Arhive pentru ‘Biserica’

Fericiți cei care trăiesc „plantaţi în casa Domnului”.

Dacă există atât de multă frumusețe într-o creatură, 
cât de frumos trebuie să fie Creatorul!

Toți știu că astăzi este duminică, însă doar unii „simt” cât de frumos este Dumnezeu. Pentru unii e doar zi de picnic/sport/relaxare; pentru alții e Ziua Domnului. Cei care au cunoscut frumusețea Domului merg la biserică pentru că au în inima lor aceeași simțire a Psalmistului: „Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul, să cântăm numele tău, Preaînalte,3 să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta şi noaptea fidelitatea ta,4 cu [lira] cu zece coarde şi cu harpa, cu cântare de alăută!” (Ps 92,2-4).

Astăzi nu mă mai miră oamenii care nu merg la biserică. De asemenea, sunt liniștit și în privința motivelor invocate pentru  a nu (mai) merge: unele au fundament și rămân o provocare pentru mine și pentru Biserică, însă unele motive sunt un fel de „mi-am uitat caietul acasă”, întocmai ca atunci când nu ne făceam temele, adică nu de îndeplineam obligațiile specifice vârstei și stării! Nu mă mai miră nici măcar absența celor care spun că sunt creștini, că ei sunt de partea lui Dumnezeu, dar nu de partea Bisericii, ca și cum Cristos și Biserica nu ar forma un singur trup (cf. Col 1,18.24; Ef 1,23). Sunt liniștit și față de cei de la care aveam așteptări cu ceva timp în urmă. Nu-i judec! Nu sunt vrednic! Psalmul propus pentru această duminică (XI-B) mă liniștește și mai mult: frumusețea lui Dumnezeu nu este pentru toți. Nu toți vor să o vadă, nu toți vor să se bucure de ea. Noi înșine o refuzăm și o negăm atunci când păcătuim. Apoi să nu uităm că prea mulți caută doar puterea lui Dumnezeu, nu frumusețea lui. Uneori poate și noi! Prea mulți trăiesc debusolați, scandalizați de cruce, de Calvar, de suferință, de ziua de vineri, de mormânt, și nu vor să meargă mai departe spre înviere, spre duminică. Prea mulți, cu ochii ațintiți spre pământ și ocupațiile pământești, văd doar umbrele, însă nu și lumina din Biserică, mai ales Soarele care strălucește pe altar…  

Este psalmistul cel care spune: „Omul nepriceput nu va cunoaşte şi cel nesimţit nu va înţelege aceasta” (Ps 92,7). Cuvântul Domnului!

Știm toți: frumusețea atrage. Iar cine se aseamănă se adună. În jurul lui Dumnezeu, frumusețe desăvârșită, se adună și rămân doar cei cu inima frumoasă. Frumoși și fericiți, în pofida dificultăților acestor timpuri. Frumoși și liniștiți, pentru că știu că Dumnezeu este de partea lor. Fericiți cei care trăiesc „plantaţi în casa Domnului”. Ei „vor înflori în curţile Dumnezeului nostru” (Ps 92,14).

PS. Cei care vin la biserică dar nu au inima frumoasă și nici nu luptă pentru a-și înfrumuseța inima după inima lui Cristos nu sunt creștini adevărați. Ei nu fac parte dintre cei „plantați în casa Domnului”. Ei sunt doar pasageri, în trecere. De fapt, mult mai rău: ei sunt cuscută! 

PSALMUL 92 (91)

Laudă fidelităţii lui Dumnezeu

1 Psalm. Cântare. Pentru ziua sabátului.

2 Cât de frumos este să-l lăudăm pe Domnul,

să cântăm numele tău, Preaînalte,

3 să facem cunoscută de dimineaţă îndurarea ta

şi noaptea fidelitatea ta,

4 cu [lira] cu zece coarde şi cu harpa,

cu cântare de alăută!

5 Pentru că m-ai înveselit, Doamne, cu faptele tale,

voi tresălta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale.

6 Cât de mari sunt lucrările tale, Doamne,

şi cât de adânci sunt gândurile tale!

7 Omul nepriceput nu va cunoaşte

şi cel nesimţit nu va înţelege aceasta.

8 Chiar dacă păcătoşii vor creşte ca iarba şi făcătorii de rele înfloresc,

ei vor fi nimiciţi pentru totdeauna,

9 iar tu, Doamne, eşti Preaînalt în veci!

10 Căci, iată, duşmanii tăi, Doamne,

iată, duşmanii tăi vor pieri

şi se vor risipi toţi făcătorii de nedreptate!

11 Dar tu înalţi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru,

torni asupra mea untdelemn proaspăt;

12 ochiul meu priveşte de sus la potrivnicii mei

şi urechile mele aud lucruri teribile

despre cei ce se ridică împotriva mea.

13 Cel drept va înflori ca un palmier,

va creşte ca un cedru din Libán.

14 Cei plantaţi în casa Domnului

vor înflori în curţile Dumnezeului nostru.

15 Ei aduc roade şi la bătrâneţe,

îşi păstrează seva şi prospeţimea,

16 ca să facă cunoscut că „Domnul, stânca mea, este drept,

în el nu este nedreptate”.

Adevărata provocare în (post)pandemie

Mulți se îngrijorează dacă lumea, după pandemie, se va întoarce în biserică. Însă adevărata provocare pentru creștini nu e să se întoarcă în biserică, ci să reconstruiască Biserica în propriile case, în propria familie, în propria viață. Pandemia a făcut să se vadă cât creștinism, câtă bunătate, câtă iubire, cât Dumnezeu, câtă Biserică lipsește din case, din familii, din inimi. Fără a generaliza, trebuie totuși spus că pandemia a scos la iveală egoisme și răutăți acolo unde trebuia să fie altruism și bunătate. Asta chiar și printre noi, creștinii care știam bine drumul spre biserică…

Așadar, poate că în timpul (post) pandemie nu este vorba atât despre întoarcerea oamenilor în biserici, cât mai ales despre reconstruirea Bisericii în casele și viețile oamenilor. Ajută prea puțin să mergi la biserică dacă atunci când te întorci acasă transformi familia și propria casă într-un iad! 

Dacă vom reconstrui în casele și în familiile noastre Biserica, dacă viața noastră va fi Templul Duhului Sfânt, dacă faptele noastre vor fi inspirate din Vestea cel Bună adusă de Cristos, atunci drumul spre biserică va fi bucuria noastră de fiecare zi. Nu vom avea bucurie mai mare decât să stăm cu Isus din Euharistie, să stăm cu el și el cu noi, primindu-l în sfânta Împărtășanie. Iar roadele nu vor întârzia să se vadă (chiar și în pandemie): iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea (cfr. Gal 5,22-23).

Depinde mult și de noi dacă această criză sanitară și spirituală va deveni izvor de har, dacă va fi sau nu o nouă primăvară pentru Biserică, pentru familie, pentru om și omenire! 

 (Recomand: Domenico Sorrentino, Crisi come grazia. Per una nuova primavera della Chiesa, Perugia 2020 – Detalii AICI).

copil lectura

Susține proiectele Paxlaur!

Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€7.00

Ce înseamnă în mod esenţial Postul Mare pentru creştini?

Ca şi cum Cristos n-ar exista.
Este ideea de bază cu care lumea
şi mijloacele sale de comunicare
vorbesc tot timpul despre Biserică.
Interesează istoria ei
(aproape mereu cea negativă, nu cea a sfinţeniei),
organizarea, punctul de vedere asupra problemelor momentului,
faptele şi bârfele din interiorul ei…
Cu greu este numită o dată persoana lui Isus.

Predicatorul Casei Pontificale explică tema meditaţiilor pentru papa şi Curia Romană

Pentru a vorbi despre Isus (de Nicola Gori)

Se vorbeşte mult despre Biserică, mai ales despre defectele membrilor săi, şi mai puţin despre Isus. A pornit de la această consideraţie cardinalul Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, în pregătirea reflecţiilor de Postul Mare din acest an. De fapt, a-l pune în centru pe Cristos este ceea ce propune cardinalul de la fraţii capucini în predicile pentru papa şi pentru Curia Romană care începând din 26 februarie 2021, se vor ţine în Vatican timp de patru vineri până la 26 martie. Într-un timp încă marcat de pandemie, ca în experienţa precedentă din Adventul 2020, pentru cardinalii, episcopii şi prelaţii din familia pontificală, angajaţii din Vatican şi din Vicariatul de Roma, superiorii generali sau procuratorii ordinelor călugăreşti care fac parte din Capela Pontificală întâlnirea este la ora 9.00 în Aula „Paul al VI-lea”. Tema întâlnirilor „«Voi cine spuneţi că sunt eu?» (Mt 16,15): dogma cristologică, izvor de lumină şi de inspiraţie”. Predicatorul vorbeşte despre asta în acest interviu la „L’Osservatore Romano”.

Pentru ce alegerea acestei teme?

Este datorată ascultării câtorva cuvinte ale Papei Francisc. M-au impresionat puternic acelea rostite de el la audienţa generală din 25 noiembrie 2020. Spunea el, şi se înţelegea din ton că acest lucru îl atingea profund: „Găsim aici [în Faptele Apostolilor 2,42] patru caracteristici esenţiale ale vieţii ecleziale: ascultarea învăţăturii apostolilor, prima; a doua, păstrarea comuniunii reciproce; a treia, frângerea pâinii şi, a patra, rugăciunea. Ele ne amintesc că existenţa Bisericii are sens dacă rămâne puternic unită cu Cristos… Tot ceea ce în Biserică creşte în afara acestor «coordonate» este lipsit de temelii„. Cele patru coordonate ale Bisericii, aşa cum se vede, se reduc în cuvintele papei la unul singur: a rămâne ancorată în Cristos. Este cunoscută maxima de a trăi etsi Deus non daretur, ca şi cum Dumnezeu n-ar exista. Este o maximă discutabilă şi de fapt foarte discutată şi pe bună dreptate contestată. Însă există şi un alt pericol care nu este mai mic şi este de a trăi etsi Christus non daretur, ca şi cum Cristos n-ar exista. Este ideea de bază cu care lumea şi mijloacele sale de comunicare vorbesc tot timpul despre Biserică. Interesează istoria ei (aproape mereu cea negativă, nu cea a sfinţeniei), organizarea, punctul de vedere asupra problemelor momentului, faptele şi bârfele din interiorul ei… Cu greu este numită o dată persoana lui Isus. Amintim ideea, promovată un scurt timp şi în Italia, a unei posibile alianţe între cei care cred şi cei care nu cred, bazată pe valorile civile şi etice comune, pe rădăcinile creştine ale culturii noastre şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, o înţelegere care nu este bazată pe ceea ce s-a întâmplat în lume cu venirea lui Cristos, ci pe ceea ce s-a întâmplat după aceea, după el. Toate acestea au făcut să se nască în mine dorinţa de a dedica meditaţiile din Postul Mare persoanei lui Isus Cristos. Este adevărat, despre Isus se vorbeşte încontinuu printre cei care cred, în cadrul Bisericii, însă se face asta împreună cu atâtea alte lucruri. M-am gândit că ar fi util, o dată, să vorbim numai despre el, ca şi cum ar exista numai el şi ar merita să ne ocupăm numai de el (care, până la urmă, este adevărul!].

Ce spaţiu va avea în meditaţii situaţia actuală a pandemiei?

Aproape niciunul! Despre pandemie am vorbit la cald în discursul ţinut în „Sfântul Petru” în Vinerea Sfântă din 2020. În el încercam să arăt cum să citim cu ochi de credinţă acest eveniment teribil, ce ne spune el despre Dumnezeu şi despre noi. După aceea, în predicile din Adventul trecut (sub titlul luat din psalm: „Învaţă-ne să numărăm zilele noastre şi vom ajunge la înţelepciunea inimii”) am încercat să reflectez asupra câtorva teme pe care pandemia ne-a constrâns să le scoate din uitare: moartea, viaţa veşnică şi mai ales asigurarea că, întrupându-se, Dumnezeu a urcat în însăşi barca noastră, care de aceea nu se poate scufunda. În Postul Mare, tocmai pentru a respecta intenţia de a vorbi o dată numai despre Isus, m-am gândit să las la o parte tema pandemiei, asupra căreia, de altfel, ar fi prezumţie să vreau să adaug alte cuvinte la tot ceea ce Sfântul Părinte, se poate spune că în fiecare zi, ne dăruieşte cu privire la ea nouă credincioşilor şi lumii.

Ce înseamnă în mod esenţial Postul Mare pentru creştini?

Aş spune, în substanţă, ceea ce a însemnat el pentru Isus! Isus s-a retras în pustiu pentru a posti, desigur, însă nu numai şi nu îndeosebi pentru asta. S-a retras pentru a se ruga, pentru a se sintoniza perfect, şi ca om, cu voinţa Tatălui şi a se pregăti s-o realizeze perfect în activitatea publică pe care urma s-o înceapă. Şi pentru noi, Postul Mare ar trebui să fie înainte de toate un timp în care să ne gândim un pic mai mult la Dumnezeu, să ascultăm cuvântul său, să ne distanţăm un pic de preocupările zilnice care riscă să ne facă să uităm de ce suntem în lume. Sunt lucruri pe care cu alte cuvinte ni le-a amintit Papa Francisc în mesajul său pentru Postul Mare, centrat în întregime pe modul de a cultiva acest timp cele trei virtuţi teologale ale credinţei, speranţei şi carităţii.

(După L’Osservatore Romano, 25 februarie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro


ofera-o-floare-si-o-paine-martie-2021

Susține blogul și proiectele Paxlaur: oferă o floare în luna martie

Oferă o floare unei mame fără flori. PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€6.00

%d blogeri au apreciat: