Francisc din Assisi – Prea târziu te-am iubit…

Oamenii pierd tot ceea ce lasă în această lume…

O, cât sunt de fericiți și binecuvântați cei care îl iubesc pe Domnul și ascultă de evanghelia sa! Este spus: Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți (Lc 10,27). Așadar, să-l iubim pe Dumnezeu și să-l adorăm cu inimă curată și minte curată, pentru că el însuși caută aceasta mai presus de orice atunci când spune: Adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr (In 4,23). Așadar, toți cei care îl adoră, trebuie să-l adore în duh și adevăr. Să-i adresăm lui zi și noapte laude și rugăciuni, pentru că trebuie să ne rugăm mereu și să nu încetăm niciodată (cf. Lc 18,1) și să-i spunem: Tatăl nostru, care ești în ceruri! (Mt 6,9).

În afară de aceasta, să facem roade vrednice de pocăință (Mt 3,8) și să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine. Să fim iubitori, să fim umili, să dăm de pomană, pentru că pomana spală sufletele noastre de murdăria păcatului. Oamenii pierd tot ceea ce lasă în această lume. Ei poartă cu sine numai răsplata dragostei și a pomenilor pe care le-au făcut. Domnul le dă premiul și recompensa.

Nu trebuie să fim înțelepți și pricepuți conform trupului, ci, mai degrabă, simpli, umili și curați. Nu trebuie să dorim niciodată să fim deasupra celorlalți, ci, mai degrabă, slujitori și supuși tuturor creaturilor umane din iubire față de Dumnezeu. Și Duhul Domnului se va odihni asupra tuturor celor care au făcut toate acestea și au rămas statornici până la sfârșit. El își va pune în ei locuința și casa sa. Ei vor fi fii ai Tatălui ceresc, pentru că împlinesc faptele sale. Vor fi considerați pentru Domnul nostru Isus Cristos fie soție, fie frate, fie mamă.

Din Scrisorile către toți credincioșii,
ale sfântului Francisc din Assisi
(Opuscula, edit. Quaracchi 1949, 87-94:
Trebuie să fim simpli, umili și curați)

04/10/2022 0 4

Până la urmă ce schimbare aștepți? Ce revoluție vrei?

Toți vor să fie reformatori. Sau se cred reformatori și ne vor și pe noi revoluționari. Însă ce fel de reformatori? O nouă revoluție a iubirii, așa cum a făcut Cristos? Sau o revoluție a smereniei, a Magnificatului, așa cum a făcut Fecioara Maria? Sunt pretenții prea mari? Poate!

Dar dacă tot ne visăm și-i visăm și pe alții ca reformatori, să ne amintim că avem revoluționari mai apropiați de capacitățile noastre. Să luam aminte la exemplul și la revoluția lor, atunci când începem să scoatem „paiul” din ochiul fratelui nostru, din ochiul lumii sau al Bisericii.

Avem două modele atât de diferite! Unul e Francisc de Assisi. Altul e Luther. Amândoi au vrut o reformă a lumii, a Bisericii, a omului. Unul, Sărăcuțul, a început cu propria persoană. Și ce revoluție a stârnit! Ce lume minunată a creat. Ce foc a aprins și câte inimi mistuie și astăzi! Celălalt, sărmanul, a început de la ceilalți. Și ce a creat? Haos religios!

Noi ce vrem? Care este modelul nostru? De fapt, cine este modelul nostru?

Să nu mai stârnim „revoluția celuilalt” înainte de a începe și de a încheia propria revoluție, care nu poate fi alta decât a iubirii și a smereniei. Așa a fost mereu în istorie. Toate celelalte sunt de la Diavol, tatăl dezbinărilor în casă, în familie, în comunitate, în noi înșine.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-42
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. ⁴¹ De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? ⁴² Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”