflăcărat de focul Duhului Sfânt, pe care Cristos l‑a adus pe pământ. Iată pentru ce apostolul afirmă că această înţelepciune mistică este revelată de Duhul Sfânt. (…)

Dacă acum vrei să şti cum are loc drumul sufletului în Dumnezeu, întreabă harul şi nu ştiinţa, dorinţa şi nu intelectul, suspinul rugăciunii şi nu dorinţa de a citi, mirele şi nu învăţătorul, pe Dumnezeu şi nu pe om, ceaţa şi nu seninul, nu lumina, ci focul care înflăcărează toată fiinţa şi‑o introduce în Dumnezeu cu ungerea sa foarte suavă şi cu afectele cele mai arzătoare.

Sfântul Bonaventura de Bagnoregio
Itinerarium mentis in Deum
Prolog, 4; 7, 4.6
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 33.