Arhive pentru ‘Familia’

Tata…

Astăzi, 9 martie, tatăl meu ar fi împlinit 63 de ani. Din inimă, vă cer o rugăciune pentru el. Sper că e în Paradis. Sper că e într-un loc în care e doar PACE! Dar vă cer o rugăciune și pentru toți copiii rămași orfani din causa războiului… Și să nu uităm că război nu e doar în Ucraina: războiul nu a început acum două săptămâni cu invazia rușilor și, din păcate, nici nu se va termina după conflictul din Ucraina. De mult timp se vorbește despre „al treilea război mondial pe bucăți”… Să ne rugăm pentru pace și pentru toți tații nevoiți să se despartă de familia lor, de copii și de soție… Ce dureroase sunt aceste despărțiri… Nici un copil, nici un tată, nici o familie nu ar trebui să treacă prin așa ceva! Să fie pace!

Să ne rugăm pentru pace și pentru toți tații din lume care și-au pierdut copiii, familia… și pentru familiile din care lipsește această „figură” atât de necesară: tatăl! 

Ne rugăm și în același timp continuăm și astăzi să fim alături de frații noștri mai mici (Detalii AICI despre proiectul Paxlaur: FRAȚII MEI MAI MICI). Pentru mulți din ei noi nu suntem doar vecini sau frați, ci le suntem totul: și mamă, și tată, și familie, pentru că nu mai au nimic, decât pe noi și pe Dumnezeu. 

Mulțumesc celor care au răspuns deja cu generozitate: oferta și rugăciunile dvs. se simt deja în viața celor mici care au fugit din fața războiului și a morții!


În timp ce „lumea” trimite bombe, noi oferim iubire! Mamele și copiii rămași fără tată merită această mângâiere… Merită să vadă și să simtă că lumea e mai mult decât ura și războiul, că dragostea este mult mai puternică și nu are hotare…

Vă aștept alături de proiectul Paxlaur: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre cei șase copii și trei mame singure). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

Poți ajuta prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com;

sau prin Banca Transilvania:
cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu
cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

Vă mulțumesc din suflet!

FRAȚII MEI MAI MICI

€10.00


Ce nenorocire pentru noi: războiul nu e defectiv nici de plural, nici de timp și nici de forme

Trebuia să ne simțim pe pământ ca într-o familie numeroasă,
unde toți sunt frați și se iubesc,
dar am transformat pământul într-o junglă
în care supraviețuiește doar cel care „se descurcă”.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, avalanșa de teorii și cuvinte care ne asaltă, creează un soi de nesiguranță, de ambiguitate, de relativism. Nu mai știm până la urmă care este calea demnă de urmat, ce formă are adevărul, ce gust are virtutea. Este atât de ușor să fim derutați și înșelați. Și sunt atât de mulți cei care se bucură atunci când ne amăgesc. Trebuia să ne simțim pe pământ ca într-o familie numeroasă, unde toți sunt frați și se iubesc, dar am transformat pământul într-o junglă în care supraviețuiește doar cel care „se descurcă”.

De multe ori suntem nevoiți să umblăm prin această junglă în întuneric și căutăm cu sufletul deschis o lumină. Cuvântul lui Dumnezeu vine să dea strălucire vieții noastre, să dea siguranță pașilor noștri și să întipărească în inima noastră adevărul.

Spune Domnul: „Omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup” (Mc 10,7-8). Bărbat și femeie i-a creat și doar bărbat și femeie vor constitui un singur trup. Doar căsătoria dintre bărbat și femeie poate fi numită familie. Restul uniunilor se pot numi oricum, dar nu familie! Acest nume este rezervat pentru unirea dintre bărbat și femeie. Nu este corect să numești diamant o bijuterie falsă! Dacă este adevărat că nu poți construi un avion folosind doar piese de la o barcă sau de la o mașină de spălat, atunci de ce unii consideră că pot forma o familie folosind alte „piese” decât cele necesare pentru întemeierea unei familii: bărbatul și femeia?! Știu că această comparație este exagerată, dar și durerea prin care trec familiile este imensă și prea puțini sunt cei care se zbat să-i aline suferințele.

