Arhiva pentru decembrie 2014

Domnul să-şi întoarcă faţa spre tine, să-ţi lumineze calea, să te binecuvânteze şi să te apere de orice rău oriunde vei fi. La mulți ani!

Astăzi în toate bisericile răsună această cântare: „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim. Pe tine, veşnicul Părinte, tot pământul te cinsteşte!” Acestea sunt cuvintele care trebuie să răsune și în inimile noastre acum la sfârșit de an. Avem atât de multe motive să-i arătăm recunoștință Domnului pentru timpul trecut, pentru răbdarea de care am beneficiat din partea lui și a celor dragi, pentru sănătatea redobândită sau pentru forța de a merge mai departe chiar și în suferință; pentru regăsirea celui pierdut, pentru împăcarea și iertarea primite și oferite, pentru… Fiecare știe cel mai bine pentru ce trebuie să-i mulțumească Domnului. Astăzi fiecare trebuie să-și găsească forța de a privi dincolo de încercări, de suferințele prin care a trecut sau poate încă trece. Astăzi suntem chemați să ne amintim de harurile pe care le-am primit prin Cristos, căci, ne asigură sfântul Ioan, că „noi toţi am primit din plinătatea lui har după har”. Toți am primit haruri. Nimeni nu a fost exclus pentru că și în acest an s-a împlinit cuvântul lui Cristos care spune că Dumnezeu Tatăl face „să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

Noi cum am fost în acest an? Ce am făcut cu harurile pe care Domnul le-a revărsat asupra noastră? La cine am privit, la cine am alergat în momentele noastre de încercare, de suferință? Cât am reușit să realizăm din ceea ce ne-am propus? Și cât din ceea ce am realizat „dă mărturie despre lumină”, despre Cristos, despre faptul că suntem creștini? Iar acum cu ce gânduri ne apropiem de noul timp pe care Dumnezeu ni-l rânduiește?

Astăzi îi mulțumim Domnului nu atât pentru că încheiem un an, cât mai ales pentru că ne dă bucuria unui început: fiecare zi se ivește pentru noi ca o nouă șansă. Cu atât mai mult noul an: o nouă șansă, o nouă binecuvântare pentru a fi mai buni, pentru a face mai mult pentru cel de lângă noi. De aceea astăzi să ne îndreptăm unii spre alții. La trecerea dintre ani să ne iertăm. Să fim oameni cu suflet frumos și chip senin. Să întindem mâna celui care ne-a greșit și să alergăm în întâmpinarea celor care au nevoie de sprijinul și îmbrățișarea noastă. Să ne spunem unii altora doar cuvinte de har: „Domnul să-şi întoarcă faţa spre tine, să-ţi lumineze calea, să te binecuvânteze şi să te apere de orice rău oriunde vei fi”.

Reține

Ridică-ți privirea spre ceruri și lasă-ți inima să cânte: „Îți mulțumesc, Doamne, îți mulțumesc. A ta este gloria și mărirea în veci de veci. Amin”.

Miercuri, 31 decembrie 2014

A 7-a zi din octava Craciunului (31 decembrie)
Ss. Silvestru I, pp. *; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1In 2,18-21; Ps 95; In 1,1-18

LECTURA I
Cel Sfânt v-a sfinţit prin ungere, ca să ştiţi toate.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,18-21
¹⁸ Copiii mei, este ceasul de pe urmă: după cum aţi auzit, Anticrist trebuie să vină, iar acum mulţi anticrişti s-au arătat; din aceasta cunoaştem că acum este ceasul de pe urmă. ¹⁹ Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre ai noştri, căci de ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; însă au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. ²⁰ Cel Sfânt v-a sfinţit prin ungere, ca să ştiţi toate.²¹ Nu vă spun că nu cunoaşteţi adevărul, dar vă spun: „Îl cunoaşteţi” pentru că nici o minciună nu vine din adevăr.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2.11-12.13 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul.
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou.
Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului.
² Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui.
Vestiţi din zi în zi mântuirea lui. R.

¹¹ Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce se află într-însa.
¹² Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. R.

¹³ Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele în adevărul său. R.

VERS LA EVANGHELIE In 1,14.12b
(Aleluia) Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Celor care l-au primit le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
¹ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. ² Acesta era la început la Dumnezeu. ³ Toate lucrurile au fost create prin el şi nimic din ce a fost creat nu a fost creat fără el. ⁴ În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. ⁵ Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o. ⁶ A fost un om trimis de Dumnezeu şi numele lui era Ioan. ⁷ El a venit ca martor, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu era el lumina, ci el a venit ca să dea mărturie despre lumină. ⁹ Cuvântul era adevărata lumină care luminează pe tot omul care vine în lume. ¹⁰ El era în lume, şi lumea a fost creată prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.¹¹ A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit. ¹² Dar tuturor celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat putere să devină copii ai lui Dumnezeu, ¹³ copii născuţi nu din sânge, nici din dorinţă trupească, nici din voinţă omenească, dar născuţi din Dumnezeu. ¹⁴ Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, şi noi am văzut slava lui, slava unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. ¹⁵ Ioan a dat mărturie despre el, atunci când a strigat: „Iată-l pe acela despre care am spus: «Cel care vine după mine este mai presus decât mine pentru că el era mai înainte de a fi eu»”. ¹⁶ Noi toţi am primit din plinătatea lui har peste har. ¹⁷ Căci prin Moise ni s-a dat Legea, iar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, dar unicul său Fiu, care este spre sânul Tatălui, el l-a făcut cunoscut.

Cuvântul Domnului

31/12/2014 1 4

Cuvântul Domnului nu mi-a influențat viața, ci mi-a construit-o.

„Spune-mi primele zece cărți care ți-au influențat viața?” Și imediat începe enumerarea. Deși întrebarea era adresată unui bun creștin, printre cele zece cărți nu s-a aflat Biblia. Întrebat de ce, a răspuns cât se poate de simplu: „Mi-ați cerut zece cărți care mi-au influențat viața. Ei bine, Biblia nu e printre ele. Cuvântul Domnului nu mi-a influențat viața, ci mi-a construit-o. Una este să mă întrebați despre culoarea casei mele și alta este să vă povestesc despre materialele cu care mi-am construit casa”.

Sfânta Scriptură nu influențează viețile, ci le construiește! De aceea într-un mod plin de iubire apostolul Ioan ne asigură că destinatarii cuvântului divin sunt toți: părinți, tineri, copii. Nimeni nu este exclus de la acest cuvânt pentru că doar prin el îl cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu și îl învingem pe cel rău.

Cu toate acestea din ce în ce mai puțini sunt cei care își fac timp pentru a mai deschide Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu pare se se audă din ce în ce mai puțin în casele noastre. Când ne-am așezat ultima dată liniștiți și am început să citim și să medităm Sfânta Scriptură în casa noastră? S-au stins parcă acele vremuri când Biblia era deschisă așa, „la întâmplare”, dar cu speranța găsirii unui răspuns, a unei mângâieri. Și mai puțini sunt cei care își fac timp pentru a face sau pentru a participa în diferite comunități la Lectio divina. Și totuși „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii” (Ev 4,12).

Ne apropiem de sfârșitul acestui an. Domnul ne-a binecuvântat cu lumina ochilor și înțelepciunea de a citi. Prin mâna noastră au trecut zeci de cărți, am răsfoit ziare și reviste, dar poate am uitat „Cartea cărților”, „Scrisoarea lui Dumnezeu către sufletul nostru”, Biblia. Să cerem astăzi harul ca în noul an să ne simțim destinatarii cuvântului lui Dumnezeu și să deschidem din nou Sfânta Scriptură. Să redescoperim frumusețea istoriei mântuirii pe care însuși Domnul ne-o relatează. Să facem din Sfânta Scriptură cartea care ne construiește viața pentru ca atunci când vor cădea ploile și vor veni șuvoaiele, atunci când vor sufla vânturile și vor năvăli peste noi să rămânem neclintiți, asemenea casei construite pe stâncă (cf. Lc 7,24-25)

Reține

„Orice om este ca iarba și toată gloria lui ca floarea ierbii: iarba s-a uscat și floarea a căzut; dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci” (1Pt 1,24-25).

Marţi, 30 decembrie 2014

A 6-a zi din octava Craciunului (30 decembrie)
Sf. Felix I, pp.
1In 2,12-17; Ps 95; Lc 2,36-40

LECTURA I
Cel ce face voinţa lui Dumnezeu va trăi în veci.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,12-17
¹² Vă scriu vouă, copiilor: „Păcatele vă sunt iertate pentru numele lui Isus”. ¹³ Vă scriu vouă, părinţilor: „Voi l-aţi cunoscut pe cel care este de la început”. Vă scriu vouă, tinerilor: „Voi l-aţi biruit pe Cel Rău”. V-am scris vouă, copiilor: „Voi l-aţi cunoscut pe Tatăl”. ¹⁴ V-am scris vouă, părinţilor: „Voi l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. V-am scris vouă, tinerilor: „Voi sunteţi tari, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi; voi l-aţi biruit pe Cel Rău”. ¹⁵ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el. ¹⁶ Tot ce este în lume – pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – toate acestea nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. ¹⁷Lumea trece împreună cu poftele ei, dar cel ce face voinţa lui Dumnezeu va trăi în veci.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,7-8a.8b-9.10 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul.
⁷ Daţi Domnului voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului slavă şi cinste,
⁸ Daţi Domnului slavă numelui său. R.

Aduceţi jertfe de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui.
⁹ Închinaţi-vă înaintea Domnului în strălucirea sfinţeniei,
cutremuraţi-vă înaintea lui toţi locuitorii pământului. R.

¹⁰ Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte”.
A aşezat pământul pe temelii solide, ca să nu se clatine.
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

VERS LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă: veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul!
Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vorbea despre prunc tuturor celor care aşteptau mântuirea în Israel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-40
Când părinţii lui Isus au venit să-l prezinte la templu, ³⁶ era acolo şi Ana profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. ³⁷ Fiind văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. ³⁸ Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. ³⁹ După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. ⁴⁰ Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

30/12/2014 3 6

Un semn de contradicție…

Din cuvintele profetice ale dreptului Simeon Biserica a făcut una dintre rugăciunile sale zilnice. În orice seară, înainte de culcare, creștinii sunt chemați să rostească în rugăciunea lor: „Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Chiar dacă pot părea cuvinte ce exprimă un sfârșit, un rămas bun spus acestei lumi, în realitate ele manifestă bucuria sufletului de a vedea zorii mântuirii. Aceste cuvinte nu anunță noaptea și somnul din întuneric, ci ziua și viața cea adevărată trăită în lumină, împlinirea tuturor speranțelor.

De fapt, în același context și de pe buzele aceluiași Simenon avem cuvintele care ne smulg din orice somnolență sau inactivitate, cuvinte care ne obligă să luăm o decizie capitală pentru viața noastră. Cu privirea îndreptată spre Isus, Simeon îi spune sfintei Fecioare: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie”. Pruncul Isus, a cărui naștere continuăm să o sărbătorim, a intrat în lume tocmai ca un „semn de contradicție”, ca o prezență care ne obligă să luăm atitudine: suntem pentru el sau împotriva lui? Nimeni nu poate sta indiferent în fața acestei prezențe. Nu există statutul de neutralitate. Toți oamenii sunt obligați, într-o formă sau alta, să răspundă la întrebarea adresată de însuși Domnul: „Cine sunt eu pentru tine?” (cf. Mt 16,15).

Venirea Mântuitorului în mijlocul nostru nu înseamnă începutul unui timp liniștit, unui timp în care tot ce ne rămâne de făcut este rugăciunea de seară și să mergem liniștiți la culcare. Nicidecum. Este începutul unui timp în care trebuie să ne trezim, să ne decidem de partea cui suntem. Să nu uităm că însuși Domnul a spus: „Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (Lc 12,51). Aceasta nu înseamnă că Principele Păcii a venit să aducă războiul, ci neliniștea, acea neliniște despre care vorbește sfântul Augustin: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”.

În această luptă interioară pe care o purtăm suntem ajutați de prezența Mariei, cea care a cunoscut durerea, neliniștea, cea al cărei suflet, cu mult înaintea noastră, a fost străpuns de o sabie. Împreună cu ea ne vom afla liniștea alegându-l pe Cristos.

Reține

„De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!” (Lc 22,46).

Luni, 29 decembrie 2014

A 5-a zi din octava Craciunului (29 decembrie)
Ss. Thomas Becket, ep. m. *; David, rege
1In 2,3-11; Ps 95; Lc 2,22-35

LECTURA I
Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,3-11
Preaiubiţilor, ³ iată cum putem şti că-l cunoaştem pe Isus: dacă îi păzim poruncile. ⁴ Cine zice: „Îl cunosc”, dar nu-i păzeşte poruncile, este mincinos şi adevărul nu se află în el. ⁵ Cine păzeşte cuvântul lui, în acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită; iată cum cunoaştem că suntem în el. ⁶ Cine zice că rămâne în el trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. ⁷Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveţi de la început; porunca veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. ⁸ Totuşi poruncă nouă vă scriu, ceea ce este adevărat atât cu privire la el, cât şi cu privire la voi: căci întunericul e pe cale să se destrame şi lumina cea adevărată începe să răsară. ⁹ Cine zice că este în lumină şi îl urăşte pe fratele său, este încă în întuneric. ¹⁰ Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină şi nu este pentru el prilej de poticnire. ¹¹ Cine îl urăşte pe fratele său, este în întuneric; el umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.5b-6 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul.
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou.
Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului.
² Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui. R.

Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.
³ Vestiţi printre neamuri slava lui,
printre toate popoarele minunile lui. R.

⁵ Domnul a făcut cerurile.
⁶ Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei sale,
slava împodobeşte lăcaşul său sfânt. R.

VERS LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) El este lumină spre luminarea neamurilor
şi slava poporului tău Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lumină spre luminarea neamurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-35
²² Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, ²³ precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, ²⁴ şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. ²⁵ Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. ²⁷ Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. ²⁸ Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; ³⁰ căci ochii mei au văzut mântuirea ta, ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³² lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel”. ³³Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel, şi, ca un semn care va stârni împotrivire, ³⁵ şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Cuvântul Domnului