Prea târziu te-am iubit…

Dumnezeu şi nu lucrările lui Dumnezeu

În timpul suferinţei mele lungi de nouă ani de izolare, într‑o celulă fără ferestre, uneori sub lumina electrică timp de multe zile, uneori în întuneric, mă simţeam sufocat din cauza căldurii şi a umidităţii, la limita înnebunirii. (…) Nu reuşeam să dorm, eram chinuit de gândul că trebuie să abandonez dieceza, să las în ruină multele lucrări pe care le începusem pentru Dumnezeu. (…)

Într‑o noapte, din adâncul inimii un glas mi‑a spus: „Pentru ce te chinuieşti aşa? Tu trebuie să faci deosebire între Dumnezeu şi lucrările lui Dumnezeu. Tot ceea ce ai făcut şi doreşti să continui să faci: vizite parohiale, formarea seminariştilor, călugărilor, călugăriţelor, tinerilor, construirea de şcoli, de fo‑yers pentru studenţi, misiuni pentru evanghelizarea necreştinilor… toate acestea sunt o operă excelentă, sunt opere ale lui Dumnezeu, dar nu sunt Dumnezeu! Dumnezeu (…) va încredinţa operele sale altora care sunt mult mai capabili decât tine. Tu l‑ai ales numai pe Dumnezeu, nu operele sale!”.
Această lumină mi‑a adus o pace nouă…

Card. François‑Xavier Van Thuan
Testimoni di speranza
Roma, 2008¹⁰, pag. 61‑62
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 74.