Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Sfântul Iosif’ Category

Privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?

Posted by Paxlaur pe 01/05/2017

Man hiding under laptop„În sudoarea frunții tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen 3,19) sunt cuvinte pe care le simțim împlinite în viața noastră și pe care puțini au curajul să le contesteze. De fapt, „Muncă, muncă și iar muncă!” a devenit refrenul zilelor noastre, chiar și a zilelor de sărbătoare. Însă pentru ce muncim? Doar pentru pâine? Oare nu simțim mustrarea din cuvintele lui Isus: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27)?!

Cuvintele Domnului ne poartă cu gândul spre alte fragmente din Sfânta Scriptură. De exemplu, ne putem aminti cuvântul prin care Isus ne îndeamnă la încredere în Providența divină: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). Sau cuvintele Vechiului Testament: „În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiţilor săi în timpul somnului” (Ps 127,2).

Cineva a făcut un sondaj, întrebând mai mulți oameni care ştiau că vor muri curând: „Acum, în pragul morţii, privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?”… Iar unul dintre cele mai dese regrete menţionate a fost tocmai munca: „Am muncit prea mult neglijându-mi familia, prietenii, sufletul”. Sau: „Îmi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”. Munca, realizările, funcţionarismul, de fapt, activismul ne privează de frumuseţea de a trăi, ne răpeşte viaţa. Și, vai, ne poate răpi eternitatea, ni-l poate fura pe Dumnezeu.

Este adevărat, nu uităm îndemnul Apostolului Paul: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10) sau învățătura Conciliul al II-lea din Vatican: „Bărbații și femeile care, câștigându-și existența pentru ei și pentru familia lor, își exercită astfel activitatea încât să aducă un serviciu corespunzător societății, pot considera pe bună dreptate că prin munca lor ei continuă lucrarea Creatorului, sunt de folos fraților lor și contribuie personal la realizarea planului lui Dumnezeu în istorie” (Gaudium et spes, nr. 34). Însă în tot ceea ce facem trebuie să fim echilibrați, inclusiv în felul nostru de a munci! Unii ajung să muncească până uită de ei înșiși, de sufletul lor, de cei dragi, de familie. Devin robii unei activități pe care ar fi trebuie să o controleze și să o stăpânească.

Să privim astăzi la sfântul Iosif, pe drept numit „Muncitorul”, și să cerem harul să fim și noi muncitori, dar nu doar pentru pâine, ci pentru „hrana care rămâne spre viaţa veşnică”. Cu aceasta să ne hrănim sufletul și pe cei din casa și inima noastră.


Trebuie să muncim, să fim harnici,
dar să nu lăsăm munca, activismul, carierismul să ne înrobească!
Viaţa este mai mult decât muncă:
viața înseamnă familie, prieteni, suflet… este veşnicie ce trebuie „câştigată”!


1 mai 2017 

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet
Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

LECTURA I
Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29
După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Iosif | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii…

Posted by Paxlaur pe 20/03/2017

Raffaello holy-family-with-palm Sfanta Familie Isus Maria si IosifCel care vrea să-și trăiască cu adevărat credința și să nu rămână doar un creștin de duminică, are nevoie de mijlocirea și exemplul sfinților, de ajutorul acelor oameni care nu s-au temut să împlinească în viața lor ceea ce Dumnezeu le-a cerut: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Și noi, luminați de cuvântul Evangheliei și urmând învățătura Bisericii, mărturisim și credem că sfântul Iosif „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului”. Noi mărturisim și credem că sfântul Iosif a fost chemat de Dumnezeu „să o ia la sine pe Maria, soţia sa”, care purta „ceea ce a fost zămislit în ea de Duhul Sfânt” (Mt 1,20), pentru ca Isus, „care se numeşte Cristos”, să se nască din soţia lui Iosif în descendenţa mesianică a lui David (Mt 1,16; cf. CBC 437)

Astăzi în Biserica Universală răsună: Ite ad Joseph – Mergeți la Iosif. Dacă vrem să creștem în credință să mergem la Nazaret și să învățăm de la Iosif, de la Maria, de la sfânta Familie, de la locul în care Isus a crescut în înțelepciune, în statură și în har (cf. Lc 2,51-52): „Viaţa ascunsă de la Nazaret îi permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele. Nazaretul este şcoala unde începe să fie înţeleasă viaţa lui Isus: şcoala Evangheliei. (…) Mai întâi, o lecţie de tăcere. O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, această admirabilă şi indispensabilă atmosferă a spiritului! (…) O lecţie de viaţă de familie. Nazaretul să ne reamintească ce înseamnă familia, comuniunea ei de iubire, frumuseţea ei austeră şi simplă, caracterul ei sacru şi inviolabil. (…) O lecţie de muncă. O, Nazaret, cămin al „Fiului Lemnarului”, mai ales aici am vrea să înţelegem şi să celebrăm legea, aspră, dar mântuitoare, a trudei omeneşti! (…) Şi, în sfârşit, vrem să-i salutăm aici pe toţi cei care muncesc în lumea întreagă şi să le arătăm pe marele lor model, pe fratele lor dumnezeiesc (Papa Paul al VI-lea; cf. CBC 533).

Cuvintele îngerului care au răsunat în inima dreptului Iosif și cărora el le-a dat ascultare deplină, răsună astăzi pentru noi: „Nu te teme să o iei la tine pe Maria!”. Să nu ne temem să primim în viața noastră sfinții! Să nu ne temem să privim și să imităm modelul de viață pe care îl oferă sfântul Iosif. Trebuie să ne înflăcărăm de dorința de a fi asemenea lui: să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și să-i urmăm îndemnurile, plini de credință și speranță. Ca să fim asemenea lui trebuie să avem mereu în inima noastră prezența lui Isus și a Mariei, comorile sale.


Viața minunată a sfinților
este un nesecat izvor de curaj pentru noi
care lucrăm la desăvârșirea credinței noastre.


20 martie 2017 

Luni din săptămâna a 3-a din Post
† SF. IOSIF, soţul Sf. Fc. Maria; 
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen şi îns. m. 

2Sam 7,4b-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Iosif, Sfântul zilei, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Ite ad Ioseph!

Posted by Paxlaur pe 19/03/2014

Sfantul IosifPrețuirea pe care Biserica o manifestă față de sfântul Iosif a fost bine reliefată când anul trecut, la 1 mai, Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor a dat un decret prin care a dispus ca sfântul Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria, să fie adăugat (menționat) la rugăciunile Euharistice (II, III și IV) de la sfânta Liturghie. Biserica a încercat mereu să valorifice darul și prezența sfinților, să-i propună ca model de viață creștină și ca mijlocitori pentru cei care încă lucrează la desăvârșirea lor spre patria cerească. Astăzi, sărbătorindu-l pe Patronul Bisericii Universale, suntem chemați să reevaluăm și să redescoperim în viața noastră devoțiunea față de sfinți. Mijlocirea lor este un dar al lui Dumnezeu, este o „virtute” pe care trebuie să o cultivăm zi de zi, amintindu-ne de patronii noștri: cei cărora le purtăm numele, cei cărora le sunt dedicate locașurile noastre de cult, cei care mijlocesc pentru Biserică Universală.

Deseori am fost beneficiarii unui adevăr ascuns într-o simplă și profundă expresie: Ad Iesum per Mariam – La Isus prin Maria. Am simțit că alergând la sfânta Fecioară Maria, prin mijlocirea ei puternică, ajungem mai aproape de Domnul. Această mângâiere primită prin mijlocirea Preacuratei, trebuie să vină în inima noastră și prin prezența sfântului Iosif. Trebuie să căutăm ca împreună cu Ad Iesum per Mariam, să trăim și cuvintele: Ite ad Ioseph – Mergeți la Iosif. Să punem astăzi în inima noastră aceste cuvinte. Chiar dacă ele sunt preluate din Vechiul Testament (cf. Gen 41,55: „Mergeți la Iosif și ce vă va spune el, aceea faceți!”), Biserica le folosește pentru a ne îndruma pe toți spre sfântul Iosif sărbătorit astăzi, spre cel care, la rândul său, a făcut tot ceea ce i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvintele îngerului care au răsunat în inima lui Iosif și cărora el le-a dat ascultare deplină, răsună astăzi pentru noi: „Nu te teme să o iei la tine pe Maria!”. Nu te teme să primești în viața ta sfinții. Nu te teme să privești și să imiți modelul de viață pe care îl oferă sfântul Iosif. Trebuie să ne înflăcărăm de această dorință de a fi asemenea lui: să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și să-i urmăm îndemnurile, plini de încredere și speranță. Ca să fim asemenea lui trebuie să avem mereu în inima noastră prezența lui Isus și a Mariei, comorile sale.

Reține

Sfinții sunt dovada clară că omul este capabil să iasă din autosuficiența și egoismul său și să se încreadă total în Dumnezeu.

Miercuri, 19 martie 2014 

Miercuri din saptamâna a 2-a din Post
† SF. IOSIF, sotul Sf. Fc. Maria; Fer. Marcel Callo, m.
2Sam 7,4-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4-5a.12-14a.16
În zilele acelea, 4 Domnul i-a vorbit profetului Natan zicând: 5a „Du-te şi spune slujitorului meu David: Aşa vorbeşte Domnul. 12 Când se vor sfârşi zilele vieţii tale şi tu vei zăcea alături de părinţii tăi, eu voi pune după tine un urmaş, care se va naşte din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El îmi va zidi o casă şi eu îi voi întări pentru vecie tronul său de domnie. 14a Eu voi fi pentru el un tată şi el va fi pentru mine un fiu. 16 Casa ta şi domnia ta vor dăinui veşnic înaintea mea. Tronul tău va fi întărit pe vecie”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88,2-3.4-5.27 şi 29
R.: Fericit este slujitorul credincios.

2
Milostivirea Domnului în veci o voi cânta, cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău. 3 Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!” O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

4 „Am făcut legământ cu alesul meu, iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David: 5 Îţi voi întări seminţia pe veci, din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!». 29 Lui îi dau pe veci iubirea mea şi legământul meu va dăinui veşnic împreună cu el”. R.

LECTURA A II-A
El a crezut nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, 13 Dumnezeu a promis lui Abraham şi urmaşilor lui că vor primi lumea ca moştenire, nu prin împlinirea Legii, ci prin îndreptăţirea care vine prin credinţă. 16 De aceea, prin credinţă devine cineva moştenitor, aşa încât este un dar gratuit. Astfel promisiunea este sigură pentru toţi urmaşii lui Abraham, nu numai pentru cei care sunt supuşi Legii, dar şi pentru cei care au credinţa lui Abraham. 17 După cum este scris: „Am făcut din tine părintele unui mare număr de popoare!”; el este tatăl nostru în faţa lui Dumnezeu în care a crezut, a lui Dumnezeu care dă viaţă morţilor şi care cheamă la existenţă ceea ce nu există. 18 El a crezut, sperând împotriva oricărei speranţe şi astfel a ajuns părintele unui mare număr de popoare, după cuvântul Domnului: „Aşa de numeroşi vor fi urmaşii tăi!” 22 De aceea spune Scriptura: „Pentru credinţa sa Dumnezeu l-a socotit drept”.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Ps 111,7
(Aleluia) Inima celui drept este în siguranţă pentru că se încrede în Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob l-a avut de fiu pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Isus, care se numeşte Cristos. 18 Şi naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama lui, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca să locuiască ei împreună, s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, logodnicul ei, fiind drept şi nevrând s-o facă de ocară, a voit să o lase în ascuns. 20 Dar după ce cugetase el acestea, iată că îngerul Domnului i se arătă în vis şi-i zise: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, logodnica ta, căci ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcate”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Iosif | Etichetat: , , , | 5 Comments »

Omul care a avut grijă de „comoara lui Dumnezeu”

Posted by Paxlaur pe 19/03/2013

Sfantul IosifCu greu putem uita ziua când pentru prima dată ni s-a oferit ceva preţios spre îngrijire. Fie că trebuie să avem grijă de o persoană importantă sau de un lucru preţios, emoţiile sunt puternice. Trebuie să ai grijă să nu faci nimic ce ar putea păta încrederea pe care ceilalţi au investit-o în tine. Nu este uşor să fii mereu atent, să fii prudent, să fii generos. Unii au reuşit şi privim spre ei cu admiraţie. Ştim că există oameni care au trăit nu pentru a domni, ci pentru a sluji; nu pentru a vorbi, ci pentru a asculta; nu pentru a se realiza pe ei înşişi, ci pentru realizarea celor încredinţaţi.

Unui astfel de om îi este dedicată toată luna martie, în special această zi. Este vorba despre sfântul Iosif. El este numit „Patronul Bisericii Universale”, dar şi „părintele noii evanghelizări” sau „Sfântul Patron al celui de-al treilea mileniu”. Merită toate aceste nume. Ba chiar trebuie să punem sub protecţia sa lumea întreagă dacă ne gândim la misiunea sa nobilă: a avut grijă de Isus şi de preacurata fecioară Maria. Dumnezeu i-a încredinţat tot ce avea mai preţios: pe Fiul său, pe Preacurata şi Biserica. Oare dacă a reuşit să-şi îndeplinească misiunea sa şi a avut grijă de „comoara lui Dumnezeu”, nu va reuşi la fel de bine să aibă grijă şi de noi?

Oare cum e să ai grijă de Cristos? Oare această nobilă misiune, trăită şi împlinită de sfântul Iosif, nu este acum şi misiunea noastră? În noi trebuie să se regăsească viaţa lui Iosif: atenţia lui faţă de Cristos trebuie să devină atenţia noastră faţă de acelaşi Domn. Aşa cum sfântul Iosif s-a îngrijit de cele sfinte, la fel şi noi trebuie să avem grijă de tot ceea ce este sfânt în noi şi în jurul nostru: sufletul nostru, sufletul aproapelui, Biserica, sacramentele, cuvântul divin etc.

Esenţialul vieţii lui Iosif a fost să aibă grijă de Cristos: să-l primească, să-l crească, să-l ocrotească. Astăzi, acest tată purtător de grijă ne vorbeşte nouă şi ne prezintă principala misiune a creştinului: să aibă grijă de Cristos. Să avem grijă de Cristos prezent în Euharistie adorându-l şi primindu-l în suflet. Să avem grijă de Cristos prezent în cuvântul Evangheliei ascultându-l şi predicându-l. Să avem grijă de Mântuitorul nostru prezent în ceilalţi, mai ales în cei mici şi săraci, iubindu-i şi slujindu-i.

Reţine

Astăzi voi avea grijă de Cristos: îl voi primi în sfânta Euharistie; îl voi vizita în cei bolnavi; îl voi sluji în cei săraci şi flămânzi.

Marţi, 19 martie 2013 

† SF. IOSIF, sotul Sf. Fc. Maria
; Fer. Marcel Callo, m.

 

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său.

Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4-5a.12-14a.16
În zilele acelea, 4 Domnul i-a vorbit profetului Natan zicând: 5a „Du-te şi spune slujitorului meu David: Aşa vorbeşte Domnul. 12 Când se vor sfârşi zilele vieţii tale şi tu vei zăcea alături de părinţii tăi, eu voi pune după tine un urmaş, care se va naşte din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El îmi va zidi o casă şi eu îi voi întări pentru vecie tronul său de domnie. 14a Eu voi fi pentru el un tată şi el va fi pentru mine un fiu. 16 Casa ta şi domnia ta vor dăinui veşnic înaintea mea. Tronul tău va fi întărit pe vecie”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.27 şi 29
R.: Fericit este slujitorul credincios.


2
 Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,
cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.
3 Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”
O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

4 „Am făcut legământ cu alesul meu,
iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:
5 Îţi voi întări seminţia pe veci,
din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,
Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!».
29 Lui îi dau pe veci iubirea mea
şi legământul meu va dăinui veşnic împreună cu el”. R.

LECTURA A II-A
El a crezut nădăjduind împotriva oricărei nădejdi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, 13 Dumnezeu a promis lui Abraham şi urmaşilor lui că vor primi lumea ca moştenire, nu prin împlinirea Legii, ci prin îndreptăţirea care vine prin credinţă. 16 De aceea, prin credinţă devine cineva moştenitor, aşa încât este un dar gratuit. Astfel promisiunea este sigură pentru toţi urmaşii lui Abraham, nu numai pentru cei care sunt supuşi Legii, dar şi pentru cei care au credinţa lui Abraham.17 După cum este scris: „Am făcut din tine părintele unui mare număr de popoare!”; el este tatăl nostru în faţa lui Dumnezeu în care a crezut, a lui Dumnezeu care dă viaţă morţilor şi care cheamă la existenţă ceea ce nu există. 18 El a crezut, sperând împotriva oricărei speranţe şi astfel a ajuns părintele unui mare număr de popoare, după cuvântul Domnului: „Aşa de numeroşi vor fi urmaşii tăi!”22 De aceea spune Scriptura: „Pentru credinţa sa Dumnezeu l-a socotit drept”.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Ps 111,7
(Aleluia) Inima celui drept este în siguranţă
pentru că se încrede în Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob l-a avut de fiu pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Isus, care se numeşte Cristos. 18Şi naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama lui, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca să locuiască ei împreună, s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, logodnicul ei, fiind drept şi nevrând s-o facă de ocară, a voit să o lase în ascuns. 20 Dar după ce cugetase el acestea, iată că îngerul Domnului i se arătă în vis şi-i zise: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, logodnica ta, căci ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcate”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

EVANGHELIA
Cât de îngrijoraţi am fost tatăl tău şi cu mine, căutându-te!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
În fiecare an părinţii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim. 42 Când copilul avea doisprezece ani, ei au mers la Ierusalim ca de obicei. 43 Terminându-se zilele de sărbătoare, pe când se întorceau acasă, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui n-au băgat de seamă. 44Socotind că este împreună cu tovarăşii lor de drum, au mers cale de o zi, înainte de a-l căuta printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim continuând să-l caute. 46 După trei zile l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi care îl auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. 48 Văzându-l, părinţii lui au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Cât de îngrijoraţi am fost, căutându-te, tatăl tău şi cu mine”. 49 Dar el le-a zis: „Cum de m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Dar ei n-au înţeles cele spuse de el. 51a El a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Diverse, Predici si meditatii, Sfântul Iosif | Etichetat: | 2 Comments »

Sfântul Iosif

Posted by Paxlaur pe 19/03/2012

Chiar dacă ziua este pe sfârşite, mai am încă timp să aduc urările mele pentru cei care astăzi sunt sărbătoriţi prin patronul lor ceresc, sfântul Iosif. Urări de binecuvântare şi o rugăciune pentru toţi cei care poartă numele sfântului Iosf, soţul sfintei Fecioare Maria şi patronul Bisericii Universale. În primul rând să-l avem în rugăciune pe sfântul Părinte papa Benedict, care-i poartă numele, Joseph Ratzinger, apoi pe toţi cei dragi ai noştri. Domnul să-i binecuvânteze.

Am citit un articol pe situl episcopei noastre de Iaşi şi vreau să-l împărtăşesc cu voi, pentru că e bine să ştie tot mai multă lume ce fel de iniţiative se iau în Biserică şi cum Sfântul Părinte, alături de mulţi episcopi şi preoţi, vrea ca noua evanghelizare să fie ocrotită de tatăl purtător de grijă al lui Dumnezeu făcut om în Isus Cristos.

Lectură rodnică.

Sfântul Iosif, părintele noii evanghelizări

Benedict al XVI-lea, convocând Anul Credinţei, i-a încredinţat lui pe toţi Păstorii Bisericii universale

De Anita Bourdin

Luna martie este luna sfântului Iosif, pe care Biserica îl celebrează lunea viitoare, la 19 martie. Astăzi, sfântul patron al Conciliului al II-lea din Vatican pare să se propună ca „părintele noii evanghelizări” şi „sfântul patron al celui de-al treilea mileniu”. Sugerează asta o iniţiativă unică lansată de episcopul diecezei franceze Fréjus-Toulon, monseniorul Dominique Rey. Un fel de „epifanie” a sfântului Iosif, în timp ce se profilează la orizont Anul Credinţei.

Inelul pescarului

Sâmbătă, 17 martie, dieceza de Fréjus-Toulon va fi consacrată mijlocirii sfântului Iosif, pentru care s-a pregătit cu o novenă disponibilă pe pagina web a diecezei. Este o iniţiativă care se inserează în tradiţia locală – pelerinajul la Cotignac – şi în perspectiva Anului Credinţei, care începe la 11 octombrie, la a 50 aniversare a deschiderii Conciliului al II-lea din Vatican.

Sfântul Iosif a avut un rol special în pregătirea Conciliului al II-lea din Vatican, dat fiind faptul că Papa Ioan al XXIII-lea l-a ales ca ocrotitor al evenimentului, cu scrisoarea sa apostolică în limba italiană Le voci, din 19 martie 1961. În text, fericitul Ioan al XXIII-lea aminteşte „vocile care din toate punctele pământului ajung până la Noi” şi de documentele predecesorilor săi, de la Pius al IX-lea la Pius al XII-lea, despre sfântul Iosif. În documentul său, Papa a propus de asemenea ca la data de 19 martie altarul sfântului Iosif din bazilica vaticană „să se îmbrace în strălucire nouă, mai amplă şi mai solemnă” pentru a deveni „punct de atracţie şi de evlavie religioasă pentru fiecare suflet, pentru mulţimi nenumărate”.

Ioan al XXIII-lea a făcut un alt gest pentru a sigila mai bine alianţa „conciliară” cu sfântul Iosif atunci când, în octombrie 1962, a dăruit inelul său papal – cunoscut şi ca Inelul Pescarului – Sfântului Tâmplar din Nazaret, oferindu-l sanctuarului polonez din Kalisz, unde se venerează o pictură a sfântului Iosif considerată „miraculoasă”.

Tot fericitul Ioan al XIII-lea a porunci să fie inserată menţionarea sfântului Iosif în Canonul Liturghiei, aşa cum anunţase în discursul de încheiere a primei sesiuni a Conciliului, la 8 decembrie 1962. Sfântul Iosif îl însoţise încă din copilărie: de altfel, nu se numea el Angelo Giuseppe Roncalli?

Sanctuarul din Knock

Gestul lui Ioan al XXIII-lea l-a inspirat apoi pe Atletul lui Dumnezeu, adică pe Ioan Paul al II-lea, care l-a citat atunci când, la rândul său, a dăruit Inelul Pescarului sfântului Iosif, pe care îl cinstea încă din copilăria sa. De fapt, ca şi tatăl său, el se numea Karol Jozef Wojtyla. Inelul a fost aşezat de cardinalul Franciszek Macharski, arhiepiescop de Cracovia, într-un sanctuar dedicat sfântului Iosif la 19 martie 2004.

La începutul pontificatului său, la 30 septembrie 1979, Ioan Paul al II-lea a mers şi la un alt sanctuar, la Knock, în Irlanda, circa 220 km nord-vest de Dublin, unde este atestată o apariţie – mută – a sfântului Iosif. Era anul primului centenar al apariţiei din 21 august 1879, când Fecioara Maria, sfântul Iosif, sfântul Ioan evanghelistul, Mielul Pascal şi îngeri au apărut la peste 15 persoane – de la 6 la 75 de ani, bărbaţi, femei şi copii – pe timpanul bisericii locale.

Papa polonez a amintit importanţa sfântului Iosif pentru viaţa Bisericii în Exortaţia sa apostolicăRedemptoris Custos (15 august 1989), la un secol după enciclica Papei Leon al XIII-leaQuamquam pluries (15 august 1889), despre evlavia faţă de sfântul Iosif. În document, Karol Wojtyla a reafirmat şi importanţa unui alt gest făcut de un predecesor al său, Papa Pius al IX-lea în 1870. „În timpuri dificile pentru Biserică, Pius al IX-lea, voind să o încredinţeze ocrotirii speciale a sfântului patriarh Iosif, l-a declarat «Patron al Bisericii catolice»”, a amintit Ioan Paul al II-lea.

Pentru a face asta, Pius al IX-lea alesese o dată mariană: 8 decembrie. Dar deja încă de la începutul pontificatului său, 10 decembrie 1847, Pius al IX-lea stabilise sărbătoarea şi oficiul Patronajului sfântului Iosif, fixat pentru a treia duminică după Paşti.

Credinţa şi acţiunea lui Joseph Ratzinger

La rândul său, Benedict al XVI-lea a convocat recent un An al Credinţei, concomitent cu a 50-a aniversare a Conciliului al II-lea din Vatican. În mai multe ocazii, Benedict al XVI-lea i-a invitat pe catolici să intre la şcoala sfântului Iosif, să aibă un „dialog spiritual” cu el, legat de o reînnoire a credinţei. Înainte de rugăciunea Angelus din 18 decembrie 2005, de exemplu, a spus: „este mai oportun ca oricând să stabilim un fel de colocviu spiritual cu sfântul Iosif, pentru ca el să ne ajute să trăim în plinătate acest mare mister al credinţei”.

La 18 martie 2009, la Yaoundé (Camerun), Papa a dedicat omilia sa sfântului său patron. Adresându-se tuturor componenţilor poporului lui Dumnezeu, a încheiat spunând că în sfântul Iosif nu există nici o „separare între credinţă şi acţiune”. „Iubiţi fraţi şi surori, meditaţia noastră despre itinerarul uman şi spiritual al sfântului Iosif ne invită să percepem măsura întregii bogăţii a vocaţiei sale şi a modelului care rămâne el pentru toţi cei şi cele care au voit să-şi dedice existenţa lor lui Cristos, în preoţie ca şi în viaţa consacrată sau în diferite forme de angajare a laicatului. De fapt, Iosif a trăit în lumina misterului Întrupării. Nu numai cu o proximitate fizică, ci şi cu atenţia inimii. Iosif ne dezvăluie secretul unei umanităţi care trăieşte în prezenţa misterului, deschisă lui prin detaliile cele mai concrete ale existenţei. În el nu există separare între credinţă şi acţiune. Credinţa sa orientează în manieră decisivă toate acţiunile sale. În mod paradoxal, acţionând, asumând deci responsabilităţile sale, el se dă deoparte pentru a-i lăsa lui Dumnezeu libertatea de a realiza lucrarea sa, fără a pune piedici. Iosif este un bărbat drept (Mt 1,19) pentru că existenţa sa este ‘ajustată’ după cuvântul lui Dumnezeu”.

Anul Sfintei Preoţii

La 19 decembrie 2010, duminica a IV-a din Advent, Benedict al XVI-lea a reflectat asupra Veştii aduse lui Iosif înainte de rugăciunea Angelus, încredinţând ocrotirii sale pe toţi preoţii din lume, subliniind rolul de „tată legal” al lui Isus în planul de mântuire al lui Dumnezeu. „Sfântul Iosif vesteşte faptele minunate ale Domnului, mărturisind fecioria Mariei, acţiunea gratuită a lui Dumnezeu şi păzind viaţa pământească a lui Mesia. Aşadar să-l venerăm pe tatăl legal al lui Isus (cf. CBC, 532), pentru că în el se profilează omul nou, care priveşte cu încredere şi curaj la viitor, nu urmează propriul prooiect, ci se încredinţează total milostivirii infinite a Celui care adevereşte profeţiile şi deschide timpul mântuirii”, a spus Papa.

„Dragi prieteni, sfântului Iosif, patron universal al Bisericii, doresc să-i încredinţez pe toţi Păstorii, îndemnându-i să ofere «credincioşilor creştini şi întregii lumi propunerea umilă şi zilnică a cuvintelor şi a gesturilor lui Cristos» (Scrisoarea de convocare a Anului Sfintei Preoţii)”, a continuat Joseph Ratzinger.

Adresându-se pelerinilor de limba franceză, a amintit cu ocazia pregătirii pentru Crăciun „ospitalitatea” dată de om lui Dumnezeu însuşi: „Asemenea lui Iosif şi Maria, soţia sa, putem oferi ospitalitate lui Dumnezeu care vine la noi sub figura unui prunc umil şi firav, plin de iubire şi de duioşie faţă de toţi oamenii!”.

Fratele André şi Cotignac

Duminică 17 octombrie 2010, la Roma, Benedict al XVI-lea l-a canonizat şi pe călugărul canadian apostol al sfântului Iosif, fratele André Bessette (1845-1937), care a construit Oratoriul „Sfântul Iosif” de la Mont Royal, unde a fost conducător până la moartea sa.

La rândul său, dieceza de Fréjus-Toulon are în teritoriul său sanctuarul de la Cotignac, încredinţat Fraţilor Sfântului Ioan, unde în iunie 1660 sfântul Păzitor a apărut unui păstor de douăzeci şi doi de ani din Provence, Gaspard Ricard, indicându-i o stâncă mare şi spunând simplu: „Sunt Iosif, mut-o şi tu vei bea”.

Venind în pelerinaj la Cotignac după numai zece zile de la urcarea sa pe tron, Ludovic al XIV-lea în anul următor, la 19 martie 1661, a încredinţat Franţa ocrotirii sfântului Iosif.

(După Zenit, 13 martie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Sfântul Iosif | Etichetat: , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: