Arhive pentru ‘E bine de ştiut’

Diferența o face prezența lui

Biserica fără Cristos nu ar fi altceva decât un continuu cortegiu funebru. Fără Cristos nu ar fi altceva decât o mamă care-și plânge neputincioasă fiii morți, răniți, bolnavi, flămânzi… Doar cu Cristos Biserica este vie, strălucitoare, plină de speranță. Întocmai ca viața omului! Diferența o face prezența lui Dumnezeu. Și nu orice fel de Dumnezeu, ci unul plin de compasiune, unul care știe să spună: „Nu plânge!”. Dar în același timp unul care are puterea să spună: „Tinere, scoală-te!”. 

Diferența o face prezența lui: și în Biserică, și în viața noastră. Și ca să înțelegem asta nu trebuie să privim în jur. E suficient să ne uităm la noi și la momentele vieții noastre, trecute sau prezente. Chiar nu vedem nici măcar o diferență între zilele cu Dumnezeu și zilele fără harul său, fără prezența sa?

El nu ne-a părăsit. Noi ne-am îndepărtat. El ne așteaptă. Ba mai mult, chiar acum trece pe lângă noi și ne spune: „Nu plânge! … Ridică-te”!




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

Până la urmă ce schimbare aștepți? Ce revoluție vrei? 

Toți vor să fie reformatori. Sau se cred reformatori și ne vor și pe noi revoluționari. Însă ce fel de reformatori? O nouă revoluție a iubirii, așa cum a făcut Cristos? Sau o revoluție a smereniei, a Magnificatului, așa cum a făcut Fecioara Maria? Sunt pretenții prea mari? Poate! 

Dar dacă tot ne visăm și-i visăm și pe alții ca reformatori, să ne amintim că avem revoluționari mai apropiați de capacitățile noastre. Să luam aminte la exemplul și la revoluția lor, atunci când începem să scoatem „paiul” din ochiul fratelui nostru, din ochiul lumii sau al Bisericii. 

Avem două modele atât de diferite! Unul e Francisc de Assisi. Altul e Luther. Amândoi au vrut o reformă a lumii, a Bisericii, a omului. Unul, Sărăcuțul, a început cu propria persoană. Și ce revoluție a stârnit! Ce lume minunată a creat. Ce foc a aprins și câte inimi mistuie și astăzi! Celălalt, sărmanul, a început de la ceilalți. Și ce a creat? Haos religios! 

Noi ce vrem? Care este modelul nostru? De fapt, cine este modelul nostru?

Să nu mai stârnim „revoluția celuilalt” înainte de a începe și de a încheia propria revoluție, care nu poate fi alta decât a iubirii și a smereniei. Așa a fost mereu în istorie. Toate celelalte sunt de la Diavol, tatăl dezbinărilor în casă, în familie, în comunitate, în noi înșine. 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-42
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. 41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”

Cuvântul Domnului

Cine și unde te-a chemat? Ai ales?

E bine să te știi, să te simți chemat. Aceasta deși ne este clar: nu chemarea în sine este importantă, ci mai important este cel care ne-a chemat și misiunea pe care ne-a încredințat-o. El, cel care cheamă, e același mereu pentru toți, chiar dacă vocațiile noastre, chemarea și misiunea sunt diferite. Toți suntem chemați de același Dumnezeu să lăsăm această lume un pic mai bună, să facem ceva bun pentru cel de lângă noi, să predicăm Vestea cea bună tuturor, mici și mari, săraci și bogați. Tuturor!

E bine să te simți/știi chemat, dar și mai mare bine – ba chiar fericire deplină! – este să trăiești corespunzător cu chemarea pe care ai primit-o! Fericit este cel care nu risipește talanții primiți! Fericit cel care nu se lasă subjugat de „filozofiile” şi speculațiile fără sens ale oamenilor. Fericit cel care se simte împlinit prin Cristos, cu Cristos și în Cristos (cfr. Col 2,8-9).

Iar dacă nu te simți chemat, dacă încă nu știi care ți-e menirea în această lume, dacă încă rătăcești căutând drumul, urcă pe munte, stai „singur cu Isus” până când te vei simți ales. Acolo, pe munte, răsună vocea lui! Te vei simți chemat pe nume. Apoi coboară și du la îndeplinire ceea ce Domnul ți-a încredințat în familia ta, în comunitatea ta, în locul în care ai ajuns! Sigur nu ești acolo din întâmplare: el te-a chemat și te-a „plantat” exact acolo ca să aduci rod, rod bogat! 

Dacă încă nu te simți chemat, dacă încă nu ți-ai găsit vocația, poate e și pentru că nu ai ales. Tu ce alegi? Ce vrei să faci cu viața ta?

NB. Chemați nu sunt doar preoții sau persoanele consacrate, ci toți: chemați la viața de familie, chemați la sfânta preoție, chemați la viața consacrată. Fiecare avem o vocație în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Fericiți suntem dacă descoperim această chemare, dacă facem linișite ca să auzim glasul lui! Fericiți suntem dacă apoi cultivăm chemarea și o împlinim aducând rod bogat acolo unde Domnul ne-a trimis!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-19
În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte, să se roage, şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din zona de pe coastă a Tirului şi a Sidonului 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată mulţimea căuta să-l atingă, pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

Cuvântul Domnului