Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Francisc din Assisi’ Category

Din nou în Assisi (prin imagini)

Posted by Paxlaur pe 13/10/2017

Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni:
Unde este ură eu să aduc iubire,
Unde este vină eu să aduc iertare,
Unde este dezbinare, eu să aduc unire,
Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,
Unde-i îndoială, eu să aduc credință,
Unde-i disperare, eu să aduc speranță,
Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,
Unde-i suferință, eu să aduc bucurie.
Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alții decât să fiu mângâiat,
Ca eu să-i înteleg pe alții decât eu să fiu înteles,
Ca eu să iubesc pe alții decât eu să fiu iubit.
Caci când mă uit pe mine însumi atunci mă găsesc,
Când iert atunci găsesc iertare,
Când mor pentru Tine, atunci înviu la viața de veci.
Amin! (Rugăciunea sfântului Francisc din Assisi).

Assisi octombrie 2017 20Assisi octombrie 2017 21Assisi octombrie 2017 22Assisi octombrie 2017 23 01Assisi octombrie 2017 23Assisi octombrie 2017 24Assisi octombrie 2017 25

Anunțuri

Posted in Calatorii si pelerinaje, Francisc din Assisi, Imagini si fotografii | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Assisi (în imagini)

Posted by Paxlaur pe 12/10/2017

Există locuri în care parcă e mai ușor să fii sfânt și să te rogi cu înflăcărare pentru toți cei din inima ta!
Assisi sigur este un astfel de loc, mai ales atunci când mergi pentru „Exerciții spirituale”.

Iată:

Posted in Calatorii si pelerinaje, Francisc din Assisi, Imagini si fotografii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2017

oferirea inimii„Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”, acea tristețe despre care știm toți că este o groznică suferință a inimii, a vieții (cf. Neh 2,2).

Un preot povestește cum, într-o zi, un copil l-a întrebat: „Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?”

Răspunsul a venit imediat: „Nu, inima rămâne totdeauna în același loc, în piept”.

După aceea se gândi preotul şi zise : „De fapt, într-o zi vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în mii de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în nici un loc.

Ți se urcă în gât, atunci când ești emoționat, sau cade în stomac atunci când ești rănit sau îți este frică. Există momente în care accelerează bătăile ei, și pare că vrea să-ți iasă din piept. Alte dăți, în schimb, face schimb cu creierul.

Crescând, vei învăța să-ți iei inima în mâini și să o pui în alte mâini. De cele mai multe ori va reveni la tine puțin rănită. Dar nu te preocupa. Va fi la fel de frumoasă. Sau, poate, va fi și mai frumoasă. Acest lucru, însă, îl vei înțelege după multă vreme.

Vor exista zile în care vei crede că nu mai ai deloc inimă. Că ai pierdut-o. Și vei fi preocupat să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător…

Apoi, va sosi o altă zi în care vei înțelege că nu toți au o inimă. Însă tu, tu trebuie să trăiești în așa fel încât toți să vadă că ai o inimă, o inimă bună și frumoasă, o inimă care iubește și crede, o inimă mai puternică decât moartea”.

Așa este inima lui Isus. Așa a fost inima sfântului Francisc din Assisi. Așa trebuie să fie și inima noastră. Ce model avem pentru inima noastră? Privindu-ne inima, putem spune noi împreună cu sfinții: „Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el” (cf. Fil 3,8b-9a)?

Este grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă sau inima modernă, ci „făptura cea nouă”, o inimă nouă, o inimă care se aseamănă cu inima lui Isus (cf. Gal 6,16).


Un proverb chinezesc spune:
„Dacă păstrezi în inimă un crâng înverzit,
pasărea cântătoare va veni negreșit”.
Iar noi, creștinii, stim că dacă așezi capul tău pe inima lui Isus,
vei simți în inima ta
glasul Tatălui, iubirea Fiului, ardoarea Duhului Sfânt,
îl vei simți pe Dumnezeu în tine (cf. In 13,25).


4 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

LECTURA I
Dacă este un lucru bun pentru rege trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!
Citire din cartea lui Nehemia 2,1-8
În luna Nisan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, pe când vinul era înaintea lui, eu, Nehemia, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă. 3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?” 4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!” 6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?” I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când mă voi întoarce. 7 Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să ajung în Iuda, 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge!” Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine!

1 Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. R.

3 Căci acolo cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 3,8b-9a
(Aleluia) Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Te voi urma oriunde te vei duce.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,57-62
În timp ce Isus şi discipolii săi mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” 60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!” 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Ce au în comun moda și sfântul Francisc de Assisi?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2014

Francisc din AssisiÎn fiecare zi apar noi magazine de unde ne putem cumpăra cele mai la modă lucruri. Fiecare magazin vine cu reclama și ademenirea sa: „Fii unul dintre primii vizitatori și adoptă cele mai noi trenduri pentru weekend! Experimentează noua modă”. De fapt, ce e preocupant nu e atât deschiderea magazinelor, ci suprapunerea unor lansări cu zilele de sărbătoare. Se poate vorbi de coincidență dacă lumea se îmbulzește să prindă oferta hainelor la modă tocmai în ziua când este comemorat un om care a renunțat la hainele sale în favoarea unui sărac? Ce au în comun moda și sfântul Francisc de Assisi?

Putem găsi un punct comun: făptura cea nouă. Ambele modele vor să prezinte ceva nou, vor să scoată în evidență ceea ce e mai bun în om: unul în exterior, celălalt în interior; unul să-l îmbrace și să-i acopere eventualele defecte și să-l facă mai strălucitor în ochii oamenilor, altul să-l dezbrace de tot ceea ce l-ar putea împiedica să ajungă la mântuire și să-l facă mai luminos în ochii Domnului; unul ca să fascineze omul și să atragă probabil ceva aclamații, altul să o atragă pe „Doamna sărăcie” și să o facă mireasa sa.

Ambele modele vor să facă ceva nou din noi, oamenii cei vechi. Însă doar un model reușește să se impună ca durată: sărăcuțul din Assisi. Cine se va îmbrăca astăzi de la magazinul de modă abia deschis se va simți bine în acele haine câteva zile. Cine privește la „cel mai italian dintre sfinți și la cel mai sfânt dintre italieni” și reușește să adopte modelul său, nu mai simte nevoia unei noi schimbări: devine o făptură nouă care durează în drumul spre veșnicie.

E grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale – ba chiar la propria sa haină – și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup, cel mai adesea, ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă, ci „făptura cea nouă”.

Reține

Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, care se înnoiește după chipul Creatorului său și după chipul celui ce s-a făcut sărac pentru mântuirea noastră (Col 3,9-10).

Sâmbăta, 4 octombrie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Gal 6,14-18; Ps 15; Mt 11,25-30

LECTURA I
Prin cruce, lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 6,14-18
Fraţilor, 14 în ceea ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. 15Ceea ce contează nu este nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. 16Pacea şi îndurarea să coboare peste toţi cei care urmează această regulă ca şi asupra adevăratului Israel al lui Dumnezeu. 17 De acum înainte nimeni să nu mă supere, căci eu port în trupul meu semnele suferinţelor lui Isus. 18 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)
R
.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ALELUIA Cf. Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine,
căci sunt blând şi smerit cu inima. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi le-ai descoperit celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Istoria sărbătorii de astăzi, 2 august – Porţiuncula

Posted by Paxlaur pe 02/08/2014

sfantul Francisc din AssisiÎn ziua de 2 august este sărbătoarea numită a Porţiunculei. În continuare, iată câteva date despre această importantă sărbătoare, celebrată cu mare fast în întreaga Biserică.

Maiestuoasa bazilică „Sfânta Maria a Îngerilor” în Porţiuncula, construită din ordinul papei Pius al V-lea începând cu anul 1569 şi care a fost ridicată la circa 4 kilometri depărtare de Assisi, cuprinde între zidurile sale vechea capelă numită Porţiuncula, legată de memoria sfântului Francisc de Assisi, aceasta fiind leagănul ordinelor franciscane.

Tocmai în acest loc, sfântul Francisc de Assisi a avut inspiraţia să ceară papei indulgenţa care a fost numită mai târziu, a Porţiunculei. Iată cum i-a venit sfântului Francisc această idee: într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi sfânta Fecioară Maria. Mântuitorul l-a întrebat pe sfântul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfântul Francisc a răspuns umil: „Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise”. „Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare – îi spuse Domnul – dar de lucruri mai mari este demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pământ, din partea mea, această indulgenţă”. Era indulgenţa iertării.

Pe când abia mijeau zorile, sfântul din Assisi, luând cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, plecă spre Perugia, unde se afla papa în acele zile. Pe scaunul lui Petru şedea în acele zile, după moartea papei Inocenţiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om în vârstă, dar foarte bun şi pios, care dăduse tot ceea ce avea săracilor.

Pontiful, ascultând povestea din gura lui Francisc, îl întrebă pentru câţi ani cerea acea indulgenţă. Francisc răspunse că el nu cere ani, ci suflete, şi că voia ca oricine ar fi intrat în acea biserică, spovedit şi cu părere de rău, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină şi de pedeapsă, în cer şi pe pământ, din ziua botezului până în ziua şi ceasul în care va fi intrat în acea biserică. Era vorba de o cerere neobişnuită, pentru că o astfel de indulgenţă se acorda numai celor care luau crucea şi plecau să lupte pentru eliberarea Sfântului Mormânt, devenind cruciaţi. Într-adevăr, papa îi spuse Sf. Francisc: „Nu este obiceiul curiei romane să acorde o astfel de indulgenţă”. Francisc continuă: „Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică din partea Domnului nostru Isus Cristos”. În ciuda, deci, a reticenţei curiei, pontiful îi acordă cele cerute.

Fiind pe punctul de a pleca, pontiful îl întrebă pe Francisc – care era fericit pentru concesia primită – unde pleca fără un document care să ateste ceea ce primise. „Sfinte Părinte – răspunse Sfântul – mie îmi ajunge cuvântul Sfinţiei Voastre! Dacă această indulgenţă este opera lui Dumnezeu, el va face astfel ca să se cunoască şi să se răspândească opera lui; eu nu am nevoie de nici un document; acest document trebuie să fie Preasfânta Fecioară Maria, Cristos notarul iar îngerii martorii”.

Indulgenţa a fost astfel obţinută „vivae vocis oraculo”.

Traducere şi prelucrare de pe situl www.santiebeati.it
de pr. Damian Gheorghe Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Francisc din Assisi | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: