Prea târziu te-am iubit…

„Tu eşti slava Ierusalimului,
tu eşti bucuria lui Israel,
tu eşti cinstea neamului nostru!”, fecioară Marie, Regina cerului şi a pământului!

Iată un text pentru meditaţie în această zi dedicată Reginei Universului:

Regina lumii și a păcii

Sfânta Fecioară Maria a fost ridicată la cer. Însă numele său admirabil s-a răspândit pe tot pământul chiar independent de acest eveniment singular și gloria sa nemuritoare s-a răspândit în toate locurile, mai îna­inte ca ea să fie înălțată deasupra cerurilor. Se cuvenea, și spre cinstea Fiului său, ca Fecioara Maria să dom­nească mai întâi pe pământ, și astfel, la sfârșit, să primească gloria în ceruri. Era drept ca sfințenia și măre­ția ei să crească aici pe pământ, trecând din virtute în virtute și din strălucire în strălucire prin lucrarea Duhului Sfânt, ca să ajungă la punctul maxim în momentul intrării sale în locuința cerească.
De aceea, atunci când era aici cu trupul, ea pregusta pârga împărăției viitoare, fie înălțându-se până la Dum­nezeu, fie coborând spre frați prin iubire. A fost cinstită de îngeri și venerată de oameni. Alături de ea stătea Gabriel împreună cu îngerii și o slujea, împreună cu apostolii, Ioan, fericit că lui, feciorelnic, lângă cruce i-a fost încredințată Fecioara-mamă. Îngerii erau fericiți să o vadă în ea pe Regină, apostolii să o vadă în ea pe Stă­până și atât unii, cât și alții, o înconjurau cu iubire pioasă și evlavioasă.
Locuind în palatul sublim al sfințeniei, ea se bucură de belșugul maxim al favorurilor divine și face să coboare asupra poporului credincios și însetat ploaia de haruri, ea, care, în ce privește bogăția de har, a depășit toate creaturile. Dă sănătatea fizică și medicamentul spiritual, are puterea de a învia din morți trupurile și sufletele. Cine a plecat vreodată de la ea fie bolnav, fie trist, fie lipsit de tainele cerești? Cine nu s-a întors acasă bucuros și mulțumit după ce a obținut de la Maica Domnului, Maria, ceea ce voia?
Maria este mireasa împodobită cu atâtea bunuri spiri­tuale, mama unicului Mire, izvorul oricărei desfătări, plăcerea grădinilor spirituale și izvorul apelor vii și dătătoare de viață, care coboară din Libanul divin, din muntele Sion, până la popoarele străine răspândite pretu­tindeni. Ea face să coboare fluvii de pace și har. De aceea, în timp ce Fecioara fecioarelor era înălțată la cer de Dumnezeu și de Fiul său, Regele regilor, în tresăltarea îngerilor, bucuria arhanghelilor și aclamațiile voioase ale cerului, s-a împlinit profeția psalmistului care îi spune Domnului: Regina stă la dreapta ta împodobită cu aur, în haine brodate (Ps 44,10 Vg).

Din Omiliile sfântului Amedeus din Lausanne, episcop
(Omil. 7: SCh 72, 188.190.192.200)