Prea târziu te-am iubit…

Congregaţia pentru Cler a trimis o Scrisoare pentru preoţi cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor care va fi pe 15 iunie 2012. În următorul articol am să prezint integral acel text, însă mi-a atras atenţia fragmentul de mai jos, publicat cu subtitlul: Examen de conştiinţă pentru preoţi.

1. „Pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr” (In 17,19).

Îmi propun în mod serios sfinţenia în preoţia mea? Sunt convins că rodnicia slujirii mele preoţeşti vine de la Dumnezeu şi că, cu ajutorul harului Duhului Sfânt, trebuie să mă identific cu Cristos şi să-mi dau viaţa pentru mântuirea lumii?

2. „Acesta este trupul meu” (Mt 26,26)

Sfânta jertfă a Liturghiei este centrul vieţii mele interioare? Mă pregătesc bine, celebrez cu evlavie şi, după, mă reculeg pentru a mulţumi? Liturghia este punctul de referinţă obişnuit în viaţa mea pentru a-i aduce laudă lui Dumnezeu, pentru a-i mulţumi pentru binefacerile sale, pentru a alerga la bunăvoinţa sa şi pentru a ispăşi păcatele mele şi pe cele ale tuturor oamenilor?

3. „Râvna casei tale mă consumă” (In 2,17)

Celebrez Liturghia după riturile şi normele stabilite, cu o motivaţie autentică, din cărţile liturgice aprobate? Sunt atent la sfintele specii păstrate în tabernacol, le reînnoiesc în mod periodic? Păstrez cu grijă vasele sfinte? Îmbrac cu demnitate toate veşmintele sfinte prescrise de Biserică, având în vedere că acţionez in persona Christi capitis?

4. „Rămâneţi în iubirea mea” (In 15,9)

Îmi provoacă bucurie faptul de a rămâne în faţa lui Isus Cristos prezent în preasfântul sacrament, în meditaţie şi în adoraţie tăcută? Sunt fidel faţă de vizita zilnică la preasfântul sacrament? Comoara mea este în tabernacol?

5. „Explică-ne parabola” (Mt 13,36)

Îmi fac în fiecare zi meditaţia cu atenţie, încercând să depăşesc orice fel de distragere care să mă separe de Dumnezeu, căutând lumina Domnului pe care îl slujesc? Meditez în mod asiduu Sfânta Scriptură? Recit cu atenţie rugăciunile mele obişnuite?

6. Este necesar „să ne rugăm mereu, fără să ne descurajăm” (Lc 18,1)

Celebrez în fiecare zi Liturgia orelor integral, cu demnitate, cu atenţie şi cu evlavie? Sunt fidel responsabilităţii mele faţă de Cristos în această dimensiune importantă a slujirii mele? Mă rog în numele întregii Biserici?

7. „Vino şi urmează-mă” (Mt 19,21)

Domnul nostru Isus Cristos este adevărata iubire a vieţii mele? Observ cu bucurie angajamentul iubirii mele pentru Dumnezeu în viaţa celibatară? M-am oprit în mod conştient asupra unor gânduri, dorinţe sau fapte necurate; am întreţinut conversaţii nepotrivite? M-am lăsat purtat de vreun prilej pentru a păcătui împotriva castităţii? Mi-am păzit privirea? Am fost prudent în relaţiile cu diferite categorii de persoane? Viaţa mea reprezintă, pentru credincioşi, o mărturie a faptului că puritatea este ceva posibil, rodnic şi bun?

8. „Cine eşti tu”? (In 1,20)

În comportamentul meu obişnuit, găsesc elemente de slăbiciune, de lene, de oboseală? Conversaţiile mele sunt potrivite simţământului uman şi supranatural pe care un preot trebuie să-l aibă? Sunt atent să fac în aşa fel încât în viaţa mea să nu se strecoare detalii superficiale sale frivole? În toate acţiunile mele sunt coerent faţă de condiţia mea de preot?

9. „Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul” (Mt 8,20)

Iubesc sărăcia creştină? Îmi încredinţez inima lui Dumnezeu şi mă distanţez, din punct de vedere interior, de toate celelalte? Sunt dispus să renunţ, pentru a-l sluji mai bine pe Dumnezeu, la comodităţile mele actuale, la proiectele mele personale, la preferinţele mele legitime? Am lucruri nefolositoare, am făcut cumpărături inutile sau mă las antrenat de agitaţia consumismului? Fac tot posibilul pentru a trăi momentele de odihnă şi de vacanţă în prezenţa lui Dumnezeu, amintindu-mi că sunt preot mereu şi în orice loc, chiar şi în astfel de momente?

10. „Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai revelat celor mici” (Mt 11,25)

Există în viaţa mea păcate de mândrie: greutăţi interioare, răutăţi, iritări, rezistenţă în a ierta, tendinţă către descurajare etc.? Îi cer lui Dumnezeu virtutea umilinţei?

11. „Şi îndată a ieşit sânge şi apă” (In 19,34)

Am convingerea că, acţionând „în persoana lui Cristos”, sunt în mod direct introdus în acelaşi trup al lui Cristos, care este Biserica? Pot spune cu sinceritate că iubesc Biserica şi că slujesc cu bucurie în vederea creşterii sale, pentru responsabilităţile sale, pentru fiecare dintre membri ei, pentru întreaga omenire?

12. „Tu eşti Petru” (Mt 16,18)

Nihil sine episcopo – nimic fără episcop – spunea sfântul Ignaţiu din Antiohia: aceste cuvinte stau la baza slujirii mele preoţeşti? Am primit în mod docil porunci, sfaturi sau corecţii de la ordinariul meu? Mă rog în mod special pentru Sfântul Părinte, în deplină comuniune cu învăţăturile şi cu intenţiile sale?

13. „Să vă iubiţi unii pe alţii” (In 13,34)

Am trăit cu atenţie caritatea în relaţiile mele cu fraţii mei preoţi sau, dimpotrivă, m-am dezinteresat de ei prin egoism, apatie sau indiferenţă? I-am criticat pe fraţii mei întru preoţie? Am fost alături de cei care suferă din cauza bolilor fizice sau a durerilor morale? Trăiesc fraternitatea în aşa fel încât nici unul să nu fie singur? Îi tratez pe toţi fraţii mei preoţi şi chiar şi pe credincioşii laici cu aceeaşi caritate şi răbdare a lui Cristos?

14. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (In 14,6)

Cunosc în profunzime învăţăturile Bisericii? Le asimilez şi le transmit în mod fidel? Sunt conştient de faptul că a preda ceea ce nu corespunde cu magisteriul, fie solemn, fie obişnuit, constituie un abuz grav, care produce daune sufletelor?

15. „Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti” (In 8,11)

Vestirea cuvântului lui Dumnezeu îi conduce pe credincioşi la sacramente. Mă spovedesc cu regularitate, în mod frecvent, conform cu starea mea şi cu lucrurile sfinte cu care sunt în legătură? Celebrez cu generozitate sacramentul Spovezii? Sunt destul de disponibil la direcţiunea spirituală a credincioşilor, dedicând acesteia un timp specific? Pregătesc cu atenţie predica şi cateheza? Predic cu zel şi cu iubire faţă de Dumnezeu?

16. „I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el” (Mc 3,13)

Sunt atent să sesizez germenii vocaţiei la preoţie şi la viaţa consacrată? Mă preocup să răspândesc între toţi credincioşii o conştiinţă crescândă a chemării universale la sfinţenie? Le cer credincioşilor să se roage pentru vocaţii şi pentru sfinţirea clerului?

17. „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească” (Mt 20,28)

Am încercat să mă dăruiesc zilnic altora, slujind în mod evanghelic? Arăt iubirea Domnului prin intermediul faptelor mele? Văd în cruce prezenţa lui Isus Cristos şi triumful iubirii? Imprim spiritul de slujire în trăirea mea de fiecare zi? Consider exerciţiul autorităţii legate de un oficiu ca o formă esenţială de slujire?

18. „Mi-e sete” (In 19,28)

M-am rugat şi m-am sacrificat cu adevărat şi cu generozitate pentru sufletele pe care Dumnezeu mi le-a încredinţat? Îmi îndeplinesc datoriile mele pastorale? Am grijă şi de sufletele credincioşilor răposaţi?

19. „Iată fiul tău! Iată mama ta!” (In 19,26-27)

Alerg plin de speranţă la sfânta Fecioară, mama preoţilor, pentru a-l iubi şi a-l face iubit mai mult pe Fiul său Isus? Cultiv evlavia mariană? Îmi pun deoparte un timp în fiecare zi pentru sfântul Rozariu? Alerg la mijlocirea ei de mamă în lupta împotriva Celui Rău, împotriva concupiscenţei şi a spiritului lumesc?

20. „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul” (Lc 23,44)

Sunt grijuliu cu privire la asistenţa şi la celebrarea sacramentelor pentru muribunzi? Observ în meditaţia personală, în cateheză şi în predica obişnuită doctrina Bisericii cu privire la lucrurile de pe urmă? Cer harul statorniciei de la sfârşit şi îi invit şi pe credincioşi să facă la fel? Ofer în mod frecvent şi cu evlavie rugăciuni pentru sufletele celor răposaţi?

Textul integral al scrisorii se găseşte pe http://www.ercis.ro,
tradus de părintele Eduard Soare.