Arhive pentru ‘Sfântul Iosif’

Riști?

Sfantul Iosif_Agra_India_curajRâzând,
Riști să pari nebun.
Plângând,
Riști să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Riști să te implici.
Arătându-ți sentimentele,
Riști să te arăți pe tine însuți.
Vorbind în fața mulțimii despre ideile și visurile tale,
Riști să pierzi.
Iubind,
Riști să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Riști sa mori.
Sperând,
Riști să disperi,
Încercând măcar,
Riști să dai greș.
Dar dacă nu riști nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu ești nimic.

Rudyard Kipling (30 decembrie 1865 – 18 ianuarie 1936)
(Sunt unii care atribuiesc acest poem lui William Arthur Ward).

(Preluat de pe www.webcultura.ro)


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?

Man hiding under laptop„În sudoarea frunții tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen 3,19) sunt cuvinte pe care le simțim împlinite în viața noastră și pe care puțini au curajul să le contesteze. De fapt, „Muncă, muncă și iar muncă!” a devenit refrenul zilelor noastre, chiar și a zilelor de sărbătoare. Însă pentru ce muncim? Doar pentru pâine? Oare nu simțim mustrarea din cuvintele lui Isus: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27)?!

Cuvintele Domnului ne poartă cu gândul spre alte fragmente din Sfânta Scriptură. De exemplu, ne putem aminti cuvântul prin care Isus ne îndeamnă la încredere în Providența divină: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). Sau cuvintele Vechiului Testament: „În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiţilor săi în timpul somnului” (Ps 127,2).

Cineva a făcut un sondaj, întrebând mai mulți oameni care ştiau că vor muri curând: „Acum, în pragul morţii, privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?”… Iar unul dintre cele mai dese regrete menţionate a fost tocmai munca: „Am muncit prea mult neglijându-mi familia, prietenii, sufletul”. Sau: „Îmi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”. Munca, realizările, funcţionarismul, de fapt, activismul ne privează de frumuseţea de a trăi, ne răpeşte viaţa. Și, vai, ne poate răpi eternitatea, ni-l poate fura pe Dumnezeu.

Este adevărat, nu uităm îndemnul Apostolului Paul: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10) sau învățătura Conciliul al II-lea din Vatican: „Bărbații și femeile care, câștigându-și existența pentru ei și pentru familia lor, își exercită astfel activitatea încât să aducă un serviciu corespunzător societății, pot considera pe bună dreptate că prin munca lor ei continuă lucrarea Creatorului, sunt de folos fraților lor și contribuie personal la realizarea planului lui Dumnezeu în istorie” (Gaudium et spes, nr. 34). Însă în tot ceea ce facem trebuie să fim echilibrați, inclusiv în felul nostru de a munci! Unii ajung să muncească până uită de ei înșiși, de sufletul lor, de cei dragi, de familie. Devin robii unei activități pe care ar fi trebuie să o controleze și să o stăpânească.

Să privim astăzi la sfântul Iosif, pe drept numit „Muncitorul”, și să cerem harul să fim și noi muncitori, dar nu doar pentru pâine, ci pentru „hrana care rămâne spre viaţa veşnică”. Cu aceasta să ne hrănim sufletul și pe cei din casa și inima noastră.


Trebuie să muncim, să fim harnici,
dar să nu lăsăm munca, activismul, carierismul să ne înrobească!
Viaţa este mai mult decât muncă:
viața înseamnă familie, prieteni, suflet… este veşnicie ce trebuie „câştigată”!


1 mai 2017 

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet
Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

LECTURA I
Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29
După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”

Cuvântul Domnului

O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii…

Raffaello holy-family-with-palm Sfanta Familie Isus Maria si IosifCel care vrea să-și trăiască cu adevărat credința și să nu rămână doar un creștin de duminică, are nevoie de mijlocirea și exemplul sfinților, de ajutorul acelor oameni care nu s-au temut să împlinească în viața lor ceea ce Dumnezeu le-a cerut: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Și noi, luminați de cuvântul Evangheliei și urmând învățătura Bisericii, mărturisim și credem că sfântul Iosif „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului”. Noi mărturisim și credem că sfântul Iosif a fost chemat de Dumnezeu „să o ia la sine pe Maria, soţia sa”, care purta „ceea ce a fost zămislit în ea de Duhul Sfânt” (Mt 1,20), pentru ca Isus, „care se numeşte Cristos”, să se nască din soţia lui Iosif în descendenţa mesianică a lui David (Mt 1,16; cf. CBC 437)

Astăzi în Biserica Universală răsună: Ite ad Joseph – Mergeți la Iosif. Dacă vrem să creștem în credință să mergem la Nazaret și să învățăm de la Iosif, de la Maria, de la sfânta Familie, de la locul în care Isus a crescut în înțelepciune, în statură și în har (cf. Lc 2,51-52): „Viaţa ascunsă de la Nazaret îi permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele. Nazaretul este şcoala unde începe să fie înţeleasă viaţa lui Isus: şcoala Evangheliei. (…) Mai întâi, o lecţie de tăcere. O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, această admirabilă şi indispensabilă atmosferă a spiritului! (…) O lecţie de viaţă de familie. Nazaretul să ne reamintească ce înseamnă familia, comuniunea ei de iubire, frumuseţea ei austeră şi simplă, caracterul ei sacru şi inviolabil. (…) O lecţie de muncă. O, Nazaret, cămin al „Fiului Lemnarului”, mai ales aici am vrea să înţelegem şi să celebrăm legea, aspră, dar mântuitoare, a trudei omeneşti! (…) Şi, în sfârşit, vrem să-i salutăm aici pe toţi cei care muncesc în lumea întreagă şi să le arătăm pe marele lor model, pe fratele lor dumnezeiesc (Papa Paul al VI-lea; cf. CBC 533).

Cuvintele îngerului care au răsunat în inima dreptului Iosif și cărora el le-a dat ascultare deplină, răsună astăzi pentru noi: „Nu te teme să o iei la tine pe Maria!”. Să nu ne temem să primim în viața noastră sfinții! Să nu ne temem să privim și să imităm modelul de viață pe care îl oferă sfântul Iosif. Trebuie să ne înflăcărăm de dorința de a fi asemenea lui: să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și să-i urmăm îndemnurile, plini de credință și speranță. Ca să fim asemenea lui trebuie să avem mereu în inima noastră prezența lui Isus și a Mariei, comorile sale.


Viața minunată a sfinților
este un nesecat izvor de curaj pentru noi
care lucrăm la desăvârșirea credinței noastre.


20 martie 2017 

Luni din săptămâna a 3-a din Post
† SF. IOSIF, soţul Sf. Fc. Maria; 
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen şi îns. m. 

2Sam 7,4b-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: