„Golul umplut”
Iubiţi colaboratori ai lui Cristos, voi i-aţi spus „da” lui Isus şi el v‑a crezut pe cuvânt. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit Isus cel sărac. Celibatul vostru preoţesc este golul teribil pe care‑l experimentaţi. Dumnezeu nu poate să umple ceea ce este plin. Poate să umple numai golul (…). Nu e vorba atât de cât „avem” efectiv de dat, ci de cât suntem de goi, în aşa fel încât să putem primi pe deplin în viaţa noastră şi să facem în aşa fel încât el să trăiască viaţa sa în noi.
Astăzi el vrea să retrăiască în voi supunerea sa completă faţă de Tatăl; permiteţi‑i să facă asta. Nu contează ceea ce simţiţi, ci ceea ce el simte în voi. Luaţi‑vă privirea de la voi înşivă şi bucuraţi‑vă că nu aveţi nimic, că nu puteţi face nimic. Din când în când această nulitate a voastră vă înspăimântă, zâmbiţi‑i larg lui Isus. (…) Voi şi eu trebuie să facem în aşa fel încât el să trăiască în noi şi, prin intermediul nostru, în lume. Strângeţi‑vă la Stăpâna noastră, pentru că şi ea, înainte de a deveni plină de har, plină de Isus, a trebuit să treacă prin acest întuneric. „Cum este posibil?” a întrebat. Însă în momentul în care a spus „da” a simţit nevoia de a se grăbi şi de a‑l duce pe Isus la Ioan şi la familia lui.
Fericita Tereza de Calcutta
Edizioni Paoline
Solo per amore
Cinisello Balsamo, 1993, pag. 202-203,
în Hubertus Blaumeiser – Tonino Gandolfo,
Aşa cum m-a iubit pe mine Tatăl…, Presa Bună, Iaşi – 2010, 83.

Lasă un comentariu