Arhive pentru ‘Sfânta Fecioară Maria’

Răspunsul Mariei: un imn

Această cântare a Maicii Domnului
este una dintre cele mai frumoase rugăciuni.
Să o medităm!
Să ne-o însușim!
Dumnezeu să fie preamărit
pentru tot
și prin tot
ce se întâmplă în viața noastră.

(cf. Lc 1,46-56)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,46-56
În acel timp, Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

Ce ai de gând să faci cu el?

Peste câteva zile este Nașterea Mântuitorului,
Crăciunul.
Pruncul Isus vine la noi,
în inima și casa noastră.
Preacurata Fecioară Maria,
prima evanghelizatoare,
l-a purtat Elisabetei și lumii întregi.
Noi ce facem cu Isus?

(cf. Lc 1,39-45)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”

Cuvântul Domnului

Răspunsul tău îl așteaptă lumea întreagă

    

Ai auzit, Fecioară, că vei zămisli și vei naște un fiu; ai auzit că aceasta va fi nu de la un om, ci de la Duhul Sfânt. Îngerul așteaptă răspunsul: este timpul să se întoarcă la Dumnezeu, cel care l-a trimis. Așteptăm și noi, Stăpână, cuvântul milostivirii, noi care suntem atât de mizerabil apăsați de o sentință de condamnare.

Iată că ție ți se oferă prețul mântuirii noastre. Dacă îți dai consimțământul, vom fi imediat eliberați. Noi toți am fost creați în Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, dar iată că acum suntem supuși morții. Prin răspunsul tău scurt, putem fi recreați și chemați din nou la viață.

Te imploră cu lacrimi, blândă Fecioară, Adam cel exilat din paradis împreună cu nefericiții săi urmași, te imploră Abraham, te imploră David. Te imploră insistent ceilalți patriarhi, strămoșii tăi, care locuiesc și ei în regiunea întunecată a morții. Răspunsul tău îl așteaptă lumea întreagă, care este prosternată la genunchii tăi. Nu fără motiv, pentru că de cuvântul tău depinde mângâierea celor nefericiți, răscumpărarea celor închiși, eliberarea celor condamnați, în sfârșit, mântuirea tuturor fiilor lui Adam, a neamului tău întreg.

Grăbește-te, Fecioară, să dai răspunsul. Răspunde grabnic îngerului, sau, mai bine zis, prin înger, Dom­nului. Spune un cuvânt și primește Cuvântul; spune cuvântul tău și zămislește-l pe cel dumnezeiesc; spune cuvântul tău trecător și îmbrățișează-l pe cel veșnic.

De ce întârzii? De ce tremuri? Crede, încrede-te și primește. Umilința ta să prindă curaj, modestia ta, încredere.

Desigur, nu este bine ca, acum, simplitatea inimii tale feciorelnice să uite prudența. În această împrejurare unică, să nu te temi, Fecioară prudentă, de prezumție, căci, dacă modestia ta este plăcută în tăcere, acum este mai necesară pietatea în cuvânt.

Deschide-ți, fericită Fecioară, inima credinței, buzele consimțământului, sânul Creatorului. Iată, Așteptatul tuturor popoarelor stă afară și bate la ușă. Ah, dacă, în timp ce tu întârzii, el ar trece mai departe și tu, cu durere, va trebui să-l cauți pe cel pe care îl iubește inima ta! Ridică-te, aleargă, deschide-i. Ridică-te prin credință, aleargă prin devotament, deschide-i prin consimțământ. Iată – spune ea –, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău (Lc 1,38).

Din Omiliile despre sfânta Fecioară Maria ale sfântului Bernard, abate
(Omilia 4, 8-9: Opera omnia, ed. cisterc. 4 [1966], 53-54:
Lumea întreagă așteaptă răspunsul Mariei)