Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘E bine de ştiut’ Category

Toţi suntem misionari, nu este numai o treabă de preoţi

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Misionarism_Adho-inseamna-nascuta-duminica-457x610Misiunea? Nu este numai „o treabă de preoţi”. Toţi, laicii în prima linie, sunt chemaţi astăzi, într-o lume globalizată dar fragmentată, să răspândească unicul mesaj de adevăr conţinut în Evanghelie. O îndatorire care „aparţine tuturor”, şi copiilor care trebuie educaţi la „misionaritate” încă din copilărie. Este o invitaţie de a lărgi orizonturile aceea a cardinalului Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru a împlini mandatul lui Cristos dat discipolilor săi: „Aşadar, mergeţi, botezaţi, învăţaţi”.

Prezentând în Vatican a 91-a Zi Mondială a Misiunii care se celebrează duminică 22 octombrie, cardinalul comentează datele difuzate astăzi de agenţia Fides care atestă cum s-a schimbat numărul catolicilor în lume: aproape un miliard şi 300 de milioane, 17,7% din populaţia mondială. Şi reafirmă că „misiunea aparţine tuturor”: „Este vorba de a ne însuşi misionaritatea, altminteri misiunea rămâne scop în sine”.

Însă atenţie să nu fie diminuată numai la o activitate practică: „Trebuie să existe în fond o spiritualitate care mişcă, altminteri se face numai sociologie”, avertizează Filoni. Şi arată jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun un material video în care viaţa unui grup de misionari din Africa este însoţită cu rugăciunea unei comunităţi de surori de claustrare. Acţiunea şi rugăciunea merg în acelaşi pas, subliniază cardinalul: „Dacă lipseşte spiritualitatea riscăm să facem, e adevărat, o activitate socială bună, importantă” dar fără „un suflet”, pentru că „sufletul se hrăneşte din rugăciune”.

„Care este fundamentul misiunii?” întreabă Filoni, făcând referinţă la întrebarea obişnuită a papei Francisc. „Răspunsul este evident, clar: este Isus care spune «Eu sunt calea, adevărul, viaţa». Acesta este fundamentul misiunii: a-l duce pe Isus drept cale, adevăr şi viaţă. Dacă nu s-ar face asta, atunci am putea să fim într-o fază de ideologie, de o anumită învăţătură, dar nu de un mecanism voit de Isus, care este acela al mântuirii, al sfinţirii, al harului şi al binelui pentru om”, afirmă prefectul.

Vorbind despre obstacolele legislative puse activităţii misionare în unele naţiuni, Filoni a repropus figurile primilor laici creştini coreeni, a chinezului Xu Guangqi, „mandarinul lui Dumnezeu”, şi a japonezului Takayama Ucon, „samuraiul lui Dumnezeu”, ca exemple de laici care au mărturisit credinţa în Cristos şi în contexte dificile, înconjuraţi de rezistenţe şi opoziţii cu caracter politic şi cultural. După aceea Filoni a indicat în sfântul Paul primul mare misionar şi în sfântul Francisc Xaveriu, iezuitul care a dus Evanghelia în contact cu marile culturi orientale, patronul misiunilor moderne, fără a o uita pe călugăriţa franceză Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Propaganda Fide, declarată venerabilă. Pentru ea auspiciul ca să poată fi ridicată în curând la cinstea altarelor în aşa fel încât să fie celebrată ca martoră a grijii misionare exprimate de laici.

La rândul său, monseniorul Protase Rugambwa, preşedinte al Operelor Pontificale Misionare, a pus accentul pe diferenţa dintre prozelitism şi evanghelizare. Primul „constă în «a lua» pe cineva, în sensul de a cumpăra pe cineva, a arăta o faţă dar cu intenţia de a cuceri pe cineva”. Evanghelizarea este contrariul: înseamnă a da o „mărturie care atrage”. „Religia trebuie «să atragă» prin modul de a face şi de a trăi al credinciosului”.

Şi asta trebuie s-o facă oricine, a remarcat părintele Tadeusz Novach, secretar general pro tempore al Operei Pontificale Misionare. Pentru că „Evanghelia este pentru toţi. Misiunea Bisericii nu este o îndatorire numai pentru preoţi sau călugări. Ci noi toţi creştinii, prin Botez şi cu credinţă, suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia cu viaţa noastră, pentru a-i face pe ceilalţi să-l întâlnească pe Cristos viu”.

Cu privire la aportul laicilor adus lumii misionare, statisticile recente, difuzate de Fides, vorbesc despre o diminuare globală cu 16.723 de unităţi, deosebit de sensibilă în America (-13.506), urmată de Europa (-2.837) şi Asia (-1.117). Creşterile se înregistrează în Africa (+679) şi în Oceania (+58). În total misionarii laici în lume sunt 351.797. Botezaţii, confirmă cifrele luate din Anuarul Statistic al Bisericii Catolice (date referitoare la anul 2015), sunt în schimb 12 milioane şi jumătate mai mulţi faţă de anul precedent (2014).

În dosar sunt prezente şi câteva numere despre operele realizate de Biserica catolică în cele cinci continente care gestionează 216.548 institute şcolare frecventate de peste 60 de milioane de elevi. Aproape 5 milioane şi jumătate sunt tinerii însoţiţi de institute catolice în timpul studiilor la şcolile superioare şi la universităţi, în timp ce se număr 118 mii de institute sociale şi caritative catolice (spitale, leprozerii, orfelinate, case pentru bătrâni) răspândite în fiecare ţară din lume.

Operele Pontificale Misionare (Propagarea Credinţei, Sfântul Petru Apostol, Copilăria Misionară, Uniunea Misionară) – se citeşte în sfârşit în raport – în sprijinirea Bisericilor locale (construirea de capele şi seminarii, instruire, activităţi pastorale şi de formare), au virat în 2016 ajutoare în valoare de circa 134 milioane de dolari americani.

(de Salvatore Cernuzio
după Vatican Insider, 20 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Misionarism | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Un adevărat miracol…

Posted by Paxlaur pe 21/10/2017

Omul este un miracol, iar acest clip redă din plin cât de fascinantă este „viața”… chiar din prima ei clipă…

Posted in E bine de ştiut, Film | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Violenţa asupra femeilor…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

violenta asupra femeilor„Împotriva violenţei asupra femeilor nu este nevoie de educaţie sexuală, pentru că tinerii de astăzi ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală”. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, vorbeşte având încă în faţa ochilor întrebările care au venit de la studenţii din şcolile romane în cele două întâlniri ale Curţii Neamurilor dedicate temei violenţei asupra femeilor. „Am încercat să-i implicăm şi în pregătire şi am cerut să fie aleşi 40 de tineri şi tinere pentru aceasta. S-au prezentat 35 de fete şi numai 6 băieţi. Apoi la întâlnirea propriu-zisă erau mai mulţi băieţi. Dar asta demonstrează că nu este adevărat că tinerii, în special băieţii, sunt aşa de sensibili faţă de problemă…”.

De ce într-o epocă tot mai atentă faţă de egalitatea dintre bărbat şi femeie asistăm la aceste răbufniri de violenţă?

Nivelul de omucideri în Italia este printre cele mai scăzute din lume, dar este, în schimb, printre cele mai ridicate nivelul violenţei asupra femeilor. Înseamnă că la origine este un element cultural, legat de masculinism şi de o societate care o considera pe femeie ca o fiinţă inferioară. Apoi, să ne amintim că abia în anii optzeci în Italia a fost abolit delictul de onoare.

Care sunt originile fenomenului?

Deja Martin Buber afirma că există două tipuri de relaţii: cea „eu-tu” şi cea „eu-acesta”. În prima, cealaltă persoană este un „tu”. În a doua, celălalt este un obiect. În violenţa asupra femeilor bărbatul o consideră pe femeie „acest” al său, nu vrea ca să-i smulgă cineva ceea ce el consideră o posesie a sa. Este „transformarea în lucru” a persoanei, redusă la obiect. Acest lucru este favorizat de o pervertire a categoriei sex. În natura noastră umană sunt sădite trei niveluri de raport: primul este cel sexual, fundamental şi instinctiv. Apoi este al doilea, cel al erosului, care începe să fie o realitate care nu este numai instinctuală şi animală: descoperirea frumuseţii, a duioşiei, a fanteziei. Al treilea, pe care-l numim iubire, este tipic uman şi este la nivelul cel mai înalt.

Este tot aşa pentru tinerele generaţii?

Cultura contemporană a simplificat aceste niveluri. Tinerii au raporturi sexuale la 14-15 ani. Eventual este o licărire de afect, dar inserată într-o serie de experienţe de posesie. Ideea de posesie o au în creier. Când sunt îndrăgostiţi, relaţia normală are loc prin mesajele cu smartphone-ul, cu relaţii reci. Trebuie să li se înveţe tinerilor tandreţea, care face parte din eros, şi sentimentele, pentru ca să nu trăiască numai posesia. Până în urmă cu câţiva ani, în relaţia interpersonală tradiţională exista contact de priviri, de culori, de mirosuri. Astăzi în schimb relaţia are loc în chat-uri. Este problema transumanismului. Nu este nevoie de educaţia sexuală pentru că tinerii ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală, nu numai psihologică. Unul dintre indiciile violenţei asupra femeilor este faptul de a nu fi niciodată capabil de a-l considera pe celălalt ca o planetă în sine, care are o autonomie a sa, şi nu un lucru de posedat.

Când se întâmplă aceste fapte se discută mult. Şi după aceea?

Există analizele şi datele sociologilor. Lipseşte punctul de vedere antropologic. Provoacă frică întrebarea despre motiv, despre cauzele profunde. Aici intră discursul despre păcat şi despre libertatea persoanei. Aşa cum citim în romanul „Sonata Kreutzer” de Tolstoi: când nu păzeşti sentimentul, poţi trece de la iubire la ură. Şi există cazuri în care misterul răului este foarte evident: să ne gândim la pervertirea de a ucide fiica propriei foste partenere pentru a-i provoca o durere de nespus, aşa cum s-a întâmplat cu recenta asasinare a lui Nicolina.

Cum se poate încerca să se schimbe această tendinţă? Care este rolul culturii?

S-a schimbat mediul, atmosfera pe care-o respirăm. Chiar dacă sunt agenţii educative ca şcoala sau Biserica, este greu de creat o atmosferă diferită: cum poţi să-i înveţi pe tineri să aibă o relaţie adevărată? Cultura contemporană nu dă acest ajutor şi web-ul merge în cu totul altă direcţie, vehiculând violenţă. Şi totuşi nu trebuie să ne resemnăm: cultura şi comunicarea n-ar trebui să se limiteze să înregistreze evenimentele, ci să reflecteze în profunzime. Cultura ar putea să facă ceva mai mult.

Papa Francisc insistă asupra valorizării femeii în Biserică: la ce punct suntem?

Desigur că în trecut nu s-a făcut mult. Este interesant de a reafirma funcţia Mariei. Papa a spus un lucru relevant depăşind logica „clericală” care stă şi la baza cererii preoţiei feminine: a amintit că la Rusalii sunt apostolii – episcopii – dar în centru este Maria, care nu este preot, dar contează mai mult decât ei toţi. Trebuie descoperită funcţia „ierarhică” a Mariei şi, prin analogie, şi aceea a prezenţei feminine în Biserică. Apoi este Maria Magdalena, o sfântă calomniată pentru că este considerată o prostituată (în timp ce Evanghelia în realitate nu spune că era o prostituată): în Biserică ar trebui să existe un spaţiu înalt, relevant, pentru a recunoaşte toate victimele în domeniul feminin, femeile care au trăit o experienţă negativă.

(De Andrea Tornielli
După Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Vezi și Violenze, abusi e molestie. La rabbia delle donne sul web

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: