Arhiva pentru noiembrie 2023

L-am găsit pe Mesia… (La mulți ani celor care poartă numele sfântului Andrei)

Andrei, după ce a rămas cu Isus și a învățat multe, nu a voit să țină această comoară doar pentru sine, ci a alergat în grabă la fratele său ca să-i împărtășească ceea ce primise. Consideră cu atenție ceea ce i-a spus fratelui său: L-am găsit pe Mesia, care, tradus, înseamnă Cristos (In 1,41). Vezi în ce mod face cunoscut ceea ce învățase în scurt timp? Pe de o parte, el face cunoscută autoritatea Învățătorului care îi convinsese pe ucenici și, pe de altă parte, interesul și entuziasmul pe care aceștia l-au avut încă de la început față de învățătura lui. Cuvântul său provine dintr-un suflet care dorește cu nerăbdare venirea lui Mesia, care așteaptă venirea lui din cer, care este cuprins de bucurie când îl vede sosind și care se grăbește să împărtășească și altora această veste bună. Faptul că l-a făcut îndată părtaș pe fratele său la ceea ce aflase ne arată cât de mult îl iubea, cât de mult era legat de cei dragi și cât de sinceră era grija sa de a le întinde o mână în drumul lor spiritual.

    Notează, de asemenea, că și Petru are încă de la început un suflet docil și ascultător, căci aleargă fără întârziere. L-a adus la Isus (In 1,42), spune evanghelistul.

Însă nimeni să nu condamne ușurința cu care acesta a primit cuvântul fratelui său, fără să-l cerceteze pe îndelete. E posibil ca el să-i fi povestit fratelui mai pe larg și mai detaliat. Însă evangheliștii relatează pe scurt multe fapte, fiind preocupați de concizia lor. Pe de altă parte, nu se spune că Petru a crezut îndată, ci că l-a adus la Isus; i l-a încredințat ca să fie instruit de el în toate. De fapt, acolo mai era un discipol care lua și el parte la această instruire.

    Dacă Ioan Botezătorul, atunci când a spus: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu și El este cel care botează în Duh (In 1,29.33), l-a lăsat pe Cristos să ofere o învă­țătură mai clară despre el, cu atât mai mult a trebuit să facă acest lucru Andrei, care nu se considera capabil să le explice pe toate. L-a condus pe fratele său la însuși izvorul luminii cu atâta grabă și bucurie, ca să nu aștepte câtuși de puțin.

Din Omiliile asupra Evangheliei după Ioan ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
Omil. 19, 1: PG 59, 120-121: L-am găsit pe Mesia

0

Nefericit este sufletul care nu-l are pe Cristos locuind într-însul

    Odată, Dumnezeu, supărat pe iudei, a dat Ierusalimul în mâinile dușmanilor lor. Astfel, au căzut chiar sub dominarea celor pe care ei îi urau și nu mai puteau să celebreze zilele de sărbătoare și să aducă jertfe. În același fel, Dumnezeu, supărat pe un suflet care îi calcă poruncile, îl lasă în mâinile dușmanilor săi, care, după ce l-au ispitit să facă răul, îl devastează complet.

    O casă care nu mai este locuită de stăpân rămâne închisă și întunecoasă, căzând în părăsire; prin urmare, se umple de praf și de murdărie. În aceeași stare este sufletul care rămâne lipsit de Domnul său. Mai înainte era în întregime luminos de prezența sa și de bucuria îngerilor, apoi se afundă în întunericul păcatului, al sentimentelor păcătoase și al tuturor răutăților.

Sărmană este acea cale care nu este parcursă de nimeni și nu se aude pe ea nici un glas de om! Ea ajunge să fie locul preferat al tuturor felurilor de animale sălba­tice. Sărman este acel suflet în care nu umblă Domnul, care cu glasul său să îndepărteze bestiile spirituale ale răutății! Vai de casa în care nu locuiește stăpânul! Vai de pământul lipsit de lucrătorul care să-l muncească! Vai de nava fără cârmaci! Lovită de valuri și răpusă de furtună, va eșua. Vai de sufletul care nu are în sine adevăratul cârmaci, pe Cristos! Învăluit de întunericul unei mări agitate și lovit de valurile sentimentelor păcătoase, zguduit de spiritele rele ca de un uragan de iarnă, va merge spre ruină.

    Vai de sufletul lipsit de Cristos, unicul care poate să-l cultive cu grijă, ca să producă roadele bune ale Duhului! În realitate, odată părăsit, va fi năpădit de spini și de mărăcini și, în loc să producă roade, va ajunge în foc. Vai de acel suflet care nu-l va avea pe Cristos ca Domnul său! Lăsat singur, va începe să fie teren fertil pentru înclinații păcătoase și va ajunge să devină o cloacă de vicii.

    Lucrătorul, atunci când merge să lucreze pământul, alege instrumentele cele mai potrivite și se îmbracă și cu haina cea mai potrivită tipului de muncă. Tot așa, și Cristos, regele ceresc și adevăratul agricultor, venind spre omenirea devastată de păcat, a luat un trup omenesc și, purtând crucea ca instrument de lucru, a desțelenit sufletul uscat și necultivat, a smuls spinii și mărăcinii spiritelor rele, a smuls neghina răului și a aruncat în foc toate paiele păcatului. A muncit-o astfel cu lemnul crucii și a plantat în ea grădina preafrumoasă a Duhului. Ea produce toate soiurile de roade bune și gustoase pentru Dumnezeu, care îi este stăpân.

Din Omiliile atribuite sfântului Macariu, episcop
Omil. 28: PG 34, 710-711: Nefericit este sufletul care nu-l are pe Cristos locuind într-însul

0