Prea târziu te-am iubit…

Amintirea istoriei noastre

Acel Dumnezeu, de care lumea de astăzi se interesează puţin, m‑a chemat. Poate că merită în acest context să readucem în memorie pe scurt istoria vocaţiei noastre personale la preoţie.

Dumnezeu m‑a chemat, Deo gratias! Acest lucru vreau să mi‑l repet, atunci când vocaţia mea comportă dificultăţi, atunci când din când în când voi gusta şi voi trece prin dezamăgiri puternice.

Nu eu m‑am chemat, Dumnezeu m‑a chemat! Nu a fost o oarecare terţă voce care m‑a chemat, nu, chemarea mea provine de la Dumnezeu! Deo gratias! Şi atunci, să aibă loc provocări dure, căci Dumnezeu care m‑a chemat va rămâne mereu cu mine. Oare Răscumpărătorul, la capătul vieţii sale, nu a rostit un asemenea cuvânt: „Cel care m‑a trimis nu mă lasă niciodată singur! El este cu mine, pentru că eu fac mereu ceea ce îi este plăcut lui” (In 8,29)?

Josef Kentenich
Ed. Schönstatt
PAG. Wolf, Berufen – geweiht – gesandt
Vallendar‑Schönstatt, 2009, pag. 30‑31,
citat în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 45.