Prea târziu te-am iubit…

Slăbiciune şi tărie

Ascetica ne cere tărie şi creştinul găseşte tăria în Creator. Suntem întuneric şi el este strălucire foarte vie; suntem infirmitate şi el este sănătate viguroasă; suntem mizerie şi el este bogăţie infinită; suntem slăbiciune şi el ne susţine, quia tu es, Deus, fortitudo mea: Dumnezeul meu, tu eşti mereu tăria noastră.

Nu există nimic aici pe pământ care să se poată opune curgerii nerăbdătoare a sângelui răscumpărător al lui Cristos. Însă micimea noastră poate să ne înceţoşeze privirea până acolo încât să nu mai perceapă măreţia divină. Iată aşadar responsabilitatea tuturor credincioşilor, în special a celor care au misiunea de a conduce din punct de vedere spiritual – de a sluji – poporul lui Dumnezeu, de a nu sufoca izvoarele harului, de a nu se ruşina de crucea lui Cristos.

Sfântul Josemaría Escrivá De Balaguer
Ares
E Gesu che passa
Milano, 1992, pag. 173,
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 44.