Este el, Domnul, cel care spune: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. Să fim atenți la cuvintele care preced această „poruncă” a Mântuitorului: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta”. La început nu a fost așa și nici acum nu trebuie să fie altfel. Nu trebuie să lăsăm să fie distrus cel mai important element al Bisericii și al societății de „împietrirea inimii”. Să fim atenți: Cristos vorbește și astăzi tot despre unirea dintre bărbat și femeie, singura și adevărata unire care poate constitui o familie. Iar familia nu este un obiect de joacă sau de probe.

Evanghelia este mereu clară! Cristos nu a fost omul care a spus da și nu în același timp, ci numai da (cf. 2Cor 1,18-19 ). Cât de hotărât spune Cristos și astăzi lucrurilor pe nume: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”! De ce trebuie să răstălmăcim și să găsim scuze pentru a păcătui?! Inventăm scuze păcatului în încercarea disperată de a ne motiva propriile slăbiciuni, greșeli și păcate. Să ne privim viața cu sinceritate, încrezători în mila Domnului, și să ne recunoaștem greșitori, păcătoși, mici. Cristos a murit pentru toți, dar de harul său se bucură doar cei care se apropie de el cu smerenie.

Cât despre război și despre cei care îl provoacă, ei sunt o dovadă în plus despre existența Diavolului și despre cât de necesar este Iadul …


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,1-12
În acel timp, Isus, ridicându-se de acolo, a plecat în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulţimile au venit împreună din nou în jurul lui. Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa. 2 Atunci s-au apropiat fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. 5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 10Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”.

Cuvântul Domnului


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00


Povestea mamei de pe locul doi (luna noiembrie)

Au trecut șase luni de când am aflat povestea ei de viață. Părea imposibil ca o viață atât de tânără să cuprindă atâta suferință. Ce amestec dur: suferință și luptă. Dar ce mângâiere: atâtea bătălii câștigate singură. Viața ei se regăsea perfect într-una din cele trei copilării furate despre care am tot vorbit (AICI): și-a sacrificat tinerețea și viitorul ca să-și crească fratele mai mic. Deși ea însăși avea nevoie de o mamă, a devenit mamă pentru fratele ei. Și nu e totul! Fratele ei era un copil special: suferea de autism. Și ea, ca o adevărată soră și mamă, atât de mult și-a iubit fratele încât a început să studieze, să se documenteze și să cunoască tot ce se poate ști despre această suferință care afectează zeci de mii de vieți. Nu a fugit nici de suferința ei, nici de suferința lui. A luptat și a biruit: și-a câștigat fratele. I-a dăruit dragostea de viață dincolo de suferință. Și-a pus fratele pe primul loc, iar ea și proiectele ei de viață rămânând pe locul doi.

Timpul a dovedit că în timp ce-și dădea viața pentru fratele ei, era tocmai ea cea care primea viață de la fratele ei. Lecția de viață i-a fost de mare ajutor: a devenit expertă în tratarea copiilor cu autism. A fost ajutată, dar a și ajutat multe familii care aveau copii cu astfel de probleme. Așa a reușit să câștige puțin ca să se poate întreține pe ea și pe fratele ei. Însă… viața pare în fiecare zi o nouă poveste fără sfârșit. 

Adevărul este că nu știm profunzimile vieții: nu avem idee câtă suferință poate cuprinde sufletul nostru sau sufletul celui de lângă noi. Așa a fost și în cazul ei: după o copilărie și tinerețe trăită pentru a-și ajuta fratele – jertfă care a presupus renunțarea la facultatea pe care o începuse (și pe care a frecventat-o doi ani) și pe care atât de mult ar fi dorit să o termine tocmai pentru a-și găsi un serviciu bun! -, a dorit să-și întemeieze propria familie. Familia este locul potrivit pentru orice copil! O familie ar fi fost de ajutor și pentru fratele ei, dar și pentru copiii ei, copii pe care și-i dorea după anii petrecuți în mijlocul copiilor cu probleme. Însă ce tragedie: nu toți își doresc copii! Nici măcar cel alături de care credea că își va petrece viața în iubire, în fidelitate, ajutându-se reciproc pentru a crește copiii… I s-a cerut să avorteze sau să plece… Și a plecat! Nu a renunțat la copilul ei. Și nici la fratele ei. Nu a renunțat la viață. Și-a pus copilul și viața pe primul loc. Ea s-a pus din nou, cu smerenie, dar și cu încredere în providență, pe locul doi… Din nou pe locul doi. Locul întâi e mereu pentru celălalt, pentru viața celuilalt. O lecție pentru „maratoniștii” timpului nostru, pentru cei veșnic nemulțumiți, pentru cei care calcă orice și pe oricine în picioare pentru a ajunge pe primul loc. 

Iubirea sa față de viață copiilor și refuzul avortului nu au rămas nerăsplătite de Domnul și de oamenii buni pe care i-a întâlnit. Prin oameni minunați am cunoscut-o și eu. În jurul ei s-a construit o echipă frumoasă, coordonată de comunitatea Magnificat. Unii au ajutat-o în primele luni ca să nu stea în stradă și să poată duce la capăt sarcina: să fie bine și ea și copilul ei. De câteva luni este găzduită în apartamentul din București a unor oameni minunați pe care i-am cunoscut în Irlanda. Au răsărit în jurul ei oameni minunați: oameni iubitori de viață, ca Dumnezeu, iubitorul de oameni și de viață. 

Cu ajutorul oamenilor generoși a făcut un curs intensiv internațional de specializare pentru a putea lucra în continuare cu copiii cu autism. Acum s-a înscris și la facultatea de Psihologie. Clar, la una privată și cu un program flexibil pentru a putea avea grijă și de copilul ei născut la început de septembrie. O luptă! Poate o suferință prea mare pentru o femeie singură care-și sacrificase deja copilăria și tinerețea…

Sacrificiul continuă: e singură, cu un copil mic, cu universitatea, cu un frate cu probleme, cu o grămadă de cheltuieli pentru casă, masă, școală și mai ales viață, viața copilului. De fapt, nu e singură: ne are pe noi, are oameni minunați trimiși de Dumnezeu. 

Copilul și facultatea sunt prioritățile ei acum. Într-o zi poate va avea propriul serviciu, propriul cabinet și va ajuta la rândul ei mai mulți copii, ceea ce deja face prin disponibilitatea ei de a ajuta familiile care au copii cu autism. 

Orice ajutor e binevenit. Următoarea achiziție pentru ea ar fi un laptop sau o tabletă, instrumente atât de necesare pentru cursurile online, dar și pentru redactarea lucrărilor de la școală! Dar nu doar asta, ci și alte lucruri bune pentru un copil de trei luni și pentru o viață decentă.

Dacă cineva vrea să participe la acest proiect și să aducă o mângâiere acestei mame de pe locul doi – dar și altor persoane care trec prin această dramă (persoane care suferă poate chiar la puțini metri de noi, de casa noastră, de locul nostru de muncă, de școala noastră etc.)! – o pot face prin susținerea proiectelor Paxlaur. Vă mulțumesc!

Domnul să ne deschidă ochii inimii și să  vedem suferințele din jurul nostru, dramele prin care trec oamenii de lângă noi și să acționăm conform cu credința pe care o mărturisim. Să nu ne amăgim: credința fără fapte este moartă! 


Povestea mamei de pe locul doi

Dacă vrei să ajuți, susține Paxlaur și proiectul lunii noiembrie prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€9.00

PS. Dacă cineva dorește să o ajute direct pe această mamă sau alte persoane care trec prin aceeași situație delicată, pentru detalii mă poate contacta în privat pe paxlaur@yahoo.com. Vă mulțumesc!

%d blogeri au apreciat: