Acel dialog neîntrerupt
Isus nu a participat doar la cultul divin oficial. Poate că şi mai frecvent evangheliile vorbesc despre rugăciunea sa solitară în liniştea nopţii, pe vârful munţilor, în deşert, departe de oameni.
Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi de rugăciune au precedat acţiunea sa publică şi înainte de a‑i alege şi a‑i trimit pe cei doisprezece apostoli ai săi, el s‑a retras pentru a se ruga în singurătatea muntelui. În timpul rugăciunii de pe muntele Măslinilor s‑a pregătit să urce pe Golgota şi ceea ce el i‑a cerut Tatălui în acest ceas foarte grav din viaţa sa ne‑a fost transmis în câteva cuvinte scurte, care pot să ne conducă asemenea stelelor în ceasul agoniei noastre: „O, Tată, dacă vrei, depărtează de la mine paharul acesta, dar nu voia mea, ci voia ta să se împlinească”. Aceste cuvinte sunt ca un fulger care pentru un moment luminează viaţa cea mai intimă a sufletului lui Isus, misterul insondabil al fiinţei sale umano‑divine, dialogurile sale cu Tatăl, dialoguri care cu siguranţă au continuat neîntrerupt toată viaţa.
Edith Stein
Morcelliana
La preghiera della Chiesa
Brescia, 1987, pag. 23
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 60.
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu