Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Aprilie 2017

Mângâierea sufletului dezordonat și dezorientat

Posted by Paxlaur pe 30/04/2017

om ingandurat_trist_dezorientatDeseori am folosit sau am provocat rostirea mult cunoscutei vorbe: „Când pisica nu-i acasă, șoarecele joacă pe masă”. Când lipsește cel a cărui prezență impune ordine și respect, lucrurile nu merg bine. Când oamenii s-au hotărât să-l alunge pe Domnul din lume, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău. Omul are nevoie de Dumnezeu. În interiorul omului, în sufletul său, există o neliniștește veșnică, un dor al cerului, o aspirație după ceva mult mai mare decât poate cuprinde ființa noastră. După cum viața și mintea noastră au nevoie de principii clare, la fel și sufletul nostru are nevoie de Dumnezeu. Fără Domnul, în sufletul nostru este dezordine. Iar din dezordine, din haos, nu poate ieși nimic bun, cu atât mai puțin o viață plină de frumos, bine și adevăr.

Cât de mare este darul celui înviat care vine în mijlocul nostru, se apropie de noi, merge împreună cu noi, chiar dacă noi nu-l recunoaștem, chiar dacă de multe ori nu-i simțim prezența și credem că suntem singuri, abandonați. El vine în mijlocul nostru și ni se descoperă, ne deschide ochii ca să înțelegem Scripturile și să-i simțim prezența. Și în această duminică Isus Cristos înviat, real, vine în viața noastră. Oare nu ne arde inima când ne vorbește și ni se oferă ca hrană în sfânta Euharistie?

Cu câtă evlavie și recunoștință ne-am apropia de sfânta Liturghie și am primi sfânta împărtășanie dacă am simți cu adevărat cuvintele lui Cristos: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu…”. Să privim cu atenție ostia și atunci când preotul ne oferă „Trupul lui Cristos” să simțim cum însuși Domnul ni se oferă. Să ni se deschidă ochii și să-l recunoaștem prezent. Să vibreze de emoție inima noastră, să tresalte de bucurie sufletul nostru atunci când aude aceste cuvinte. Să tresăltăm de fericire în prezența Domnului. Și în mod deosebit să conștientizăm că în prezența lui nu mai putem trăi oricum, nu mai putem vorbi orice, nu mai putem face altceva decât să devenim martori ai prezenței sale, martori ai învierii sale.

Domnul s-a apropiat astăzi de noi ca să ne mângâie în suferințele noastre, așa cum i-a mângâiat pe cei doi ucenici în drum spre Emaus. Tristețea lor s-a transformat în bucurie: Domnul e viu, Domnul este mereu la dreapta noastră ca să nu ne clătinăm. Să tresăltăm de bucurie alături de David, de Petru, de apostoli, de întreaga Biserică și să exclamăm: Cristos e viu şi trupul nostru se va odihni în speranţă! Cristos e viu și nu va lăsa sufletul nostru în tristețe, în descurajare, în putrezire! Cristos e viu și el ne face cunoscute cărările vieții, el ne umple de bucurie prin prezența sa! Cristos e viu și pe el singur îl rugăm: „Rămâi cu noi, Doamne, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” (cf. Fap 2,25-28; Lc 24, 29).

 


„Doamne Isuse, explică-ne Scripturile;
fă ca inimile noastre să se aprindă
când tu însuţi ne vorbeşti!” (cf. Lc 24,32).


30 aprilie 2017 

† DUMINICA a 3-a a Paştelui
Ss. Pius al V-lea, pp.; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.
Fap 2,14.22-33; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

LECTURA I
Nu era posibil să fie ţinut sub puterea morţii.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33
În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! 22 Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei. 25 Căci David spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. 26 De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă, 27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta». 29 Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. 30 Dar fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui, 31 el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: «El nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea». 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a)
R.: Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieţii.
sau:
Aleluia!

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine.
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

LECTURA A II-A
Aţi fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul fără cusur şi neprihănit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,17-21
Preaiubiţilor, dacă îl numiţi Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtaţi-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! 18 Voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens moştenită de la părinţi, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit, 20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă. 21 Prin el voi credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria, aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti! (Aleluia)

EVANGHELIA
L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

L-au recunoscut la frângerea pâinii

Posted by Paxlaur pe 30/04/2017

4_Intalnirea de serie_Sfanta Liturghie in biserica din PerianaSfânta Liturghie, Euharistia, rămâne locul prin excelență în care îl întâlnim pe Cristos, în care îl recunoaștem ca Domnul și Dumnezeul nostru și-l putem primi în inima noastră. Și e bine să ne amintim acest lucru mai ales duminica, mai ales în acele zile/vremuri când avem „tentația” de a neglija sfânta Liturghie. Atât.

Domnul să ne binecuvânteze cu prezența sa și să ne călăuzească pașii vieții!


„Doamne Isuse, explică-ne Scripturile;
fă ca inimile noastre să se aprindă
când tu însuţi ne vorbeşti!” (cf. Lc 24,32).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

„Ce-a fost a fost, acum ce pot face…?” (2)

Posted by Paxlaur pe 30/04/2017

Un vers de Rilke în care este rezumat tot ce doream să spun: « Şi, din înfrângere în înfrângere, creştea»…

Blog de albina

Povesteste Christiane Singer, „Du bon usage des crises”

Pe când trăiam şi eu ceva asemănător cu povestea lui Iov, am făcut cunoştinţă cu lucrările lui Dürckheim. După o existenţă foarte ocrotită, în care avusesem mare grijă să evit orice naufragiu,  să mă strecor printre catastrofe, traume, o bruscă derivă,  şi m-am aflat în singurătate, părăsită, într-un sat de la capătul lumii… În acest context, am aflat despre realizările lui Dürckheim şi am întâlnit-o pe Hildegard Graubner, eleva sa, o femeie admirabilă.

Aşteptam ca ea să-mi dea puterea de a-mi face bagajele, dar mi-a fost dat să aud cu totul altceva : « Stai unde eşti, aşezată în mijlocul dezastrului tău, rămâi în acest punct. » Şi a fost punctul de plecare a unei întregi reconstruiri, pornind de la  trăirea în propriul corp, prezentă, atentă la univers, la lucruri… intrând în inima dezastrului, şi locuind acolo! Fără să fug, ci îndrăznind…

Vezi articol original 511 cuvinte mai mult

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

Pune zahăr în viața ta !

Posted by Paxlaur pe 30/04/2017

O duminică dulce, dulce! 🙂

prietendevremerea

„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi și dragostea Lui în noi este desăvârșită” (I Ioan 4, 12). Așadar, Dumnezeu este iubire . Iubirea nu o poți vedea, dar o simți ! Totul în viață se clădește cu iubire.  Ne naștem din iubire, creștem de mici cu iubire de tot ce ne înconjoară,  trăim prin iubire. Am aflat o minunată poveste pe internet despre Dumnezeu ,iubire și oameni.
Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi. Dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

– Aş vrea să răspundeţi la întrebări cu cuvintele voastre, simple, zice profesoara, la două întrebări:

1. Cine este Dumnezeu?

2. Cum ştiţi că Dumnezeu…

Vezi articol original 240 de cuvinte mai mult

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

Cauza morții mele este iubirea arzătoare

Posted by Paxlaur pe 29/04/2017

Ecaterina de SienaDumnezeu și Biserica îi răsplătește pe cei fideli și plini de dragoste, oferindu-le nemurire în cer și onoare pe pământ. Deși a trăit doar 33 de ani, sfânta Ecaterina din Siena, este cinstită ca patroană a Europei și pomenită alături de toți învățătorii Bisericii. Ea a iubit până la ultima suflare Biserica și oamenii. Pe patul de moarte, după o agonie de aproape două luni, a spus: „Singura cauză a morții mele este iubirea arzătoare pe care o simt pentru Biserică, o iubire care mă consumă”. Și-a dorit o Biserică sfântă, cu păstori plini de zel și de credincioși dispuși să-și mărturisească oricând credința, mai ales prin trăirea cu fidelitate a obligațiilor de zi cu zi: „Statornicia în cele mici va aduce fidelitatea față de cele mai mari și mai grele obligații”. A iubit Biserica și a luptat pentru instaurarea păcii în lume, care, spunea ea, este misiunea Bisericii: „Biserica poate reface armonia în lume, dând oamenilor Sângele lui Cristos, care generează pacea”.

Această iubire arzătoare față de Biserică și omenire își avea rădăcinile în iubirea față de Dumnezeu. Iată cum vorbea despre Dumnezeu, iubirea vieții sale: „Tu eşti un foc ce arde mereu şi nu se consumă. Tu consumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta. Tu eşti foc ce îndepărtează orice răceală şi luminezi minţile cu lumina ta, cu acea lumină cu care m-ai făcut să cunosc adevărul”. Ea a cunoscut adevărul prezent în Isus Cristos și a aderat la acest adevăr cu toată ființa, dorind ca întreaga omenire să-l primească și să-l îmbrățișeze pe Cristos „calea, adevărul și viața” (In 14,6). Pentru ea doar Cristos este lumina care luminează în întunericul acestei lumi, doar el este binele suprem, frumusețea și înțelepciunea care pot salva lumea: „Oglindindu-mă în această lumină, te cunosc ca bine suprem, bine mai presus de orice bine, bine fericit, bine de neînţeles, bine de nepreţuit. Frumuseţe mai presus de orice frumuseţe. Înţelepciune mai presus de orice înţelepciune. Ba mai mult, tu eşti însăşi înţelepciunea, tu, hrană a îngerilor, care te-ai dat oamenilor cu foc de iubire”.

Istoria omenirii și a Bisericii este plină de oameni sfinți, de oameni fideli adevărului, de oameni care au colaborat cu Duhul Sfânt pentru a reînnoi fața pământului. De la ei trebuie să învățăm. Pe ei trebuie să-i imităm, așa cum ei au fost imitatorii lui Cristos. Astăzi Europa, Biserica, familia, lumea întreagă are nevoie de femei sfinte, de oameni sfinți pentru a înțelege și trăi adevăratele valori. Ieșirea din întuneric o vom face când ne vom apropia de lumină. Care lumină? Dumnezeu, căci el singur „este lumină şi nu este întuneric în el” (1In 1,5) iar Cuvântul său este „lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om” (In 1,9).


Ajuți cu adevărat această lume
și o lași mai bună decât ai găsit-o,
dacă înveți de la Cristos
să te jertfești pentru frații tăi,
asemenea sfinților.


29 aprilie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 2-a a Paştelui
SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroană a Europei
1In 1,5-2,2; Ps 102; Mt 11,25-30

LECTURA I
Sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,5-2,2
Preaiubiţilor, aceasta este vestea pe care am auzit-o de la Cuvântul vieţii şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el. 6 Dacă spunem că avem comuniune cu el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul. 7 Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate. 10 Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi. 2,1 Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.13-14.17-18a (R.: 1a)
R.: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

13 Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,
aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el.
14 Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi
şi nu uită că suntem ţărână. R.

17 Dar îndurarea Domnului rămâne din veac şi până-n veac
peste cel care de el se teme
şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor,
18a peste cei care păzesc alianţa sa. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: