Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Martie 2014

Istoria despre orb care a devenit văzător şi despre presupuşii văzători care s-au afundat mai mult în orbirea lor!

Posted by Paxlaur pe 31/03/2014

Papa FranciscIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi ne prezintă episodul despre omul orb din naştere căruia Isus îi dăruieşte vederea. Relatarea lungă se deschide cu un orb care începe să vadă şi se închide – este curios acest lucru – cu nişte presupuşi văzători care continuă să rămână orbi în suflet. Minunea este relatată de Ioan în doar două versete, pentru că evanghelistul vrea să atragă atenţia nu asupra minunii în sine, ci asupra a ceea ce se întâmplă după, asupra discuţiilor pe care le provoacă; şi asupra bârfelor, de atâtea ori o faptă bună, o faptă de caritate provoacă bârfe şi discuţii, pentru că sunt unii care nu vor să vadă adevărul. Evanghelistul Ioan vrea să atragă atenţia asupra a ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre atunci când se face o faptă bună. Orbul vindecat este mai întâi interogat de mulţimea uluită – a văzut minunea şi-l interoghează – apoi învăţătorii Legii; şi aceştia îi interoghează pe părinţii lui. La sfârşit, orbul vindecat ajunge la credinţă şi acesta este harul cel mai mare care îi este dăruit de Isus: nu numai să vadă, ci să-l cunoască pe el, să-l vadă pe el ca „lumină a lumii” (In 9,5).

În timp ce orbul se apropie treptat de lumină, învăţătorii Legii în mod contrar se adâncesc tot mai mult în orbirea lor interioară. Închişi în aroganţa lor, cred că au deja lumina; pentru aceasta nu se deschid la adevărul lui Isus. Ei fac orice pentru a nega claritatea. Pun la îndoială identitatea omului vindecat; apoi neagă acţiunea lui Dumnezeu în vindecare, luând ca scuză că Dumnezeu nu acţionează sâmbăta; chiar ajung să se îndoiască de faptul că acel om s-a născut orb. Închiderea lor în faţa luminii devine agresivă şi ajunge la expulzarea omului vindecat din templu.

În schimb, drumul orbului este un parcurs pe etape, care porneşte de la cunoaşterea numelui lui Isus. Nu ştie altceva despre el; de fapt, spune: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii” (v. 11). În urma întrebărilor insistente ale învăţătorilor Legii, îl consideră mai întâi un profet (v. 17) şi apoi un om apropiat de Dumnezeu (v. 31). După ce a fost înlăturat din templu, exclus din societate, Isus îl găseşte din nou şi îi „deschide ochii” pentru a doua oară, revelându-i propria identitate: „Eu sunt Mesia”, aşa îi spune. În acest moment cel care fusese orb exclamă: „Cred, Doamne!” (v. 38) şi se prosternează în faţa lui Isus. Acesta este un text din evanghelie care arată drama orbirii interioare a atâtor oameni, şi a noastră, pentru că noi uneori avem momente de orbire interioară.

Viaţa noastră uneori este asemenea cu aceea a orbului care s-a deschis la lumină, care s-a deschis la Dumnezeu, care s-a deschis la harul său. Din păcate, uneori este un pic ca aceea a învăţătorilor Legii: din înălţimea orgoliului nostru îi judecăm pe alţii şi chiar pe Domnul! Astăzi, suntem invitaţi să ne deschidem la lumina lui Cristos pentru a aduce rod în viaţa noastră, pentru a elimina comportamentele care nu sunt creştine; noi toţi suntem creştini, dar noi toţi, toţi, uneori avem comportamente necreştine, comportamente care sunt păcate. Trebuie să ne căim pentru acest lucru, să eliminăm aceste comportamente pentru a merge cu hotărâre pe calea sfinţeniei. Ea îşi are originea în Botez. De fapt, şi noi am fost „iluminaţi” de Cristos la Botez, pentru ca, aşa cum ne aminteşte sfântul Paul, să ne putem comporta ca „fii ai luminii” (Ef 5,8), cu umilinţă, răbdare, milostivire. Aceşti învăţători ai Legii nu aveau nici umilinţă, nici răbdare, nici milostivire!

Eu vă sugerez, astăzi, când vă întoarceţi acasă, luaţi Evanghelia lui Ioan şi citiţi acest text din capitolul 9. Vă va face bine, pentru că astfel veţi vedea acest drum de la orbire la lumină şi celălalt drum rău spre o orbire mai profundă. Să ne întrebăm cum este inima noastră? Am o inimă deschisă sau o inimă închisă? Deschisă sau închisă spre Dumnezeu? Deschisă sau închisă spre aproapele? Mereu avem în noi unele închideri născute din păcat, din greşeli, din erori. Nu trebuie să ne fie frică! Să ne deschidem la lumina Domnului, el ne aşteaptă mereu pentru a ne face să vedem mai bine, pentru a ne da mai multă lumină, pentru a ne ierta. Să nu uităm asta! Să încredinţăm Fecioarei Maria drumul Postului Mare, pentru ca şi noi, asemenea orbului vindecat, cu harul lui Cristos să putem „ajunge la lumină”, să mergem mai înainte spre lumină şi să ne renaştem la o viaţă nouă.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Papa Francisc | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Lecţii de viaţă: „Să îți irosești timpul într-un loc de muncă care nu îți place este o greșeală tragică”

Posted by Paxlaur pe 31/03/2014

Karl Pillemer, de la Universitatea Cornell, a adunat lecții de viață desprinse din experiența a circa 1.500 de persoane de 70, până la peste 100 de ani. În urma demersului, el a observat că majoritatea bătrânilor au insistat asupra unui sfat care nu era legat nici de fericire, nici de copii și nici măcar de relații, scrie TIME.

 

Foto: stockvault.net În cartea sa, 30 de lecții de viață: Sfaturi încercate și adevărate de la cei mai înțelepți americani, Pillmer dezvăluie faptul că participanții au pus foarte mult accent asupra unui aspect legat de carieră. „Să îți irosești timpul într-un loc de muncă care nu îți place este o greșeală tragică. Nu a existat nicio altă problemă asupra căreia experții să fie mai de neclintit.”

 

Pe baza experienței lor de viață, bătrânii intervievați de Pillmer au enunțat și alte sfaturi pentru viața profesională. De exemplu, cariera ar trebui aleasă „pentru recompensele intrinseci, nu pentru cele financiare”. De asemenea, îi încurajează pe cei mai tineri să nu renunțe ușor la demersul lor în căutarea unui serviciu ce le aduce fericirea, dar și să valorifice la maximum experiențele unui loc de muncă mai puțin plăcut, pentru că ar putea învăța lecții prețioase.

 

Totodată, vârstnicii au subliniat importanța autonomiei la muncă, cea care le oferă „libertatea de a lua decizii și de a se mișca spre direcția care te interesează, fără prea mult control de la superiori”. Nu în ultimul rând, s-au concentrat asupra dezvoltării inteligenței emoționale, utilă în carieră, indiferent de locul de muncă.

 

Pe lângă sfaturile legate de alegerea unui serviciu care te face fericit, bătrânii au avut lucruri înțelepte de spus și despre sănătate. „Tratează-ți corpul ca și cum vei avea nevoie de el pentru 100 de ani”, citează Harvard Gazette. Aceasta a fost lecția mult mai des întâlnită decât clasicele sfaturi ca „renunță la fumat” sau „culcă-te devreme”.

 

De altfel, participanții au împărtășit și cel mai mare regret pe care îl au în viață, care poate fi rezumat într-o singură propoziție: „Aș vrea să nu fi petrecut atât de mult timp făcându-mi griji.” Pillmer explică faptul că acest regret, la fel ca și în cazul alegerii unei cariere, derivă din timpul scurt pe care viața ni-l pune la dispoziție. „Argumentul lor este că toate grijile lipsite de rațiune și chinuitoare asupra lucrurilor pe care cineva nu le poate controla otrăvesc viața atât de eficient, încât devin o risipă a unui timp prețios.”

Preluat de pe www.semneletimpului.ro

Posted in E bine de ştiut | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Bucuria – Nu fiți triști, pentru că bucuria Domnului este forța voastră!

Posted by Paxlaur pe 31/03/2014

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Bucuria Domnului este puterea noastră!

În fiecare om există dorința de a schimba lumea, într-o formă sau alta. Toți ne dorim o lume mai bună, mai frumoasă. Toți visăm la „o lume colorată în roz”, luptăm (uneori) pentru o lume cu mai puțină suferință, violență, falsitate etc. Însă mereu ne întrebăm: de unde trebuie să pornim pentru a crea o lume mai bună?

Printre sutele de soluții prezentate, unii au spus: lumea va deveni mai bună când fiecare va ști să se bucure. Va fi mai bine când fiecare se va bucura de ceea ce are; când fiecare se va bucura pentru binele ce tocmai i se întâmplă vecinului său; când fiecare va fi doar prilej de bucurie pentru cei din jur. Astfel, bucuria devine izvorul unei lumi noi. Cum este bucuria noastră? Care este relația noastră cu bucuria, acea bucurie la care ne invită apostolul Paul: „Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun: bucurați-vă!” (Fil 4,4). Avem nevoie de această „virtute”- bucuria – chiar și în acest timp al Postului Mare, căci ne spune Isus: „când postiți nu fiți triști…” (Mt 6,16)

Dar ce motive avem să ne bucurăm?! În jurul nostru nu vedem decât tristețe și descurajare. Criza a alungat speranța și seninătatea. Dacă întunericul și tristețea au luat cu asalt sufletele, cum să ne mai bucurăm?

Bucuria care poate schimba faţa pământului nu vine din această lume. Dacă ar veni din această lume, dacă lumea ar fi doar prilej de bucurie nimeni nu ar mai dori să o schimbe, nimeni nu ar tânji spre o altă lume. Adevărata bucurie vine de la Domnul, din prezența, faptele și promisiunile sale. Noi știm că nimic din ce a fost profețit nu a rămas neîmplinit pentru că Dumnezeu este mereu credincios cuvântului său, nu înșală și nu poate fi înșelat. Astăzi el ne oferă încurajări care trebuie să devină pentru noi prilej de bucurie: „Bucurați-vă și înveseliți-vă pentru ceea ce voi face, căci iată, voi preface Ierusalimul în veselie și poporul lui în bucurie… Nu se va mai auzi în el nici plâns, nici strigăt de durere”. Dacă avem credință, vom simți bucuria împlinirii cuvântului său, așa cum a simțit slujbașul împărătesc. Trebuie să credem în promisiunile sale, trebuie să fim convinși că „Domnul ne schimbă plânsul în bucurie”.

La rândul nostru trebuie să fim bucurie pentru ceilalți ieșind din indiferență, sacrificând din timpul nostru și din ceea ce avem mai bun, analizând bine talanții cu care suntem înzestrați și văzând ce putem oferi celor din jur pentru o lume mai bună, pentru mai multă bucurie în inimi.

Reține

„Nu fiți triști, pentru că bucuria Domnului este forța voastră” (Neh 8,10).

Luni, 31 martie 2014 

Luni din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Beniamin, diacon m.
Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54

LECTURA I
Nu se va mai auzi nici plânset, nici vaiet.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa zice Domnul: 17 „Iată, eu fac un cer nou şi un pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de cele din trecut, nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă pentru ceea ce voi face, căci iată, voi preface Ierusalimul în veselie şi poporul lui în bucurie. 19 Eu însumi mă voi bucura de Ierusalim şi mă voi înveseli de poporul meu. Nu se va mai auzi în el nici plâns, nici strigăt de durere. 20 Nu vor mai fi acolo nici copii care să moară după câteva zile, nici bătrâni care să nu ajungă la capătul bătrâneţii. Cel mai tânăr va muri la o sută de ani, iar cine nu va ajunge suta de ani va fi socotit ca blestemat. 21 Se vor construi case şi se va locui în ele, se vor sădi vii şi se va mânca din rodul lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 29,2 şi 4. 5-6.11-12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te voi preamări, Doamne, pentru că m-ai mântuit.
2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe duşmanii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu m-ai scos din locuinţa morţilor,
tu mi-ai redat viaţa, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi credincioşii lui,
măriţi prin laudele voastre numele lui cel sfânt!
6 Căci mânia lui ţine numai o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara ne stăpâneşte plânsul, iar dimineaţa se revarsă bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!
12a Mi-ai schimbat plânsul în veselie,
13b Doamne Dumnezeule, eu pururi te voi lăuda! R.

VERS LA EVANGHELIE Am 5,14
Căutaţi binele şi nu răul,
ca să aveţi viaţă şi Domnul va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, 43 după ce a stat două zile în Samaria, Isus a plecat în Galileea. 44 El însuşi spusese, că un profet nu este preţuit în patria sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim, în timpul sărbătorii, deoarece luaseră şi ei parte la sărbătoare. 46 Isus s-a întors deci în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. În Cafarnaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbaşul acesta, aflând că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el şi l-a rugat să vină şi să-i vindece fiul, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Slujbaşul împărătesc i-a spus: „Doamne, vino până nu moare fiul meu”. 50 „Mergi, i-a zis Isus, fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvântul pe care i l-a spus Isus şi a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat slujitorii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52 El i-a întrebat la ce oră a început să-i fie mai bine. Ei i-au zis: „Ieri, la ora unu după-amiază l-au lăsat frigurile”. 53 Tatăl şi-a dat seama că tocmai la ora aceea îi spusese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toţi cei din casa lui. 54 Aceasta este a doua minune făcută de Isus, după ce s-a întors din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 4 Comments »

Suflet de copil

Posted by Paxlaur pe 30/03/2014

Amintiri din copilăriePrintre complimentele pe care oamenii și le pot adresa se numără și unul care are splendoarea razelor de soare: „ai un suflet de copil”. Este o noblețe să păstrezi puritatea sufletului de copil, să fii mereu plin de încredere în cel de lângă tine, să fii convins că singur nu poți răzbi prin viață, ci ai nevoie de cei mai mari. Este un har să poți păstra mereu acel suflet de copil care caută să împartă darurile sale, așa cum copiii își împart jucăriile și dulciurile. Este gingășia copilăriei să vrei zilnic să te întâlnești cu cei pe care îi iubești, cu prietenii, cu cei care îți aduc lumina și roadele ei: bunătatea, dreptatea și adevărul. Cum este sufletul nostru? Avem un suflet de copil care simte nevoia de celălalt, de prieteni, de Dumnezeu, un suflet care are încredere totală în Dumnezeu Tatăl sau avem un suflet îmbătrânit, împovărat de păcate, de neîncredere, un suflet închis?

Lecturile de astăzi ne amintesc de simplitatea pe care o iubește Domnul. Cât de mult l-a îndrăgit Dumnezeu pe David pentru inima sa, pentru ceea ce a văzut în sufletul său de copil. Să nu uităm că atunci când Domnul se apropie de noi sau când noi ne apropiem de alți oameni suntem chemați să nu judecăm după aparențe: „Nu te uita la înfățișarea… Eu nu privesc cum privește omul; omul se uită la față, dar Domnul se uită la inimă”.

Domnul caută inima, locul în care sufletul de copil poate fi și într-un bătrânel de 80 de ani, după cum un suflet îmbătrânit se poate găsi și într-un adolescent. Este suficient să privim la orbul vindecat – căruia evanghelistul Ioan i-a dedicat un capitol întreg – ca să înțelegem că sufletul de copil nu are vârstă. Suntem fascinați de simplitatea răspunsurilor sale, sincere și inteligente, precum și de profunzimea gesturilor sale. El e omul care nu se teme, care nu face calcule, care în fața Adevărului care i se descoperă spune simplu: „Cred, Doamne”. Și l-a adorat!

La această profunzime a adevăraților copii ai lui Dumnezeu trebuie să ajungem și noi. Viața noastră trebuie să fie un cântec de încredere pe care doar un suflet de copil îl poate intona: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!… Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine, toiagul și nuiaua ta mă apără”.

Reține

Când vei privi oamenii și tot ce te înconjoară dintr-un suflet de copil, viața ta va deveni mai luminoasă. Doar atunci vei ști să zâmbești, să ierți și să iubești plin de încredere.

Duminică, 30 martie 2014 

† DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Ioan Climac (Scararul), abate
1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41 ; (In 9,1.6-9.13-17.34-38)

LECTURA I
David este uns rege al lui Israel.
Citire din cartea întâi a profetului Samuel 16,1b.6-7.10-13a
În zilele acelea, 1b Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Iese Betleemitul, căci pe unul dintre fiii lui mi l-am ales rege”. 6 Când a intrat Samuel, văzându-l pe Eliab, şi-a zis: „De bună seamă acesta este unsul Domnului”. 7 Dar Domnul i-a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea, nici la înălţimea staturii lui, căci nu pe acesta l-am ales. Eu nu privesc cum priveşte omul; omul se uită la faţă, dar Domnul se uită la inimă”. 10 Şi aşa a trecut Iese pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; 11 şi Samuel i-a zis lui Iese: „Pe nici unul dintre ei nu l-a ales Domnul”. Apoi Samuel i-a spus lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar el paşte oile”. Atunci Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom sta la masă până nu va veni aici”. 12 Iese a trimis să-l aducă. Băiatul era blond, cu ochi frumoşi şi faţă plăcută. Domnul a zis lui Samuel: „El este: scoală-te şi unge-l!” 13a Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi. Duhul Domnului a fost asupra lui David, începând din ziua aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
2 El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
3a îmi întăreşte sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

5 Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

6 Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Ridică-te dintre cei morţi şi te va lumina Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14
Fraţilor, 8 odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. 9 Trăiţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci rodul luminii constă în tot ce este bunătate, dreptate şi adevăr. 10 Cercetaţi ce este plăcut lui Dumnezeu 11 şi nu luaţi câtuşi de puţin parte la lucrările neroditoare ale întunericului; dimpotrivă, osândiţi-le! 12 Căci faptele săvârşite de ei în ascuns este ruşine şi numai să le numeşti. 13 Dar toate aceste lucruri, care sunt osândite, sunt date la iveală de lumină; 14 astfel, tot ceea ce iese la iveală este lumină. De aceea se zice: „Trezeşte-te tu, care dormi, ridică-te dintre cei morţi şi te va lumina Cristos”.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE In 8,12b
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul,
cine mă urmează va avea lumina vieţii.

EVANGHELIA
Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41
În acel timp, 1 Isus a văzut un om care era orb din naştere. 2 Ucenicii lui l-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3 Isus a răspuns: „Nu a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Cât este ziuă, trebuie să săvârşesc lucrările celui ce m-a trimis; deja vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. 4 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. 6 După ce a zis acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, 7 şi i-a zis: „Du-te şi te spală în scăldătoarea Siloe”. El s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea. 8 Vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte cerşind ziceau: „Nu este acesta cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii ziceau: „El este!” Alţii ziceau: „Nu! dar seamănă cu el”. Dar el zicea: „Eu sunt!” 10 Deci l-au întrebat: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul acela, care se numeşte Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: Du-te la scăldătoarea Siloe şi spală-te. M-am dus şi mi-am căpătat vederea”. 12 „Unde este omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu!” 13 L-au adus la farisei pe cel care fusese orb mai înainte. 14 Era o zi de sâmbătă când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. 15 Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Atunci unii dintre farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii ziceau: „Cum poate un păcătos să facă asemenea minuni?” Şi era dezbinare între ei. 17 Iarăşi l-au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre el, cu privire la faptul că ţi-a deschis ochii?” „Este un profet!”, le-a răspuns el. 18 Iudeii nu l-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până nu i-au chemat pe părinţii lui. 19 Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum se face că vede acum?” 20 Părinţii au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; 21 dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este destul de mare şi poate să vă explice el însuşi”. 22 Părinţii au vorbit astfel pentru că se temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră de acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Mesia, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au zis părinţii lui: „Este destul de mare, întrebaţi-l pe el”. 24 Fariseii l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au spus: „Dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că omul acesta este un păcătos”. 25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos nu ştiu; eu una ştiu: eram orb şi acum văd”. 26 Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27 El le-a răspuns: „Acum v-am spus, aţi auzit. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Vreţi poate şi voi să vă faceţi ucenicii lui?” 28 Ei l-au blestemat şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul lui; noi suntem ucenicii lui Moise. 29 Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este”. 30 „Asta-i de mirare!”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el mi-a deschis ochii. 31 Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă este cineva care îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voia lui, pe acela îl ascultă. 32 De când lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 33 Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic”. 34 Ei i-au răspuns: „Tu eşti cu totul cufundat în păcat de la naştere şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a întâlnit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?” 37 I-a zis Isus: „Tu îl vezi, este cel care vorbeşte cu tine!” 38 „Cred, Doamne”, i-a zis el. Şi i s-a închinat. 39 Apoi a spus Isus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru o judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi”. 40 Unii farisei, care erau lângă el, când au auzit aceste cuvinte i-au zis: „Oare om fi şi noi orbi?” 41 „Dacă aţi fi orbi, le-a răspuns Isus, n-aţi avea păcat; dar de vreme ce voi ziceţi: «Vedem», tocmai de aceea păcatul vostru rămâne”.
Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 2 Comments »

Valoarea dialogului

Posted by Paxlaur pe 29/03/2014

giovanni_paolo2.jpgŞtim că fericitul Ioan Paul al II-lea își lua forța pentru împlinirea misiunii sale din rugăciune. Zilnic avea ore de tăcere prin care, în dialog cu Dumnezeu, se pregătea pentru a merge la întâlnirea cu lumea. Asemenea lui mulți alții trăiesc în „dialog cu Dumnezeu” pentru a putea „dialoga mai bine cu oamenii”. Este greu să ne imaginăm lumea fără dialog, fără orele de discuții pentru pace sau fără dezbaterile științifice etc. Dialogul este esențial în toate formele lui. Însă este cu adevărat o virtute să știi să porți un dialog rodnic. Să încercăm astăzi să reflectăm asupra modului în care noi dialogăm cu Dumnezeu și cu oamenii. Ce este și cum este dialogul nostru?

Sfânta evanghelie ne prezintă doi oameni care se roagă, care încep un dialog cu Dumnezeu, însă diferența dintre ei este covârșitoare. Ambii au „dialogat”, însă Isus spune că doar unul s-a întors acasă îndreptățit, doar unul a reușit să poarte un adevărat dialog, chiar dacă amândoi au vorbit. Ce a făcut diferența? Smerenia, una dintre virtuțile indispensabile într-un dialog care vrem să fie rodnic. Toți avem nevoie de dialog, avem nevoie să fim deschiși, să discutăm și să-i facem și pe alții să intre în dialog cu noi, dar dacă nu avem umilință, dialogul este sortit eșecului. Dialogul (cu Dumnezeu și cu oamenii) dacă este lipsit de umilință se transformă fie într-o etalare a calităților noastre (o formă verbală a narcisismului), fie într-o polemică cu învinși și învingători.

Adevăratul dialog pleacă de la premisa că interlocutorul nostru este mai bun, că are de spus și de oferit ceva mult mai prețios decât ceea ce posedăm noi. Dialogul are cu adevărat valoare atunci când scopul său este atingerea unui bine cum este pacea, adevărul, credința, mântuirea. Ceea ce poartă spre rău, spre conflict și compromisuri, nu e dialog, ci doar un „ansamblu de replici”. Adevăratul dialog se termină întotdeauna cu o strângere de mână, cu o îmbrățișare, cu un sărut, cu o lacrimă de fericire.

Este esențial să învățăm să vorbim unii cu alții, să știm să intrăm în dialog cu Dumnezeu, să ascultăm și să ne apropiem de oameni. Altfel spus, prin dialog trebuie „să ne dăm silința să-l cunoaștem pe Dumnezeu” și pe ceilalți. Însă aceasta presupune umilință, calm și disponibilitatea de a asculta, mai presus de dorința de a vorbi.

Reține

Valoarea dialogului nu se măsoară în frumusețea replicilor, ci în distanța pe care o mărește sau o micșorează între două inimi. Dacă dialogul nu te apropie de celălalt, înseamnă că este mai bine să taci!

Sâmbăta, 29 martie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 3-a din Post
Sf. Eustasie, ep.
Os 6,1b-6; Ps 50; Lc 18,9-14

LECTURA I
Iubire vreau şi nu jertfă.
Citire din cartea profetului Osea 6,1b-6
Fiii lui Israel îşi ziceau între ei: 1b „Haideţi să ne întoarcem la Domnul! Căci el ne-a rănit, dar tot el ne va vindeca; el ne-a lovit, dar tot el ne va lega rănile. 2 După două zile el ne va da iarăşi viaţa; a treia zi ne va învia şi vom trăi înaintea lui. 3 Să ne dăm silinţa să-l cunoaştem pe Domnul! Venirea lui este sigură ca zorile dimineţii; va veni la noi ca o ploaie, ca o ploaie de primăvară, care face pământul să rodească”. 4 „Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Efraime? Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Iuda? Iubirea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care dispare de îndată. 5 De aceea v-am biciuit prin profeţi, v-am nimicit prin cuvintele gurii mele şi judecăţile mele vor străluci ca lumina! 6 Căci iubire vreau, nu jertfe, şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.18-19.20-21ab (R.: Os 6,6)
R.: Iubire vreau, nu jertfă!
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

18 Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,
dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

20 În iubirea ta, Doamne, revarsă-ţi bunătatea asupra Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului.
21ab Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele;
atunci ţi se vor oferi victime pe altarul tău. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 94,8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului.

EVANGHELIA
S-a întors acasă îndreptăţit vameşul, nu fariseul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, 9 Isus a spus această asemănare, pentru unii care credeau în sinea lor că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi: 10 „Doi oameni s-au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile». 13 Vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeul meu, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că s-a întors acasă îndreptăţit acesta din urmă şi nu cel dintâi; căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 7 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: