Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Biserica’ Category

Vrem o Biserică purificată!

Posted by Paxlaur pe 24/11/2017


un om pentru BisericaNu cred că este preot, ba chiar mai mult, nu cred că există un creștin care să nu fi fost cel puțin o dată cuprins de zel pentru evanghelie, pentru Cristos, pentru Biserică și în acea clipă de credință pură – da, clipă, pentru că atât rezistăm în slăbiciunea noastră! – să nu și-l fi dorit pe Isus cu biciul în mână, intrând în biserică și purificând-o, intrând în biserică și strigând: „Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”. Vrem o biserică purificată! Vrem ca Biserica să fie cu adevărat Templul lui Dumnezeu, casa sa. Însă pentru aceasta trebuie să facem mai întâi din viața noastră, din trupul nostru o locuință plăcută pentru el. Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt” (1Cor 3,16-17).

Cristos este cel care a redat Templului valoarea de loc de rugăciune, l-a refăcut casa lui Dumnezeu, locul în care, mai mult ca oriunde în altă parte, omul şi Dumnezeu se întâlnesc. Apoi el însuşi a devenit Templu şi ne-a chemat la el, ne-a ajutat ca în el să-l regăsim pe Dumnezeu şi să ne bucurăm de prezenţa lui. Apoi i-a dat Bisericii această valoare şi fiecare locaş de cult a devenit locul unde Dumnezeu şi oamenii îşi vorbesc şi se ascultă cu dragoste unii pe alţii.

Aceasta este dorința fiecărui preot, fiecărui credincios: biserica să fie loc de rugăciune, nu muzeu, nu loc de întânire cu prietenii, nu obiect de studiu. Atunci când vizităm marile capitale europene, cu sute de ani de tradiție creștină, ne cuprinde dorul după o biserică măreață care, în toată splendoarea ei, să fie doar loc de întâlnire cu Dumnezeu, nu punct de atracţie turistică. Nu vrem biserici pline de turişti, ci vrem biserici pline de păstori împreună cu turma lor. Este trist când oamenii ajung să nu mai facă diferenţa între a intra într-un muzeu și a intra într-o bazilica: plini de uimire îşi notează sau memorează date importante sau detalii, fac fotografii şi… cam atât. Din când în când doar câte unul îngenunchează sau întreabă unde este capela preasfântului Sacrament. Ne-am întors cumva la vremurile apuse, la prezenţa în Templu „a vânzătorilor şi a schimbătorilor de bani”: uităm să ne minunăm de prezenţa Creatorului, Domnul Domnilor, şi ne minunăm în faţa creaturilor şi a operelor frumoase.

Să ne rugăm ca toate bisericile să fie în primul rând case de rugăciune, locul în care Dumnezeu şi omul se întâlnesc în tăcere şi adoraţie, biserici pline de oameni veniţi să vadă „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).


Biserica este maternitatea noastră,
locul unde ne-am născut, prin botez, la o viață nouă.
Aici, prin pocăință, renaştem de fiecare dată
din cenuşa păcatelor care ne mistuie sufletele.


24 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Martiri din Vietnam **
1Mac 4,36-37.52-59; Ps 1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd; Lc 19,45-48

LECTURA I
Au sărbătorit sfinţirea altarului şi au adus arderi de tot cu bucurie.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 4,36-37.52-59
În zilele acelea, Iuda şi fraţii săi au spus: „Iată, duşmanii noştri au fost înfrânţi! Să urcăm să purificăm cele sfinte şi să le restaurăm!” 37 S-a adunat toată tabăra şi a urcat la muntele Sion. 52S-au sculat în zori, în ziua a douăzeci şi cincea a lunii a noua – adică Casleu -, în anul o sută patruzeci şi opt. 53 Au adus jertfă, după lege, pe altarul cel nou pentru arderile de tot, altar pe care îl făcuseră. 54 În acelaşi moment şi în aceeaşi zi în care neamurile l-au profanat, atunci l-au dedicat cu imnuri, alăute, harpe şi cimbale. 55 Tot poporul a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi a binecuvântat cerul care le dăduse succes. 56 Au făcut dedicarea templului timp de opt zile şi au adus arderi de tot cu bucurie şi jertfe de mulţumire şi de laudă. 57 Au împodobit faţada templului cu coroane de aur şi cu scuturi, au restaurat porţile şi încăperile şi le-au pus uşi. 58 A fost o foarte mare bucurie în popor şi a fost îndepărtată ruşinea neamurilor. 59 Iuda, fraţii lui şi toată adunarea lui Israel au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Casleu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
1Cr 29,10.11abc.11d-12a.12bcd (R.: 13b)
R.: Lăudăm, Doamne, numele tău glorios.

10 Binecuvântat să fii tu,
Doamne Dumnezeul lui Israel, părintele nostru,
din veac şi până-n veac! R.

11abc Ale tale sunt, Doamne, mărirea,
puterea, gloria, splendoarea şi lauda.
Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. R.

11d A ta, Doamne, este împărăţia
şi tu eşti înălţat peste toate.
12a De la tine vin bogăţia şi gloria. R.

12bcd Tu stăpâneşti peste toate,
în mâna ta sunt tăria şi puterea
şi tu poţi să măreşti şi să dai tărie tuturor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi aţi făcut din casa Domnului, o peşteră de tâlhari.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,45-48
În acel timp, intrând Isus în templu, a început să-i alunge pe vânzători, 46 spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”. 47 Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare. 48 Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el, ca să-l asculte.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Colectiv și ultima zi din octombrie, zi în care am găsit…

Posted by Paxlaur pe 31/10/2017

Posted in Benedict al XVI-lea, Biserica, E bine de ştiut, Lecturi, Muzica | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Ești conștient de avantajul tău? Ești fericit?

Posted by Paxlaur pe 24/10/2017

singuratate fericire linisteEste o urgenţă ca toţi cei care facem parte din Biserică să conştientizăm ceea ce Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) spunea într-un interviu, în urmă cu mulţi ani, pe când era doar cardinal: „Locul Bisericii pe pământ este numai aproape de cruce”. Şi imediat adăuga: „Creştinul ştie că istoria este deja mântuită, aşadar, că la sfârşit rezultatul va fi pozitiv. Dar nu ştim prin ce evenimente vom ajunge la acel final mare. Ştim că puterile iadului „nu vor birui Biserica”, dar nu ştim în ce condiţii se va întâmpla asta … Astăzi mai mult ca oricând, Domnul ne-a făcut conştienţi că numai el poate să mântuiască Biserica sa. Ea este a lui Cristos, îi revine lui să se îngrijească. Nouă ni se cere să lucrăm la maximul forţelor, fără nelinişti, cu seninătatea celui care este conştient că este slujitor inutil chiar şi după ce şi-a făcut toată datoria. Şi în această referinţă la micimea noastră văd unul dintre harurile acestei perioade dificile” (Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger, Raport asupra credinţei, Sapientia, Iaşi 2011, 13-14).

Locul Bisericii și locul nostru este cât mai aproape de crucea Domnului. Fără a fi înspăimântați de ea, de suferință, de moarte, pentru că noi știm că „istoria este deja mântuită”. Chiar și atunci când privim în noi înșine, la viața noastră plină de păcate și rele, chiar și atunci trebuie să găsim forța de a repeta cu Apostolul: „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom 5,20-21).

În viața noastră s-a revărsat cu prisosință harul lui Cristos tocmai pentru ca să fim servitori fericiți. Suntem fericiți tocmai pentru că veghem, pentru că stăm în rugăciune și cu sufletul curat așteptăm întoarcerea „Stăpânului”.

Cine veghează este fericit, trăiește liniștit chiar lângă cruce, chiar pe cruce, pentru că speră și crede în înviere. Tu ești un om fericit? Fericit cu adevărat?

Când cineva ne întreabă dacă suntem fericiți poate suna banal, dar este o întrebare existențială: „Ești fericit”? Ești fericit cu viața ta, cu alegerile tale, cu felul în care ai colaborat cu harul lui Dumnezeu, cu modul în care ai folosi talanții tăi? Ești fericit cu felul în care te pregătești pentru întâlnirea cu Domnul, pentru felul în care îți trăiești viața, singura viață pe care o ai? Ești un om fericit?

„Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind” (Lc 12,37). Fericiți suntem dacă ne așezăm la picioarele crucii și punem viața noastră în mâinile Celui răstignit, mort și înviat pentru noi.


Viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu,
Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.
Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța,
pune viitorul în mâna Domnului
și el îl va face luminos.


24 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 29-a de peste an
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Rom 5,12.15b.17-19.20b-21; Ps 39; Lc 12,35-38

LECTURA I
Dacă moartea a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult vor domni în viaţă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12.15b.17-19.20b-21
Fraţilor, după cum, printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi, astfel, moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 15b Căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20b Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, 21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine,
9 „ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

17 Să se bucure şi să se veselească în tine
toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte veghind atunci când se întoarce!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,35-38
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, 36iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! 37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. 38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Benedict al XVI-lea, Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Pentru tine cine este Biserica?

Posted by Paxlaur pe 04/04/2017

san-clemente-al-laterano-roma-BisericaCeea ce fariseii l-au întrebat pe Isus – „Tu cine eşti?” (In 8,25) – omul contemporan întreabă Biserica: „Cine ești tu?”. Mai mult, te întreabă pe tine, ne întreabă pe noi care facem parte din Biserică: „Cine sau ce este Biserica?”. Întrebările despre Cristos sunt întrebări și despre Biserica sa, iar întrebările despre Biserică îl privesc și pe Cristos, pentru că Isus Cristos și Biserica sunt inseparabili: „Cristos este capul trupului, al Bisericii” (Col 1,18). Cine este Biserica pentru tine? Crezi tu Biserica, Mireasa lui Cristos, una, sfântă, catolică și apostolică? Ești convins că nu-l poți primi pe Cristos și refuza Biserica? Ce ecou au în inima ta cuvintele sfântului Ciprian: „Cine nu are ca mamă Biserica, nu poate avea pe Dumnezeu ca tată”?

Dacă înveți despre Biserică doar din mass-media, atunci nu te simți orfan când îți lipsește Biserica. Însă dacă înveți despre Biserică de la Cristos și din Evanghelie, atunci, doar atunci, simți dragostea care izvorăște din inima ei de mamă, abia atunci înțelegi cu adevărat că „Biserica nu se află, în primul rând, acolo unde se organizează, unde se reformează, se conduce, ci în aceia care cred și primesc în ea darul credinței care pentru ei devine viață. Numai cine a înțeles că Biserica, dincolo de transformarea funcțiilor și formelor sale, îi înalță sufletește pe oameni, le oferă patrie și speranță, le oferă, mai exact, o patrie care este speranță, cale spre viața veșnică, așadar, numai acela care a înțeles toate acestea știe ce a fost cândva și ce este astăzi Biserica” (J. Ratzinger, Introducere în creștinism, 239).

Omenirea are nevoie de Biserică, are nevoie de această „patrie care este speranță”. Însă astăzi, vorbirea despre Biserică ne poartă mai mult cu gândul la o instituție care are nevoie de purificare, ne poartă cu gândul la o imagine puternică din Evanghelie, la acel om cu biciul în mână care purifică Templul strigând: „Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie” (In 2,16). Da, și astăzi, ca și atunci, cine face din Biserică o casă de negustorie, o afacere, încearcă să-l transforme pe Dumnezeu într-un bișnițar, într-un vânzător. Însă noi știm că Domnul nu este și nu poate fi transformat într-un negustor, el este Tată. Iar dacă Dumnezeu este Tată, atunci Biserica, locul în care trăiește, nu poate fi o piață, un târg, ci o casă. Biserica trebuie să fie o casă, casa tuturor! Apărând și purificând Biserica nu se salvează o instituție, ci chipul lui Dumnezeu. Cine face din Biserică o afacere, nu a simțit în inima sa iubirea lui Dumnezeu ca Tată. Cine face din Biserică o piață, nu trăiește ca fiu al Tatălui, ci ca partener de afaceri. Dar cu Dumnezeu nu poți să faci afaceri: te ruinezi, și ruinezi și chipul Bisericii și al Tatălui!


Să veghem asupra felului nostru de a citi și trăi Evanghelia,
astfel încât să nu ne trezim că luptăm împotriva Bisericii,
Mireasa lui Cristos și Mama noastră!


4 aprilie 2017 

Marţi din săptămâna a 5-a din Post
Sf. Isidor, ep. înv. *
Num 21,4-9; Ps 101; In 8,21-30

LECTURA I
Oricine este muşcat şi va privi spre şarpele din bronz va trăi.
Citire din cartea Numerilor 21,4-9
În zilele acelea, evreii au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edom. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum. 5 A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană mizerabilă”. 6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel. 7 Poporul a venit la Moise şi i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”. 9 Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre şarpele din bronz, trăia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 101(102),2-3.16-18.19-21 (R.: 2)
R.: Doamne, ascultă rugăciunea mea, şi strigarea mea să vină la tine!

2 Doamne, ascultă rugăciunea mea
şi strigarea mea să ajungă la tine!
3 Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele;
pleacă-ţi urechea spre mine
în ziua în care te chem, grăbeşte-te să-mi răspunzi! R.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului, de mărirea sa,
17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în gloria lui.
18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi
şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20 pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21 ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul. Oricine îl află rămâne pe vecie.

EVANGHELIA
Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi înţelege că eu sunt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,21-30
În acel timp, Isus le-a zis din nou fariseilor: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”. 22 Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, că spune «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?” 23 Dar el le-a zis: „Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre pentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”. 25 Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. 26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl. 29 Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. 30 Spunând acestea, mulţi au crezut în el.

Cuvântul Domnului

Posted in Biserica, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Căutătorii de recompense: mie ce-mi iese din treaba asta?

Posted by Paxlaur pe 28/02/2017

crestini-perecutati-rezista„Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâna goală”, ci să porți faptele slujirii tale. Raoul Follereau, omul care şi-a dedicat viaţa îngrijirii leproşilor, povestește: Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu. Când l-a văzut pe bunul Judecător i-a spus: „Doamne, vezi? Eu am pus în practică legea ta, nu am făcut nimic necinstit, rău, nelegiuit. Doamne, priveşte: mâinile mele sunt curate”. „Fără îndoială”, i-a răspuns Dumnezeu, „dar, totodată, ele sunt goale”.

Cum putem folosi bine această viață astfel încât să nu ne prezentăm înaintea Domnului cu mâinile goale? Evanghelia ne prezintă calea slujirii, punerea vieții în slujba lui Dumnezeu și a fraților: a lăsa toate și a-l urma pe Cristos.

„Noi am lăsat toate și te-am urmat”, continuă să fie adevărul din multe inimi. Cristos fascinează și astăzi sufletele oamenilor însetați de divin. Dacă ne facem timp să privim viața noilor generații, vedem că Dumnezeu nu a dispărut din opțiunile lor, setea de absolut continuă să facă parte din viața omului recent. Însă ceea ce devine din ce în ce mai greu pentru noile generații este înțelegerea credinței creștine și trăirea ei, în special valoarea sacrificiului, a jertfei gratuite. De aceea, evanghelia trebuie predicată astăzi astfel încât să ofere răspuns și tânărului care crește rostind zilnic: „Mie ce-mi iese din treaba asta, ce răsplată voi avea?”.

Este însuși Cristos cel care răspunde și astăzi „căutătorilor de recompense”: ceea ce facem pentru Domnul, prin dragostea faţă de Dumnezeu sau faţă de aproapele, va fi răsplătit cu o generozitate însutită, pentru că Dumnezeu nu rămâne dator. Până și un gest care poate părea nesemnificativ – cum ar fi să dăruiești un pahar cu apă rece – „nu-și va pierde răsplata” (Mt 10,42). Iar cel mai mare dar, pentru cei care îl urmează pe calea slujirii, este viața veșnică, este tocmai împlinirea celei mai arzătoare dorințe a omului modern: să fie nemuritor! Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos omul poate ajunge la viața veșnică.

Vedem astfel că mărinimia divină este fascinantă, însă nu trebuie să uităm că rodul ei în viața noastră este condiționat de felul nostru de a ne trăi credința. Pentru a ne bucura pe deplin de bunătatea Domnului trebuie să învățăm „arta de a fi ultimul”, de a fi umili și, totodată, să cerem zi de zi harul de a-i rămâne fideli în timpul încercărilor, al persecuțiilor.

Dacă suntem persecutați, dacă suntem batjocoriți în numele lui Cristos, să fim fericiți, pentru că acesta este semnul că Duhul lui Dumnezeu este prezent în viața noastră și ne pregătește răsplata vieții veșnice (cf. 1Pt 4,14). De fapt, tocmai prin slujirea și suferința noastră ne îndreptăm spre Domnul nu cu mâinile goale, ci purtând rodul jertfei noastre: viața noastră.


Când a fost întrebat:
„Cum îi merge Bisericii?”,
un prelat a răspuns:

„Bisericii îi merge foarte bine: este persecutată!” (cf. Lc 6,26).


28 februarie 2017 

Marţi din săptămâna a 8-a de peste an
Sf. Roman, abate; Fer. Antonia, călug.
Sir 35,1-13; Ps 49; Mc 10,28-31

LECTURA I
Cine împlineşte poruncile aduce jertfe de împăcare.
Citire din cartea lui Ben Sirah 35,1-15
Cel care păzeşte Legea înmulţeşte ofrandele; şi cel care este atent la porunci aduce jertfă mântuitoare. 3 Cel care răsplăteşte favoarea oferă făină aleasă de grâu; 4 şi cel care face pomană aduce jertfă de laudă. 5 Plăcere a Domnului este îndepărtarea de răutate şi jertfă de ispăşire este îndepărtarea de fărădelege. 6 Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâna goală, 7 căci toate acestea sunt pe baza legii! 8 Ofranda celui drept unge altarul şi parfumul ei este înaintea Celui Preaînalt. 9Jertfa bărbatului drept este acceptată şi memorialul ei nu va fi uitat. 10 Cu ochi bun glorifică-l pe Domnul şi nu te zgârci când aduci primiţia mâinilor tale! 11 În orice dar să-ţi fie faţa veselă şi cu bucurie sfinţeşte zeciuiala! 12 Dă-i Celui Preaînalt după darul primit de la el şi cu ochi bun, conform cu ceea ce a dobândit mâna ta! 13 Căci Domnul răsplăteşte şi de şapte ori te va răsplăti. 14 Nu încerca să-l mituieşti, căci nu va primi, 15 şi să nu te bazezi pe o jertfă nedreaptă! Căci Domnul este judecător şi la el nu este părtinire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),5-6.7-8.14 şi 23 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

5 „Adunaţi-i înaintea mea pe credincioşii mei,
pe cei care, prin jertfă, au încheiat alianţa cu mine!”
6 Cerurile vor face cunoscută dreptatea lui,
căci însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

7 Ascultă, poporul meu, eu îţi vorbesc,
Israele, eu voi depune mărturie împotriva ta:
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. R.

14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte voturile făcute Celui Preaînalt!
23 Cine aduce jertfă de laudă, acela mă cinsteşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este nimeni care să nu primească însutit acum, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,28-31
În acel timp, Petru a început să-i spună lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” 29 Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie 30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică. 31 Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Biserica, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: