Suferințele lui Cristos dau mărturie inimii că „nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Acesta este misterul pe care îl contemplăm cu uimire și-l mărturisim cu credință în aceste zile: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Dumnezeu ne iubește și prin viața, patima, moartea și învierea lui Isus din Nazaret ne-a arătat cât de prețios este sufletul nostru pentru el, cât de prețioasă este întreaga noastră viață: prin crucea și învierea lui Cristos i-a dăruit nemurirea, mântuind-o!
Oricine celebrează în aceste zile iubirea și viața simte că în lumina învierii ele au o nouă strălucire. Cel veșnic viu, Cristos glorificat, aprinde în inima noastră o nouă speranță: iubirea este forța care ne face capabili de orice sacrificiu. Totodată, glorificarea lui Cristos este garanția că sacrificiile făcute din iubire nu se pierd, ci aduc roade bogate în inima fiecărui om (In 12,24-26).
Fericită este ziua în care înțelegem că iubirea este forța care scoate din pământ nu doar splendoarea și parfumul florilor, nu doar bogăția roadelor, ci mai ales este forța care îl smulge pe Cristos morții, îl scoate din mormânt și astfel cimentează în fiecare inimă adevărul: „Tare ca moartea este iubirea… Apele mari nu pot să stingă iubirea, nici râurile s-o spele”, nici mormântul să o înăbușe (Ct 8,6-7). Iubirea poate totul: ea învinge răul și ura, teama și moartea.
Inima înflăcărată de acest adevăr se simte totuși tulburată văzând că în misterul pascal, ca și în iubire, se împletesc durerea și frumusețea, moartea și viața, întunericul și lumina, disperarea și speranța, puterea și slăbiciunea. Este atât de multă splendoare în învierea lui Cristos și în a iubi, însă aceste mistere rămân mereu un amestec de frumusețe și durere, de grâu și neghină (Mt 13,24-30). Și totuși noi rămânem înrădăcinați în convingerea că victoria finală aparține frumuseții și vieții.
Astfel, privind la Cristos înviat, la biruința lui asupra răului, ne simțim motivați să iubim în mod autentic, fără măsură, până la moarte. Victoria lui Cristos asupra răului, a urii și a morții ne încurajează să trăim frumos și să iubim necondiționat.
SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!
Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță
€4,00
Fiecare dimineață aduce în fața noastră un Dumnezeu adevărat și o statuie ridicată de puternicii acestei lumi. Fiecare om se folosește de libertatea sa pentru ca, prin cuvinte și fapte, să aleagă pe cine va sluji în această zi: poate sluji un idol, o statuie, un viciu sau poate sluji un Domn care mântuiește. Noi ce alegem? Noi cum folosim darul libertății? Să ne amintim cuvintele apostolului: „Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Așadar, rămâneți tari și nu luați din nou jugul sclaviei” (Gal 5,1). Doar prin Cristos noi putem cunoaște, alege și atinge adevărul care ne face liberi (cf. In 8,32). Analizarea și conștientizarea credinței pe care ni le-am propus pentru acest timp al Postului Mare presupune și analizarea libertății cu care alegem să ne trăim credința: este ea „libertatea fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21)? Ne simțim fii iubiți, fii eliberați de Tatăl din „cuptorul cu foc aprins”…
Prea târziu te-am iubit... 