Arhive pentru ‘Scrisoarea sfântului Paul către Romani’

Cuvântul vieţii

„Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela” (Mt 13,44).

Aş vrea să-mi scriu pe toţi pereţii locuinţei aceste cuvinte: „Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,38-39). Să simt atunci când mă aşez în pat că „nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu”. Să mă trezesc citind aceste cuvinte şi să tresar de bucurie ca atunci când primeşti o scrisoare de dragoste. Toată ziua să am înaintea ochilor aceste cuvinte  şi să reuşesc să le trăiesc. Aş vrea să se vadă. Le-aş scrie peste tot.
Dar mai presus de toate, aş vrea ca tu, Doamne, să mi le scrii în inimă. Să le întipăreşti pe inima mea de carne şi în mintea mea ele să răsune pururi. Cât de altfel ar fi zilele! Cât de mici ar fi temerile! Cât de puternic aş fi în încercări şi ispite! Strigă, Doamne, astăzi sufletului meu: nimeni şi nimic nu te va despărţi de dragostea mea!

Şi atunci eu voi alerga, voi vinde tot ce am, voi înlătura tot ce mă împiedică şi-mi voi opri doar comoara ta: împărăţia cerurilor.

Doar aşa voi putea într-o zi să-mi însuşesc şi eu cuvintele sfintei Agneza, care la doar 12 ani spunea dându-şi viaţa: „Eu sunt logodită cu Cristos, cel care este mai frumos decât soarele şi decât luna, domn peste îngeri. Cu inelul său, a făcut să fiu a lui şi a pus pe capul meu coroana de mireasă. Bucuraţi-vă, faceţi sărbătoare împreună cu mine, acum eu trăiesc alături de el în strălucita locuinţă a sfinţilor. Eu te-am căutat atât de mult, şi acum contemplu chipul tău; atât de mult te-am dorit, şi acum eşti al meu; pe pământ te-am iubit fără măsură, şi acum sunt a ta pentru totdeauna”.

Îmi place imnul pe care Biserica ni-l propune pentru această zi în comemorarea sfintei fecioare Agneza:

Agneza, în ziua aceasta preasfântă,
Scăldată în sânge, spre cer se avântă;
E ziua când cerul pământului fură
O fragedă floare, o blândă făptură.

Deşi nu e trupul ei copt pentru nuntă,
E copt pentru moartea pe care-o înfruntă;
Cu zâmbetul dulce pe faţa senină,
Aşteaptă din ceruri un Mire să-i vină.

Primeşte poruncă: „De vrei să fii vie,
Aprinde şi pune pe-altar o făclie!”
Răspunde Agneza: „Nu torţa păgână
O ţine fecioara creştină în mână.

Făclia aprinsă de voi pe altare
Credinţa o stinge în cel ce o are;
E inima-n mine o torţă de-a dreptul,
De vreţi să o stingeţi, deschideţi-mi pieptul”.

Loveşte călăul atunci fără milă
Şi cade ucisă plăpânda copilă.
Curatul ei suflet spre cer îşi ia zborul;
Isus îşi culege din lume odorul.

Isuse, tu eşti preţioasa comoară
Adusă în lume de-o Mamă Fecioară;
Mărire să-ţi fie acum şi-n vecie,
Întreaga Treime slăvită să fie. Amin.

Dacă vom trăi cuvântul vieţii, sigur vom putea spune şi noi împreună cu sfânta Agneza: „Iată, ceea ce am dorit, acum văd, ceea ce am sperat, acum am dobândit: sunt unită în ceruri cu acela pe care l-am iubit pe pământ cu toată dăruirea”. (Antifona la Benedictus)

Sâmbăta, 21 ianuarie 2012 

Sâmbata din saptamâna a 2-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m. **

LECTURA I
Nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.

1 Când Domnul a întors pe locuitorii Sionului din robie
ni se părea că visăm.
2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea între neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
ne e plină inima de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, robia noastră
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu veselie. R.

6 Cel care merge plângând
când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie
când îşi strânge snopii. R.

ALELUIA In 15,9b.5b
(Aleluia) Rămâneţi în dragostea mea, spune Domnul;
cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.

Cuvântul Domnului

Scurt, dar cuprinzător

Mântuirea oferită de Cristos nu este simplă izbăvire de fărădelegile săvârşite de demon şi de libertatea umană. Ea este cum spune sfântul Paul: „cu mult mai mult” (Rom 5,17): este darul unei vieţi noi, participare la viaţa divină, comuniune cu Dumnezeu şi cu veşnicia, depăşirea – săvârşită prin har, adică prin dar mântuitor – a limitelor făpturii.

(cf. Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credinţă.
150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred,
Humanitas, Bucureşti 2011, 142).

Gândul din Evanghelia zilei

Din evanghelia pe care am citit-o dimineaţă la sfânta Liturghie mi-au rămas întipărite aceste cuvinte: cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat (Lc 14,11). Însă întreaga evanghelie ajută la o reînnoire a stării de umilinţă:

În acel timp, 1 Isus a intrat în casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbătă, ca să stea la masă. 7 Observând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus această asemănare: 8 „Când eşti invitat la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei, căci s-ar putea să fie invitat şi cineva mai de vază decât tine; 9 atunci cel care v-a invitat, şi pe tine şi pe el, va veni şi-ţi va spune: «Lasă-l pe el în locul acesta». Şi tu, ruşinat, te vei aşeza în locul cel din urmă. 10 Dimpotrivă, când eşti invitat, aşază-te pe locul cel din urmă. Atunci când va veni cel care te-a invitat, îţi va zice: «Prietene, poftim mai sus!» şi aceasta va fi o cinste pentru tine în ochii tuturor celorlalţi oaspeţi. 11 Căci cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat!”

Totodată, în prima lectură de astăzi, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani, apare un alt text care m-a marcat şi încurajat mereu, mai ales în momentele dificile: „darurile lui Dumnezeu şi chemarea lui sunt date pentru totdeauna” (Rom 11,29). Chemarea şi darurile sale puse în noi sunt irevocabile. Şi ce bine e că Dumnezeu nu se răzgândeşte, aşa cum facem noi oameni. Ce bine e că Domnul este Dumnezeu!