Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc

Mama si prunculÎn timp ce Isus spunea acestea,
o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus:
„Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”
Dar el a zis:
„Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Cuvântul Domnului

(din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 11,27-28)

Reclame

Scrisoare către copii

Dragi copii!

Ne adresăm acum din nou vouă, pentru că avem nevoie de ajutorul vostru!
Desigur, aţi auzit cu toţii că în lume există atâta război şi ceartă, foamete şi nevoi.
Noi, adulţii, uneori nu mai vedem nicio ieşire.
Însă voi puteţi să ne ajutaţi mai mult ca nimeni altcineva…

un milion de copii se roaga rozariul pentru pace„Un milion de copii se roagă Rozariul” (2018)

Dragi prieteni,

Simţim cu toţii situaţia extrem de îngrijorătoare din întreaga lume. De mult nu mai este vorba doar despre un simplu conflict naţional. Peste tot, multe regiuni au devenit ca un vas cu pulbere, care se poate transforma cu uşurinţă într-un conflict militar mondial.

Ce putem face în această situaţie noi, creştinii, chiar dacă nu avem nicio poziţie cu răspundere politică? Sfântul părinte al Bisericii Ioan Crisostomul ne-ar spune: „Omul care se roagă ţine cârma istoriei în mâinile sale”.

De aceea, ca şi în anii trecuţi, Fundaţia pontificală „Kirche in Not” („Biserica în nevoie”) organizează iniţiativa de rugăciune „Un milion de copii se roagă Rozariul” şi îi invită pe toţi părinţii, profesorii şi educatorii ca, în ziua de 18 octombrie 2018, la ora 9.00 (sau la o altă oră potrivită), să se roage Rozariul împreună cu copiii pentru unitate şi pace în lume. Cu această ocazie, în multe locuri se întrerupe predarea în şcoli pentru o jumătate de oră.

În 2005, în Venezuela, câţiva adulţi au luat această iniţiativă de rugăciune, având încredere în cuvintele lui P. Pios: „Dacă un milion de copii se roagă Rozariul, lumea se va schimba”. Acum vor fi nu doar un milion, ci milioane de copii din toată lumea se vor uni într-o zi de octombrie, luna Rozariului, ca să facă să coboare mai mult cer pe pământul nostru. Domnul a spus doar: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!” (Mt 19,14)

De câte ori nu am experimentat că, mai mult decât altele, rugăciunea copiilor are un mare efect. Ca exemplu pentru aceasta, am prezentat în scrisoarea către copii minunea extraordinară care este dovedită prin mărturiile celor ce au văzut şi au auzit şi care a avut loc în ziua de 14 aprilie 1886, la Jaffa, în Ţara Sfântă, prin mijlocirea sfintei Maria Alfonsina Ghatta. Ea s-a rugat Rozariul cu copiii şi l-a implorat pe Dumnezeu pentru viaţa unei fetiţe de 12 ani, Nousseira Habib, care căzuse în fântână în timp ce scotea apă şi toţi o credeau moartă. După salvarea minunată a fetiţei, întreaga familie a trecut la credinţa catolică, iar Nousseira a dat mărturie până la sfârşitul vieţii sale despre puterea Rozariului.

Ceea ce nu se putea obţine prin nicio străduinţă şi pricepere omenească, Dumnezeu a dat graţie rugăciunii Rozariului făcute de copii şi de învăţătoarea lor, sfânta Maria Alfonsina. Nu am putea să cerem şi noi astăzi credinţa pe care această soră o trăia zilnic şi să-i încurajăm pe copii să se roage cu noi pentru pacea în lume?

Fie ca Maica Domnului să vă dăruiască şi vouă curaj şi elan să participaţi la această iniţiativă de rugăciune, care cu siguranţă va aduce roade de pace şi unitate.

Card. Mauro Piacenza
preşedinte

P. Martin M. Barta
asistent spiritual

* * *

Scrisoare către copii

Dragi copii!

Ne adresăm acum din nou vouă, pentru că avem nevoie de ajutorul vostru! Desigur, aţi auzit cu toţii că în lume există atâta război şi ceartă, foamete şi nevoi. Noi, adulţii, uneori nu mai vedem nicio ieşire. Însă voi puteţi să ne ajutaţi mai mult ca nimeni altcineva.

Când Isus îi binecuvânta odată pe copii, ucenicii lui voiau să-i îndepărteze, însă el nu a permis aceasta. Le-a spus: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!” Isus v-a dat vouă, copiilor, o putere deosebită, ca să-l ajutaţi prin rugăciune să învingă răul din lume. De aceea vă invităm şi în acest an să vă rugaţi din nou împreună Rozariul şi să imploraţi pacea în lume. Rozariul are într-adevăr o mare putere. Când vă rugaţi Rozariul ţineţi în mâinile voastre mâna Maicii Domnului şi ea, împreună cu voi, poate să ceară de la Isus minunea de care avem nevoie, asemenea sfintei Maria Alfonsina din Palestina, a cărei istorie doresc să v-o povestesc acum.

La 14 aprilie 1886 s-a întâmplat ceva incredibil: Nousseira Habib, în vârstă de 12 ani, s-a oferit de bunăvoie să spele duşumelele în casa surorilor. Pe atunci nu era apă curentă ca astăzi la noi, ci trebuia să meargă la o fântână şi să scoată apă cu o găleată legată de o funie. La început totul a mers bine, însă la un moment dat fetiţa nu a mai avut destulă putere şi găleata plină cu apă a tras-o pe Nousseira după ea, astfel că ea a căzut în fântâna adâncă de opt metri. Sora Ecaterina, care a văzut aceasta, a strigat după ajutor. După vreo zece minute au venit câţiva bărbaţi cu o frânghie pe care au coborât-o înăuntru. De două ori au văzut că fetiţa plutea deasupra apei, însă pentru că nu avea putere, nu reuşea să se ţină de frânghie. Între timp au venit la fântână părinţii şi multă lume din sat, care striga şi plângea. Însă nimeni nu putea să-i ajute efectiv.

Atunci sora Alfonsina i-a chemat pe copiii care erau în jurul ei şi a mers cu ei în biserică, în faţa tabernacolului. Cu toţii împreună l-au rugat pe Isus din toată inima să o salveze pe colega lor. După aceea, sora Alfonsina a alergat repede prin mulţime până la fântână şi a aruncat rozariul ei în fântână, la Nousseira. Totodată, a strigat cu glas tare: „Regina Rozariului, salvează copilul şi ajută-ne în marea noastră strâmtorare!” Lumea a râs de ea şi i-a spus: „Fetiţa s-a înecat, căci se află deja de o oră pe fundul fântânii”. Însă sora Alfonsina nu s-a descurajat. A mers din nou la copii în biserică şi s-a rugat cu ei Rozariul.

Sora Ecaterina, care rămăsese la fântână, a crezut şi ea că Maica Domnului poate să obţină orice de la Dumnezeu. De aceea, a coborât încă o dată găleata până la fundul fântânii. Dintr-o dată, s-a mişcat funia. Când sora, cu ajutorul unui bărbat, a tras sus găleata – imaginaţi-vă! -, Nousseira se afla în ea cu rozariul în jurul gâtului. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a îmbrăţişat-o pe învăţătoarea ei şi a povestit: „Când eram în apă, am simţit cum un rozariu strălucitor a căzut asupra mea şi s-a aşezat în jurul gâtului şi mâinii mele. Fântâna era acum luminată. M-am simţit în fântână la fel de bine ca într-un pat. Atunci am văzut multă lume deasupra fântânii şi o voce a strigat către mine: «Prinde-te de funie!» M-am prins de ea şi am ajuns teafără sus”. Sora Ecaterina a alergat îndată în biserică şi i-a povestit surorii Alfonsina despre salvarea minunată. Nousseira a întâmpinat-o plină de bucurie pe sora Alfonsina şi i-a spus gâfâind de emoţie: „Sunt aşa de fericită pentru că am văzut fântâna luminată de Rozariu! Îmi pare rău numai că m-au tras aşa de repede sus”. De atunci Nousseira s-a rugat şi ea în fiecare zi Rozariul cu surorile şi a povestit tuturor celor care doreau despre salvarea ei minunată.

Vă mulţumesc pentru rugăciunea voastră!

* * *

Misterele de bucurie ale Rozariului pentru copii

1. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai zămislit de la Duhul Sfânt!

Arhanghelul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu la Maria din Nazaret, ca să o întrebe dacă ar dori să fie Mama lui Isus. El i-a explicat că Dumnezeu însuşi va fi Tatăl acestui copil. Maria a spus „Da”, pentru că a crezut că Dumnezeu poate toate.

Maică a Domnului, te rugăm să ne dăruieşti şi nouă credinţa ta, ca să învăţăm să ascultăm întotdeauna de Dumnezeu şi să punem în practică tot ceea ce el ne cere.

2. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai purtat în sân până la Elisabeta!

Îngerul Gabriel i-a spus Mariei că şi ruda ei Elisabeta aşteaptă un copil. Atunci Maria s-a pornit îndată la drum, ca să o ajute. Pe când se salutau, Elisabeta a simţit că copilul a tresăltat de bucurie în sânul ei. Duhul Sfânt a luminat-o pe Elisabeta, astfel încât aceasta a aflat secretul Maicii Domnului şi, plină de bucurie, a strigat: „Fericită eşti tu, Maria, pentru că ai crezut!”

Maică a Domnului, te rugăm pentru toţi misionarii, care vor să-l ducă oamenilor pe Dumnezeu. Fă ca ei să găsească inimi deschise, care să primească cu bucurie vestea cea bună a lui Isus şi să creadă în el.

3. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai născut în Betleem!

Când Iosif şi Maria au ajuns la Betleem, au trebuit să se adăpostească peste noapte într-un grajd, pentru că la han nu mai era niciun loc liber. Acolo s-a născut Pruncul Isus. Primii care au venit să adore copilul au fost păstorii. Îngerii le-au vestit că s-a născut Mesia, Mântuitorul.

Maică a Domnului, te rugăm pentru copiii şi familiile care nu au niciun adăpost, deoarece l-au pierdut din cauza războiului sau a catastrofelor naturale. Trimite-le oameni care să se îngrijească de ei şi să le aducă pacea lui Dumnezeu.

4. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai oferit în templu!

După 40 de zile, Iosif şi Maria l-au dus pe Pruncul Isus la Ierusalim, în templu, după cum era prescris pentru iudei. Atunci a venit în templu şi Simeon, un bătrân evlavios. Duhul Sfânt l-a făcut să înţeleagă cine este acest copil şi, foarte fericit, l-a luat pe Isus în braţele sale şi a spus cu glas tare: „Ochii mei au văzut mântuirea, lumina care îi luminează pe toţi oamenii”.

Isuse, te rugăm pentru toţi oamenii care încă nu te cunosc. Dăruieşte-le posibilitatea să audă despre tine şi să înţeleagă că doar tu eşti lumina şi mântuirea lumii.

5. Isus, pe care tu, o, Fecioară, l-ai regăsit în templu!

Când Isus avea 12 ani, a mers cu părinţii săi la templul din Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. A rămas acolo şi a vorbit cu învăţaţii Israelului despre Dumnezeu, Tatăl său. În acest timp, Maria şi Iosif au pornit pe drumul de întoarcere spre casă. Dintr-o dată, au observat că Isus nu era în grupul care mergea înapoi spre Nazaret. L-au căutat îngrijoraţi până l-au găsit.

Părinte ceresc, te rugăm pentru toţi părinţii care şi-au pierdut copiii, pentru cei care se îngrijesc de copii sau pentru cei care aşteaptă un copil şi sunt îngrijoraţi pentru viitorul lui. Ajută-i să aibă încredere că eşti alături de ei în orice situaţie.

Preluare www.itrc.ro

O mamă cu puţine cuvinte. Unde este o mamă, este duioşie!

fecioara Maria pruncul Isus si sfantul IosifÎn evanghelii, Maria apare ca femeie cu puţine cuvinte, fără mari discursuri nici protagonisme, ci cu o privire atentă care ştie să păzească viaţa şi misiunea Fiului său şi, de aceea, tot ceea ce iubeşte el. A ştiut să păzească zorii primei comunităţi creştine şi astfel a învăţat să fie mamă a unei mulţimi. S-a apropiat de situaţiile cele mai diferite pentru a semăna speranţă. A însoţit crucile încărcate în tăcerea inimii fiilor săi. Atâtea devoţiuni, atâtea sanctuare şi capele în locurile cele mai alese, atâtea imagini răspândite prin case ne amintesc acest mare adevăr.

Maria ne-a dat căldura maternă, aceea care ne învăluie în mijlocul dificultăţilor; căldura maternă care permite ca nimeni şi nimic să nu stingă în sânul Bisericii revoluţia duioşiei inaugurate de Fiul său. Unde este o mamă, este duioşie. Şi Maria cu maternitatea sa ne arată că umilinţa şi duioşia nu sunt virtuţi ale celor slabi, ci ale celor puternici, ne învaţă că nu este nevoie de a-i maltrata pe alţii pentru a ne simţi importanţi (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 288). Şi din totdeauna sfântul popor credincios al lui Dumnezeu a recunoscut-o şi a salutat-o ca Sfânta Născătoare de Dumnezeu. (…).

Mamele sunt antidotul cel mai puternic împotriva tendinţelor noastre individualiste şi egoiste, împotriva închiderilor şi apatiilor noastre. O societate fără mame ar fi o societate fără milă, care a lăsat locul numai calcului şi speculaţiei. Pentru că mamele, chiar şi în momentele cele mai rele, ştiu să mărturisească duioşia, dăruirea necondiţionată, forţa speranţei. Am învăţat mult de la acele mame care, având copiii în închisoare sau întinşi într-un pat de spital sau subjugaţi de sclavia drogurilor, cu frigul şi căldura, cu ploaia şi seceta, nu capitulează şi continuă să lupte pentru a da ceea ce este mai bun din ei. Sau acele mame care, în lagărele de refugiaţi, sau chiar în mijlocul războiului, reuşesc să îmbrăţişeze şi să susţină fără a şovăi suferinţa fiilor lor. Mame care dau literalmente viaţa pentru ca niciunul dintre copii să nu se piardă. Unde este mama, este unitatea, este apartenenţa, apartenenţă de fii (…).

Am trecut de atâtea ori în autobuz prin faţa închisorii Villa Devoto din Buenos Aires. Era coada mamelor şi le vedeau toţi, aceste femei la coadă pentru a intra, pentru a vizita un fiu. Nu este greu de imaginat umilirile pe care trebuie să le îndure o femeie, persecuţiile… Dar nu contează, este pentru un fiu.

Se lasă călcate în picioare, ceea ce contează este fiul. Mariei îi păsa de Fiul. Nu de comentariile altora. Pentru el ea era pe Calvar. Acolo până şi Fiul o abandonează, nu numai pentru că abandonează viaţa. Îi spune „Acum vei avea alţii” şi ne-o dă nouă tuturor pe mama care ne naşte pe cruce. (…).

Maria nu poate să fie mama celor corupţi, deoarece corupţii o vând pe mamă, vând apartenenţa la o familie, la un popor. Caută numai propriul profit, fie el economic, intelectual, politic, de orice tip. Fac o alegere egoistă, aş spune satanică: încuie cu cheia uşa dinăuntru. Şi Maria nu reuşeşte să intre. Pentru aceasta unica rugăciune pentru corupţi este ca un cutremur să-i înduioşeze în aşa fel încât să-i convingă că lumea n-a început şi nu se va termina cu ei. Pentru asta ei se închid, nu au nevoie de mamă, de tată, de o familie, de o patrie, de a aparţine la un popor. Cultivă numai egoismul şi tatăl egoismul este Diavolul.

Maria este mama noastră, a tuturor păcătoşilor, de la cel mai sfânt la cel mai puţin sfânt. Este mamă. Îmi amintesc că mama mea, vorbind despre noi cei cinci copii, spunea: „Copiii mei sunt ca degetele de la mână, fiecare diferit de celălalt; dar dacă îmi înţep un deget simt aceeaşi durere pe care aş simţi-o dacă mi-aş înţepa un altul”. Maria însoţeşte drumul nostru al păcătoşilor, fiecare cu păcatele sale. „Roagă-te pentru noi, păcătoşii” înseamnă a spune: „Sunt păcătos, dar tu păzeşte-mă”. Maria este aceea care ne păzeşte. (…)

Maria nu este o femeie care se deprimă în faţa incertitudinilor vieţii, în special când nimic nu pare să meargă în ordine. Nu este nici o femeie care protestează cu violenţă, care ocărăşte împotriva destinului vieţii care ne revelează adesea o faţă ostilă. Este în schimb o femeie care ascultă: nu uitaţi că există mereu un mare raport între speranţă şi ascultare şi Maria este o femeie care ascultă. Maria primeşte existenţa aşa cum ni se încredinţează nouă, cu zilele sale fericite, dar şi cu tragediile sale cu care n-am vrea să ne intersectăm niciodată. Până la noaptea supremă a Mariei, când Fiul său este pironit pe lemnul crucii.

Până în ziua aceea, Maria aproape că era dispărută din drama Evangheliilor: scriitorii sacri lasă să se înţeleagă această lentă eclipsare a prezenţei sale, rămânerea ei mută în faţa misterului unui Fiu care ascultă de Tatăl. Însă Maria reapare chiar în momentul crucial: când bună parte a prietenilor s-au evaporat din cauza fricii. Mamele nu trădează, şi în acea clipă, la picioarele crucii, nimeni dintre noi nu poate să spună care a fost pătimirea mai crudă: dacă aceea a unui om nevinovat care moarte pe lemnul crucii, sau agonia unei mame care însoţeşte ultimele clipe ale vieţii Fiului său.

Evangheliile sunt laconice şi extrem de discrete. Înregistrează cu un simplu verb prezenţa Mamei: ea „stătea” (cf. In 19,25). Ea stătea. Nu spun nimic despre reacţia sa: dacă plângea, dacă nu plângea… Nimic; nici măcar o trăsătură de penel pentru a descrie durerea sa: asupra acestor detalii se va concentra după aceea imaginaţia poeţilor şi pictorilor dăruindu-ne imagini care au intrat în istoria artei şi a literaturii. Însă Evangheliile spun doar: ea „stătea”. Stătea acolo, în cel mai urât moment, în momentul cel mai crud, şi suferea cu Fiul. „Stătea”. Maria „stătea”, pur şi simplu era acolo. Iat-o din nou, tânăra femeie din Nazaret, de acum cu părul încărunţit datorită trecerii anilor, iarăşi într-o situaţie dificilă cu un Dumnezeu care trebuie doar îmbrăţişat şi cu o viaţă care a ajuns în pragul celui mai gros întuneric. Maria „stătea” în cel mai gros întuneric, dar „stătea”. Nu a plecat de acolo.

Maria este acolo, prezentă în mod fidel, de fiecare dată când trebuie ţinută o făclie aprinsă într-un loc de negură şi ceaţă. Nici ea nu cunoaşte destinul de înviere pe care Fiul său îl deschidea în acea clipă pentru noi toţi oamenii: este acolo din fidelitate faţă de planul lui Dumnezeu al cărei slujitoare s-a proclamat în prima zi a vocaţiei sale, dar şi din cauza instinctului său de mamă care pur şi simplu suferă, ori de câte ori există un fiu care trece printr-o pătimire. Suferinţele mamelor: noi toţi am cunoscut femei puternice, care au înfruntat atâtea suferinţe ale copiilor! O vom regăsi în prima zi a Bisericii (cf. Fap 1,14), ea, mamă a speranţei, în mijlocul acelei comunităţi de discipoli aşa de fragili: unul renegase, mulţi fugiseră, tuturor le-a fost frică. Însă ea pur şi simplu stătea acolo, în cel mai normal dintre moduri, ca şi cum era un lucru complet natural: în prima Biserică învăluită de lumina învierii, dar şi de temerile primilor paşi pe care trebuia să-i facă în lume.

(O mamă cu puţine cuvinte
Papa povesteşte „Bucură-te, Marie”
După L’Osservatore Romano, 9 octombrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: