Arhive pentru ‘Cartea profetului Isaia’

Învățați să faceți binele

Spălați-vă,
curățați-vă,
înlăturați dinaintea ochilor mei faptele voastre rele,
încetați de a mai face răul!
Învățați să faceți binele:
căutați dreptatea,
ocrotiți-l pe cel asuprit,
faceți dreptate orfanului,
apărați-o pe văduvă.
Veniți să facem judecată, zice Domnul:
de-ar fi păcate­le voastre ca purpura,
se vor face albe ca zăpada,
și de-ar fi roșii cum este carminul,
se vor face albe ca lâna.

(Is 1,16-18)

Domnul va revărsa asupra Ierusalimului râu de pace

Pentru că mi-a plăcut rugăciunea de astăzi,
pentru că mi-e dor de Ierusalim,
pentru că locul are nevoie de pace:

Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul *
și veseliţi-vă în el toţi cei care îl iubiţi.
Împărţiţi bucuria cu el, *
toţi cei care aţi plâns împreună cu el,
ca să sugeţi şi să vă săturaţi *
la sânul mângâierilor sale,
ca să sorbiţi şi să vă săturaţi *
din bogăţiile gloriei sale.

Căci aşa spune Domnul: †
„Eu voi îndrepta spre el pacea ca un şuvoi *
și bogăţia popoarelor ca un râu ieşit din matcă.
Veţi suge şi veţi fi purtaţi pe braţe *
și, pe genunchi, veţi fi dezmierdaţi.

Cum îşi mângâie o mamă copilul, †
aşa vă voi mângâia şi eu. *
În Ierusalim veţi afla mângâierea.
Voi veţi vedea şi se va bucura inima voastră, *
și oasele voastre vor odrăsli ca iarba”.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

(Cântarea    Is 66,10-14a 
Mângâiere şi bucurie în cetatea sfântă)

Scurt, dar cuprinzător

Scrisoarea către evrei rezumă experienţa lui Isus Cristos pe pământ, declarând că avem acum un conducător care poate fi atins de slăbiciunile noastre (cf. Evr 4,15). Dumnezeu însuşi a văzut nevoia de a veni alături de noi, nu ne-a iubit doar de la distanţă. Cum putea să-şi manifeste pe deplin dragostea altfel decât prin mijlocirea trupului omenesc? Se spune că Isus  „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evr 5,8). Un concept stupefiant: Fiul lui Dumnezeu, învăţând prin experienţele sale pe pământ. Înainte de a lua chip omenesc, Dumnezeu nu a avut nicio experienţă personală a durerii fizice sau a efectului de a sta cot la cot cu oameni aflaţi la nevoie. Dar Dumnezeu a trăit printre noi şi ne-a atins, iar timpul pe care l-a petrecut aici îi îngăduie să se identifice mai din plin cu durerea noastră.

Philip Yancey – Paul Brand, O făptură atât de minunată,
Peregrinul, Cluj-Napoca – 2009, 177.