Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Ziua Mondiala a Migrantului si a Refugiatului’ Category

Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului: duminică, 17 ianuarie

Posted by Paxlaur pe 16/01/2016

Migranţii şi refugiaţii ne interpelează. Răspunsul evangheliei milostivirii.

* * *

Comunicatul Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor

migrant1Celebrarea Zilei Mondiale a Migrantului şi Refugiatului în contextul Anului Milostivirii

Tema aleasă de Papa Francisc pentru această ediţie trebuie inserată logic în contextul Anului Milostivirii convocat de el prin bula Misericordiae vultus din 11 aprilie 2015, şi care se va desfăşura între 8 decembrie 2015 şi 20 noiembrie 2016.

Cu tema „Migranţii şi refugiaţii ne interpelează. Răspunsul Evangheliei milostivirii” se vrea sublinierea a două aspecte.

Cu prima parte a temei, „Migranţii şi refugiaţii ne interpelează”, se vrea să se amintească situaţia dramatică a atâtor bărbaţi şi femei, constrânşi să abandoneze propriile ţări. De exemplu, nu trebuie uitate actualele tragedii ale mării care au ca victime migranţii.

În faţa riscului evident ca acest fenomen să fie uitat, Sfântul Părinte prezintă drama migranţilor şi refugiaţilor ca o realitate care trebuie să ne interpeleze. În această linie se situează bula Misericordiae vultus când afirmă: „Să nu cădem în indiferenţa care umileşte, în obişnuinţa care anesteziază sufletul şi împiedică să se descopere noutatea, în cinismul care distruge. Să deschidem ochii noştri pentru a privi mizeriile lumii, rănile atâtor fraţi şi surori privaţi de demnitate şi să ne simţim provocaţi să ascultăm strigătul lor de ajutor […]. Strigătul lor să devină strigătul nostru şi împreună să putem frânge bariera de indiferenţă care adesea domneşte suverană pentru a ascunde ipocrizia şi egoismul” (nr. 15).

Cu partea a doua a temei, „Răspunsul Evangheliei milostivirii”, se vrea legarea în mod explicit a fenomenului migraţiei cu răspunsul lumii şi, îndeosebi, al Bisericii. În acest context, Sfântul Părinte invită poporul creştin să reflecteze în timpul Jubileului asupra faptelor de milostenie trupească şi sufletească, între care se află aceea a primirii celor străini. Şi asta fără a uita că însuşi Cristos este prezent printre „cei mai mici” şi că la sfârşitul vieţii vom fi judecaţi de răspunsul nostru de iubire (cf. Mt 25,31-45).

Fiind discipolă a lui Isus, Biserica este chemată mereu să „vestească eliberarea celor care sunt prizonieri ai noilor sclavii din societatea modernă” (Misericordiae vultus, nr. 16), să aprofundeze raportul dintre dreptate şi milostivire, două dimensiuni ale unei singure realităţi (Misericordiae vultus, nr. 20).

Celebrarea Zilei Mondiale şi a Jubileului în contextul Bisericilor locale

În linie cu dorinţa Sfântului Părinte, care vrea ca fiecare Biserică particulară să fie „direct implicată în trăirea acestui An Sfânt” (Misericordiae vultus, nr. 3), Consiliul Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi oferă următoarele indicaţii:

– sugerează ca ziua jubiliară să fie celebrată îndeosebi la nivel diecezan şi naţional, în locul mai apropiat de migranţi şi refugiaţi, cu participarea lor, şi implicând şi comunităţile creştine.

– propune ca evenimentul jubiliar central să fie la 17 ianuarie 2016, în Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului.

– încurajează diecezele şi comunităţile creştine, care încă nu fac asta, să programeze iniţiative, profitând de ocazia pe care o oferă acest An al Milostivirii.

– invită să nu se uite aspectul sensibilizării în comunităţile creştine faţă de fenomenul migrator.

– doreşte ca atenţia faţă de migranţi şi faţă de situaţia lor să nu se reducă la o singură zi.

– amintesc că este important a realiza şi semne concrete de solidaritate, care să aibă o valoare simbolică şi care să exprime apropierea şi atenţia faţă de migranţi şi refugiaţi.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului şi a Refugiatului va fi publicat, ca de obicei, un mesaj pontifical.

Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului

Această zi îşi are originea în scrisoarea circulară „Durerea şi preocupările” pe care Sfânta Congregaţie Consistorială a trimis-o la 6 decembrie 1914 Ordinariilor diecezani italieni. În ea se cerea, pentru prima dat, să se instituie o zi anual de sensibilizare cu privire la fenomenul migraţiei şi pentru a promova o colectă în favoarea operelor pastorale pentru emigraţii italieni şi pentru pregătirea misionarilor de emigraţie. Consecinţă a acelei scrisori, la 21 februarie 1915 a avut loc prima celebrare a acestei Zile.

Tema celei de-a CII-a Zile Mondiale a Migrantului şi Refugiatului (17 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Lecturi, Ziua Mondiala a Migrantului si a Refugiatului | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Ziua Migrantului şi a Refugiatului

Posted by Paxlaur pe 15/01/2012

Iată şi mesajul păstorului nostru, Petru Gherghel, episcop de Iaşi, pentru cea de-a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului:


Rugăciune:
„Ca toţi să fie una” în vestirea evangheliei

În fiecare an, Biserica, cu grija ei de mamă a tuturor, se îndreaptă spre marea categorie de oameni care participă la fenomenul migrator şi îi cheamă pe toţi oamenii, îndeosebi pe fiii ei, să se deschidă faţă de ei, pentru a-i primi sau însoţi ca pe nişte adevăraţi fraţi în Domnul şi mesageri ai credinţei şi evanghelizării.

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea adresează pentru cea de-a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului un mesaj special pentru ca acest fenomen să contribuie la noua evanghelizare a societăţii actuale.

Datoria de a-l vesti pe Cristos, unic Mântuitor al lumii, constituie misiunea esenţială a Bisericii şi a fiecărui credincios în parte şi ea nu numai că îi primeşte pe cei cuprinşi în marea mobilitate a migrărilor, ci le arată tuturor că este o datorie a lor şi un mandat special pe care îl primesc toţi creştinii prin sfântul Botez şi prin taina Confirmaţiunii.

În noul context al globalizării şi secularizării, pericolul de a se îndepărta de valorile evanghelice este din ce în ce mai mare, iar credincioşii se află într-o situaţie fără precedent de a-şi pierde forţa şi echilibrul sufletesc, atât de necesar unei vieţi demne şi corespunzătoare vocaţiei omului, creat după chipul şi asemănarea cu Dumnezeu.

Consecinţele actuale ale secularizării, apariţia de noi mişcări sectare, o răspândită indiferenţă faţă de credinţa creştină, o marcantă tendinţă spre fragmentare fac dificilă formarea unei familii de fraţi şi surori, în care toate persoanele, chiar şi cele de alte religii, să fie stimulate la un dialog de convieţuire liniştită şi rodnică, cu respectarea diferenţelor legitime. Acestea impun o nouă strategie de evanghelizare şi o nouă formă de răspândire a mesajului creştin, singurul în stare de a realiza o lume unită şi vrednică de demnitatea fundamentală de om, ne arată cu claritate Sfântul Părinte în mesajul său.

Aşadar, situaţiile pe care le întâlnim în lume şi, desigur, în Europa cer o profundă analiză şi aşteaptă o nouă strategie de răspândire a mesajului evanghelic din partea întregii Biserici şi a fiecărui creştin în parte.

Fenomenul migrator, dincolo de toate aspectele sale dureroase, reprezintă o oportunitate providenţială pentru vestirea „evangheliei”, subliniază Sfântul Părinte în mesajul său pentru anul 2012.

Toţi cei care provin din alte regiuni ale lumii şi nu-l cunosc pe Cristos sau îl cunosc prea puţin aşteaptă de la cei cu tradiţie creştină un mesaj clar şi un sprijin în cunoaşterea şi îmbrăţişarea idealului evanghelic.

Creştinii buni pot să le ofere imigranţilor, odată cu exemplul vieţii lor, un ajutor puternic în descoperirea noii împărăţii vestite de Cristos şi de Biserică, precum şi creştinii care sunt obligaţi să ia drumul emigraţiei pot să poarte cu ei valorile inestimabile ale evangheliei şi ale frumoaselor şi valoroaselor tradiţii creştine din locul lor de baştină.

În această mare lucrare de vestire a evangheliei, aşadar, au un rol important şi decisiv toţi lucrătorii pastorali, preoţi, persoane consacrate şi laici, care, în colaborare cu păstorii lor şi sub coordonarea episcopilor proprii, pot să le ofere celor ce-l caută pe Cristos şi evanghelia sa un adevărat tezaur de credinţă şi un exemplu viu de trăire frăţească.

Parcurgând cu atenţie şi interes mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, putem descoperi datoria sfântă ce revine Bisericii şi tuturor membrilor ei pentru a face ca evanghelia şi noua împărăţie a lui Dumnezeu să se răspândească tot mai mult şi să-i cuprindă în sânul ei pe cât mai mulţi, astfel încât lumea să devină o familie adevărată şi fericită, aşa cum a voit-o Creatorul.

Vă chemăm, dragi fraţi şi surori în Domnul, să trăiţi cu mare deschidere Ziua Migrantului şi Refugiatului (15 ianuarie), vă invităm să parcurgeţi cu viu interes mesajul Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea şi să deschideţi larg inimile pentru a-i întâmpina cu vie credinţă pe cei care ajung la noi în marea mişcare a migraţiei şi, îndeosebi, să faceţi ca toţi cei care pleacă în emigraţie din mijlocul nostru să devină, prin credinţa şi trăirea lor, mesageri ai evangheliei, pe care să o poarte ca pe un tezaur şi un dar tuturor celor la care ajung.

Odată cu îndemnul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, adresat întregii Biserici, mijloacelor de comunicare, comunităţilor creştine, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, şi laicilor, bărbaţi şi femei, de a fi sensibili în a oferi sprijin atâtor surori şi fraţi, ajutându-i şi primindu-i cu bucurie să-l întâlnească pe Cristos, vă recomandăm cu căldură şi vă încurajăm să purtaţi, oriunde ajungeţi, pentru muncă sau pregătire, tuturor celor pe care-i întâlniţi, mesajul evanghelic şi tezaurul binecuvântat al credinţei moştenite din părinţi, ca astfel lumina evangheliei să-i lumineze pe toţi şi, împreună cu toţi oamenii şi cu toate popoarele lumii, să formăm o lume mai bună, mai dreaptă şi mai fericită.

O, Marie, mama lui Isus şi mama noastră, fă ca toţi să ne recunoaştem fraţi în aceeaşi împărăţie a Fiului tău şi aşa să formăm o singură familie unită şi plină de speranţă!

Iaşi, 10 ianuarie 2012

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Preluat de pe: http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Ziua Mondiala a Migrantului si a Refugiatului | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului

Posted by Paxlaur pe 14/01/2012

Mâine (15 ianuarie 2012) este Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, cea de-a 98-a zi. La 21 septembrie 2011 Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea a transmis acest mesaj creştinilor şi tuturor oamenilor de bunăvoinţă:

Mesajul Sfântului Părinte pentru a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului (15 ianuarie 2012)

Migraţiile şi noua evanghelizare

Iubiţi fraţi şi surori!

A-l vesti pe Isus Cristos, unic Mântuitor al lumii, „constituie misiunea esenţială a Bisericii, îndatorire şi misiune pe care schimbările vaste şi profunde ale societăţii actuale nu le fac mai puţin urgente” (Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, 14). Mai mult, astăzi simţim urgenţa de a promova, cu o nouă forţă şi cu modalităţi reînnoite, opera de evanghelizare într-o lume în care eliminarea frontierelor şi noile procese de globalizare fac şi mai apropiate persoanele şi popoarele, fie datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare, fie datorită frecvenţei şi facilităţii cu care sunt făcute posibile mutările persoanelor şi grupurilor. În această nouă situaţie, trebuie să trezim în fiecare dintre noi entuziasmul şi curajul care au determinat primele comunităţi creştine să fie vestitoare curajoase ale noutăţii evanghelice, făcând să răsune în inima noastră cuvintele sfântului Paul: „Dacă vestesc evanghelia, nu am nici un motiv de laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie, dacă nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16).

Tema pe care am ales-o anul acesta pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului – „Migraţiile şi noua evanghelizare” – se naşte din această realitate. De fapt, momentul prezent cheamă Biserica să facă o nouă evanghelizare şi în fenomenul vast şi complex al mobilităţii umane, intensificând acţiunea misionară fie în regiunile de primă vestire, fie în ţările cu tradiţie creştină.

Fericitul Ioan Paul al II-lea ne invita să „ne hrănim din cuvânt pentru a fi „slujitori ai cuvântului” în activitatea de evanghelizare…, [într-o situaţie] care devine tot mai diversificată şi mai pregnantă în contextul globalizării şi al noului şi inconstantului amestec de popoare şi culturi care o caracterizează” (Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, 40). De fapt, migraţiile interne sau internaţionale, ca ieşire pentru căutarea de condiţii mai bune de viaţă sau pentru a fugi de ameninţarea persecuţiei, războaielor, violenţei, foametei şi catastrofelor naturale, au produs un amestec de persoane şi de popoare fără precedent, cu probleme noi nu numai din punct de vedere uman, ci şi etic, religios şi spiritual. Consecinţele actuale şi evidente ale secularizării, apariţia de noi mişcări sectare, o răspândită insensibilitate faţă de credinţa creştină, o marcată tendinţă spre fragmentare, fac dificilă focalizarea unei referinţe unificatoare care să încurajeze formarea „unei singure familii de fraţi şi surori în societăţi care devin tot mai multietnice şi interculturale, unde şi persoanele de diferite religii sunt stimulate la dialog ca să se poată găsi o convieţuire liniştită şi rodnică, respectând diferenţele legitime”, aşa cum scriam în Mesajul de anul trecut pentru această Zi Mondială. Timpul nostru este marcat de tentative de a-l şterge pe Dumnezeu şi învăţătura Bisericii din orizontul vieţii, în timp ce îşi croiesc drum îndoiala, scepticismul şi indiferenţa, care ar vrea să elimine chiar şi orice vizibilitate socială şi simbolică a credinţei creştine.

În acest context, migratorii, care l-au cunoscut pe Cristos şi l-au primit, adesea sunt stimulaţi să nu-l mai considere relevant în propria viaţă, să piardă simţul credinţei, să nu se mai recunoască drept parte a Bisericii şi adesea duc o existenţă care nu mai este marcată de Cristos şi de evanghelia sa. Crescuţi în sânul popoarelor marcate de credinţa creştină, adesea emigrează spre ţări în care creştinii sunt o minoritate sau unde vechea tradiţie de credinţă nu mai este convingere personală, nici confesiune comunitară, ci este redusă la un fapt cultural. Aici Biserica este pusă în faţa provocării de a-i ajuta pe cei care migrează să menţină tare credinţa, chiar şi atunci când lipseşte sprijinul cultural care exista în ţara de origine, găsind şi noi strategii pastorale, precum şi metode şi limbaje pentru o primire mereu vitală a cuvântului lui Dumnezeu. În unele cazuri e vorba de o ocazie pentru a proclama că în Isus Cristos omenirea s-a făcut părtaşă de misterul lui Dumnezeu şi de viaţa sa de iubire, este deschisă spre un orizont de speranţă şi de pace, şi prin intermediul dialogului respectuos şi mărturia concretă a solidarităţii, în timp ce în alte cazuri există posibilitatea de a trezi conştiinţa creştină aţipită, printr-o anunţare reînnoită a veştii bune şi o viaţă creştină mai coerentă, în aşa fel încât să ducă la redescoperirea frumuseţii întâlnirii cu Cristos, care îl cheamă pe creştin la sfinţenie oriunde s-ar afla, chiar şi în ţară străină.

Fenomenul migrator de astăzi este şi o oportunitate providenţială pentru vestirea evangheliei în lumea contemporană. Bărbaţi şi femei care provin din diferite regiuni ale pământului, care încă nu l-au întâlnit pe Isus Cristos sau îl cunosc numai în manieră parţială, cer să fie primiţi în ţări cu tradiţie creştină veche. Faţă de ei este necesar să se găsească modalităţi adecvate ca să-l poată întâlni şi cunoaşte pe Isus Cristos şi să experimenteze darul inestimabil al mântuirii, care pentru toţi este izvor de „viaţă din belşug” (cf. In 10,10); înşişi migranţii au un rol în această privinţă pentru că pot la rândul lor să devină „vestitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi martori ai lui Isus Înviat, speranţă a lumii” (Exortaţia apostolică Verbum Domini, 105).

În itinerarul angajant al noii evanghelizări, în domeniul migrator, asumă un rol decisiv lucrătorii pastorali – preoţi, persoane consacrate şi laici -, care lucrează tot mai mult într-un context pluralist: în comuniune cu ordinarii lor, inspirându-se din magisteriul Bisericii, îi invit să caute căi de împărtăşire fraternă şi de vestire respectuoasă, depăşind contrapoziţii şi naţionalisme. La rândul lor, Bisericile de origine, cele de tranzit şi cele de primire ale fluxurilor migratoare să ştie să intensifice cooperarea lor, în folosul fie al celui care pleacă, fie al celui care vine şi, în orice caz, al celui care are nevoie să întâlnească pe drumul său chipul milostiv al lui Cristos în primirea aproapelui. Pentru a realiza o rodnică pastoraţie de comuniune, va putea să fie utilă actualizarea structurilor tradiţionale de atenţie faţă de migranţi şi faţă de refugiaţi, alăturându-le la modele care să răspundă mai bine la situaţiile schimbate în care trebuie să interacţioneze culturi şi popoare diferite.

Refugiaţii care cer azil, cei fugiţi din persecuţii, violenţe şi situaţii care pun în pericol viaţa lor, au nevoie de înţelegerea şi primirea noastră, de respectarea demnităţii lor umane şi a drepturilor lor, precum şi de conştiinţa obligaţiilor lor. Suferinţa lor cer de la fiecare stat şi de la comunitatea internaţională să existe atitudini de primire reciprocă, depăşind temeri şi evitând forme de discriminare, şi să se ia măsuri pentru a face concretă solidaritatea şi prin structuri de ospitalitate adecvate şi programe de reinserare. Toate acestea comportă un ajutor reciproc între regiunile care suferă şi cele care deja de mulţi ani primesc un mare număr de persoane fugite şi o mai mare împărtăşire a responsabilităţilor dintre state.

Presa şi celelalte mijloace de comunicare au un rol important în a face cunoscută, cu corectitudine, obiectivitate şi onestitate, situaţia celui care a trebuit în mod forţat să-şi părăsească propria patrie şi propriile afecte şi doreşte să înceapă să-şi construiască o nouă existenţă.

Comunităţile creştine să rezerve o atenţie deosebită faţă de muncitorii migranţi şi faţă de familiile lor, prin însoţirea rugăciunii, a solidarităţii şi a carităţii creştine; valorizarea a ceea ce îmbogăţeşte reciproc, precum şi promovarea de noi proiecte politice, economice şi sociale, care să favorizeze respectarea demnităţii fiecărei persoane umane, ocrotirea familiei, accesul la un trai demn, la muncă şi la asistenţă.

Preoţi, călugări şi călugăriţe, laici şi, mai ales, tineri bărbaţi şi femei să fie sensibili în a oferi sprijin atâtor surori şi fraţi, care, fugiţi la violenţă, trebuie să se confrunte cu noi stiluri de viaţă şi dificultăţi de integrare. Vestirea mântuirii în Isus Cristos va fi izvor de uşurare, speranţă şi „bucurie deplină” (cf. In15,11).

În sfârşit, doresc să amintesc situaţia numeroşilor studenţi internaţionali care înfruntă probleme de inserare, dificultăţi birocratice, greutăţi în căutarea de gazdă şi de structuri de primire. În mod deosebit, comunităţile creştine să fie sensibile faţă de atâţia tineri şi tinere care, tocmai datorită vârstei lor, în afară de creşterea culturală, au nevoie de puncte de referinţă şi cultivă în inima lor o profundă sete de adevăr şi dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. În mod special, Universităţile de inspiraţie creştină să fie loc de mărturie şi de iradiere a noii evanghelizări, angajate serios să contribuie, în ambientul academic, la progresul social, cultural şi uman, precum şi la promovarea dialogului dintre culturi, valorizând aportul studenţilor internaţionali. Aceştia vor fi stimulaţi să devină ei înşişi actori ai noii evanghelizări dacă vor întâlni martori autentici ai evangheliei şi exemple de viaţă creştină.

Dragi prieteni, să invocăm mijlocirea Mariei, „sfânta Fecioară a drumului„, ca vestirea bucuroasă a mântuirii lui Isus Cristos să aducă speranţă în inima celor care, de-a lungul drumurilor lumii, se află în condiţii de mobilitate. Pe toţi îi asigur de rugăciunea mea şi împart binecuvântarea apostolică.

Vatican, 21 septembrie 2011

Benedict al XVI-lea

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Benedict al XVI-lea, Magisteriu, Ziua Mondiala a Migrantului si a Refugiatului | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: