Arhive pentru ‘E bine de ştiut’

Unirea între necunoscuți

Suntem necunoscuți uniți de Cel care ne cunoaște.

Sărbătoarea de astăzi, „Mica unire”, m-a purtat cu gândul spre o altă unire realizată misterios, în tăcere, de Dumnezeu și de sărăcie. De fapt, vreau să dau mărturie despre cum credința în Dumnezeu, iubirea față de aproapele și solidaritatea realizează zilnic miracole, adevărate și mari uniri. Iar acum mă refer strict la felul în care aceste realități – credința, iubirea și solidaritatea – aduc împreună oameni care până ieri erau complet străini, necunoscuți. Am fost martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate. 

De când am început proiectele Paxlaur (detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR), am rămas uimit de frumusețea omului necunoscut. Dar și de necunoscuta frumusețe, neimaginata bogăție spirituală, a omului de lângă mine. Am întâlnit oameni pe care nu-i știam, dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunoșteau, dar despre care știau doar că sunt săraci sau că trec printr-o suferință. Doreau să le facă bine nu pentru că erau bogați și aveau de unde dărui celor săraci. Nu, nicidecum. Ci pentru că simțeau că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu.  

Mulțumesc celor care în anul 2021 m-au ajutat să văd, să simt, să trăiesc această legătură, această unire creată de Dumnezeu între necunoscuți. Recunoștința se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și omenirea și Biserica!

Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Cine te vede? Dumnezeu!

Cine va ști sau va vorbi despre binele făcut celui necunoscut? Dumnezeu!

Cine îți va răsplăti? Dumnezeu! 

Când și cum îți va răsplăti? Dumnezeu deja știe când și cum vei avea nevoie. 

Cui îi va mulțumi omul sărac, omul suferind? Lui Dumnezeu pentru omul bun necunoscut. Tocmai pentru tine, fără ca tu să știi. Și așa, în mod misterios, binecuvântarea ajunge la tine, așa cum și tu, la fel de misterios, ai fost o binecuvântare pentru săracul necunoscut. Un schimb de binecuvântări, o unire miraculoasă a oamenilor în Dumnezeu.

Da, deși pășim străini unul pe lângă celălalt, deși stăm unul lângă celălalt fără să ne cunoaștem, avem în Dumnezeu un liant puternic: el este singurul care știe cum suntem, cât avem, cât putem dărui și cât avem nevoie să primim. El cunoaște strigătul săracului și generozitatea omului. El mișcă inima spre alte inimi. El știe tot. El ne știe complet. În fața lui nu suntem săraci și bogați, ci fii. Și dacă-i suntem fii, vrea să trăim și să ne iubim ca frați. 

Ce miracol această unire, această „frăție”: atât de necunoscuți nouă înșine, dar atât de cunoscuți lui Dumnezeu care ne-a adus împreună. Pe acest Pământ suntem necunoscuți uniți de Cel care ne cunoaște pe deplin.

Mulțumesc omului necunoscut care a făcut bine omului necunoscut. Dumnezeu cunoaște! Tot!

eu-si-copilul

Copilului necunoscut

Tu ești omul bun pentru copilul necunoscut Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Dăncuță Laurențiu. Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€7.00

Oare cum va fi? 

Este ceva natural și denotă maturitate spirituală ca, măcar din când în când, să medităm la cele trei lucruri de pe urmă: moartea, judecata, Paradisul sau Iadul. Medităm fără să fim speriați, fără teamă. O facem doar din dorința de a ne pregăti cât mai bine pentru aceste trei „lucruri”, realități, indiferent de vârstă. Moartea nu știm nici când va fi, nici cum ne va fi. Rămâne mister. Și e mai bine așa. 

La fel de misterios e și Paradisul sau Iadul. Sunt mari mistere, pline de surprize, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).. 

Însă judecata? Mereu mă gândeam: oare cum va fi? Oare eu, fir de praf, voi sta în fața Domnului Preaînalt și voi fi judecat? Îl voi vedea? Ce mă va întreba? Ce răspunsuri va trebui să dau? Cum să mă pregătesc pentru acest examen? Voi trece proba? Admis? Respins? Admis fără loc, pe lista de așteptare a Purgatoriului? Ce va urma?… 

Toate aceste gânduri și griji mă frământau în timp ce, de la Cristos încoace, de fapt, știm cum va judecata. Știm deja întrebările și, culmea, putem pregăti răspunsurile. Ne-a spus el însuși, Examinatorul. Și ne-a spus atât de clar! Nu e loc de surprize atunci și acolo. Dar nici de modificări. Cam așa va fi și cam astea două sunt opțiunile, spune Domnul:

  1. „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!” (Mt 25,34-36).

    sau
  2. „Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat” (Mt25,41-43).

Atât! Aici e totul. Nimic mai simplu. Și totuși, nimic mai serios.

Mi-au venit aceste gânduri astăzi ascultând și meditând cuvântului Domnului din prima lectură de la Breviar: „Să nu te prezinți cu mâinile goale înaintea Domului” (Dt 16,16).

E clar ce avem de făcut. Și încă mai avem timp să ne facem bine temele pentru a nu tremura în fața celor trei lucruri de pe urmă: moartea, judecata, Paradisul sau Infernul. 

E prea puțin să spunem: „Meditează zilnic la cele trei lucruri de pe urmă și în veci nu vei păcătui”. E bine și așa, dar pare insuficient. E mult mai important să zicem și să trăim: „Meditează la cele trei lucruri de pe urmă și fă mereu binele, doar binele. Și fă-l plin de zel. Fă-l tuturor. Ca pentru Domnul” (Tit 2,14).

O duminică binecuvântată, o zi sfântă care să ne ajute să nu ne prezentăm cu mâinile goale înaintea Domnului. 

Nu așa se calculează! Matematica lui Dumnezeu

Nu contează cât dai, ci cât păstrezi!

Toți am fost speriați cel puțin o dată în fața matematicii: lucrări de control și teze, examene de capacitate și de admitere, examenul de bacalaureat, restul corect de la cumpărături, datorii acumulate, dobânzi la creditele făcute etc. În fine, matematica este o sperietoare pentru mulți. Dar nu despre asta este vorba acum, nu despre cum calculează omul, ci despre cum calculează Domnul. Și asta sună ca o veste nu tocmai bună pentru cei certați cu matematica: există matematică și pe lumea cealaltă. Există o matematică divină, chiar dacă se spune că Dumnezeu știe să numere doar până la unu. Numai că matematica lui Dumnezeu și a Paradisului este mult diferită de a noastră. Și chiar dacă pe pământ „socoteala Domnului” este neglijată, într-o altă lume – una perfectă! – se ține cont de ea. Sau poate chiar numai de ea. 

Pe când mă pregăteam să prezint acest Proiect pentru luna decembrie, se proclama în Biserică fragmentul evanghelic despre văduva care a oferit pentru templu doar doi bănuți și a fost lăudată de Domnul. Ba mai mult, însuși Dumnezeu a socotit că ea, cu doar cele două monede mici, a pus mai mult decât toți, chiar și decât cei care puneau monede multe și mari (cf. Lc 21,1-14). Meditând acest fragment și ajutat de Sfinții Părinți (în special, sfântul Ambroziu) am înțeles „matematica lui Dumnezeu”: pentru Domnul nu contează cât dăm, ci cât păstrăm pentru noi. Nu se calculează ceea ce se dă, ci ceea ce rămâne. Dumnezeu nu a numărat atât bănuții puși de văduvă, ci a socotit ceea ce a păstrat pentru ea: nimic! A dat totul pentru Dumnezeu! De aceea a Isus a spus spre uimirea tuturor: „Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, pentru că toți aceștia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viața ei” (Lc 21,3-4).

Astăzi, de sfântul Nicolae, și până la Crăciun, până la sărbătoarea Nașterii Domnului, trăim într-o atmosferă a darurilor: primim și dăruim. Dar în timp ce inima noastră este tensionată de goana după cadouri, în jurul nostru pășește tăcută Speranța. Cu chip de copil, speranța este prezentă lângă noi. Ea este prezentă în inima și în ochii celor mici care, deși săraci, speră. Atât le-a mai rămas: speranța. Speră să vină și anul acesta – sau măcar anul acesta! – Moș Neculae, Moș Crăciun. Sau oricine cu orice, numai să simtă că cineva și-a amintit de ei. Darul primit este pentru ei lumină pentru încă un an. Darul primit este pentru ei confirmarea că încă mai există oameni buni. Și ce fain să fii om bun pentru inima unui copil fără să-i fii părinte, bunic, unchi, verișor, rudă sau prieten. Doar atât: om bun! Într-o inimă de copil, ce privește cerul cu ochii strălucindu-i de bucurie și recunoștință, stă scris: „Un om bun s-a gândit la mine! Mulțumesc, Doamne, pentru omul bun!”.

Acesta este Proiectul lunii Decembrie: să fim omul bun pentru un copil necunoscut. Să ne amintim de copiii uitați și să oferim daruri, să oferim speranță pentru încă un an, calculând totul după matematica lui Dumnezeu. Poate că în inima noastră darul ne pare a fi un gest mic, însă pentru cel care-l primește este totul, este scânteia de care are nevoie pentru ca inima să-i fie incendiată de credința în oamenii buni și în Dumnezeu, Tatăl tuturor. 

Prin acest ultim proiect al anului 2021 vă mulțumesc tuturor pentru generozitatea, dragostea și prietenia manifestate față de cei mici. Am dus multă speranță, bucurie, căldură, educație, credință, dragoste de viață în inimi încercate prea devreme de durere. Acolo unde erau lacrimi, am văzut ochi strălucind de fericire. Iar fericirea lor e meritul dvs., al tuturor celor care ați susținut și susțineți proiectele Paxlaur. Vă mulțumesc pentru că ați scris în inima copiilor: „Omul bun există”! Cred cu tărie că Domnul va folosi o matematică specială în a vă recompensa cu toate harurile de care aveți nevoie! Însutit și înmiit!

Să nu uităm: în fața Domnului nu contează cât dăm, ci cu cât rămânem atunci când dăm. Această este matematica lui Dumnezeu. Orice altă matematică este invenția oamenilor. Vă doresc gând bun și inimă generoasă de sfântul Nicolae și de Crăciun, de dragul Pruncului și al copiilor. Zile de har: Domnul este aproape! 

copil-privind-cerul-paxlaur

Luna decembrie 2021: Tu ești omul bun pentru copilul necunoscut

Dacă vreți să ajutați, puteți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Dăncuță Laurențiu. Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

NB. Matematică din rândurile de mai sus nu conține operațiuni sau calcule destinate minții, ci inimii. Nu se recomandă folosirea acestei matematici pentru contabilitatea sau dezvoltarea firmelor și a veniturilor, ci doar pentru afacerea vieții: Paradisul! 

%d blogeri au apreciat: