Prea târziu te-am iubit…

Numai Isus este viaţa

Succesul acţiunii voastre va fi asigurat în măsura în care vor creşte rezervele spiritului vostru. De fapt, viaţa interioară va da forţă apostolatului, pentru că ea este baza sfinţeniei lucrătorului evanghelic: îl fereşte împotriva pericolelor slujirii exterioare, revigorează şi înmulţeşte energiile sale, îi dă mângâiere şi bucurie, întăreşte puritatea intenţiei sale, este scut împotriva descurajării, este condiţie necesară pentru rodnicia acţiunii, atrage binecuvântările lui Dumnezeu, face apostolatul sfinţitor şi produce în el iradiere supranaturală.

Dumnezeu vrea ca Isus să dea viaţă faptelor. Învăţătorul divin spunând „Ego veni ut vitam habeant – Eu am venit ca să aibă viaţă” (In 10,10), „Ego sum via, veritas et vita – Eu sunt calea adevărul şi viaţa” (In 14,6), a voit să sculpteze în mintea apostolilor săi un principiu fundamental. Numai el, Isus, este viaţa; prin urmare, pentru a participa la această viaţă şi a o comunica altora, ei trebuie să fie altoiţi pe Omul‑Dumnezeu.

Paul al VI‑lea
Către Colegiul Pontifical „Pio Brasiliano”
28 aprilie 1964
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 66.