Prea târziu te-am iubit…

„Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15).

Cum suntem şi noi oamenii: când ne dă cineva o misiune de îndeplinit, dacă o primim de la cineva drag, de la cineva la care ţinem, o îndeplinim imediat, indiferent de eforturi sau costuri, pentru că ştim că o facem pentru „iubire”; dacă în schimb cel ce ne cere nu ne este atât de apropiat, ba chiar ne este antipatic, încercăm să ne eschivăm, iarăşi indiferent de costuri sau de suferinţa şi dezamăgirea celuilalt. Aşa suntem! De fapt, aşa ne măsurăm iubirea faţă de cineva şi totodată ne dăm seama de iubirea celorlalţi faţă de noi: cât de dispuşi suntem să facem ceea ce ne cer? Cât de dispuşi sunt să facă ceea ce le cerem? Mai ales dacă cerinţele presupun şi nişte sacrificii.

Trecând de la relaţia noastră cu ceilalţi la relaţia noastră cu Dumnezeu putem să ne măsurăm iubirea faţă de el prin modul în care ne îndeplinim această misiune: vestirea evangheliei. „Mergi şi predică evanghelia mea”, ne-a spus Domnul. Cât am predicat? Ce fel de vestire e viaţa mea: pentru evanghelie sau împotriva ei? Vestirea evangheliei nu constă atât în urcarea în altarul Bisericii sau în amvon, ci în felul nostru de a păși, de a vorbi, de a ne îmbrăca, de a relaționa, de a ne comporta, de a ajuta, de a iubi etc. Toată viața noastră este o vestire a evangheliei sau o împotrivire față de Vestea cea bună.

Iată un mijloc eficient de a vedea realitatea relaţiei noastre cu Domnul, de a ne verifica şi evalua. Dacă-l iubim să ne ridicăm şi să mergem să vestim evanghelia sa, evanghelia celui viu, la toată făptura, prin cuvintele şi faptele noastre.
Doar dacă-l iubim…

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15
⁹ După ce a înviat, dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, Isus s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care alungase şapte demoni. ¹⁰ Ea a plecat să ducă vestea celor care fuseseră cu el şi care erau abătuţi şi plângeau. ¹¹ Când au auzit însă că este viu şi că a fost văzut de ea, ei nu i-au dat crezare. ¹² După ce s-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la ţară, ¹³ aceştia s-au întors şi au dat de ştire celorlalţi, dar nici lor nu le-au dat crezare. ¹⁴ În cele din urmă li s-a arătat chiar celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat. ¹⁵ Apoi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura”.

Cuvântul Domnului