Oferă și tu o floare (și o pâine)!
Oferă și tu fericire și speranță unei persoane care nu a primit niciodată o floare.
Oferă și ajută un copil sărac să dăruiască o floare celei care îl crește!
Oferă și ajută un copil să-și exprime recunoștința și iubirea!
Oferă o clipă de fericire și de speranță unei mame!
La mulți ani, femeie fără flori!
La mulți ani, femeie înlăcrimată!
Dacă în fiecare an ai primit sau ai dăruit flori (de 8 martie și nu numai!) ești o persoană norocoasă, ești printre persoanele care știu ce înseamnă fericirea, recunoștința și iubirea exprimate printr-un dar, fie el chiar și simbolic. Mulți nu au această șansă: sunt prea săraci pentru a oferi sau pentru a li se oferi flori.
Sunt multe – prea multe! – persoane care niciodată nu au primit o floare! În mod deosebit, mă gândesc acum la acele mame, fiice, bunici care au trăit mereu în sărăcie și lipsuri, îndurând frigul și foamea, și pentru care o (primă) floare primită ar fi o rază de speranță.
Știu, e adevărat că cei săraci și flămânzi au alte priorități: vor mâncare, haine, lemne pentru foc, nu flori. Și mai știu și că nu se face primăvară în viața nimănui cu o floare. De aceea, cine vrea, împreună cu floarea oferită poate dărui și o pâine, un pachet de alimente, o taxă școlară, lemne, orice. Dar mai întâi o floare! Aceasta pentru că mai știu și că dorința cea mai arzătoare a omului nu este să mănânce sau să doarmă bine, ci dorința cea mai arzătoare a noastră, a tuturor este să fim fericiți și să-i facem și pe alții fericiți. Chiar și numai pentru o zi, o clipă! Iar gingășia ce izvorăște dintr-o floare primită sau oferită este sursă inefabilă de fericire.
- O floare oferită din inimă e mai hrănitoare decât multe alimente!
Renumitul poet german Reiner Maria Rilke și-a petrecut un anumit timp al studenției sale la Paris. Pentru a ajunge la universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene franceze, o stradă foarte aglomerată. Într-un colț al acestei străzi ședea permanent o cerșetoare. Ea ședea mereu în același loc, nemișcată ca o statuie, cu mâna întinsă și cu ochii fixați în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câțiva bănuți.
Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet: „De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?” „Trebuie sa-i dam ceva pentru inima, nu doar să-i punem bani în mâini”, îi răspunse el.
A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cerșetoarei și a dat să plece. Atunci s-a petrecut ceva neașteptat: cerșetoarea și-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe pământ, a luat mâna poetului și i-a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. O săptămână întreagă n-a mai văzut-o nimeni. După opt zile, femeia era din nou așezată la colțul ei obișnuit, tăcută și nemișcată ca totdeauna. „Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?”, l-a întrebat tânăra pe Rilke. „Din trandafir”, i-a răspuns poetul! (Povestea este preluată de pe http://www.ercis.ro/biblioteca/seppsp.asp?carte=1&capitol=2&subcapitol=30 )
Oferă și tu o floare (și o pâine)!
Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!
2. Oferă celor ce nu au primit niciodată nimic
La mulți ani, femeie fără flori… La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…
De obicei în această zi mă trezesc hotărât să duc la altar un tablou frumos, unul imens, viu colorat cu chipurile ființelor gingașe prin care am devenit om și de la care continui să învăț cum să fiu om: mama, bunicile, surorile, cumnata, nepoatele și verișoarele, prietenele și persoane consacrate, profesoarele, învățătoarele, educatoarele și colegele, vecinele… Toate acele chipuri de femei frumoase și nobile care sălășuiesc în inima noastră! Un imens tablou…
Însă…
Astăzi m-am trezit purtând un alt tablou. Unul la fel de colorat, viu, dar umbrit de o tristețe imensă.
Astăzi port pe altar și să-l rog pe Domnul pentru acele femei care nu vor primi flori. Acele femei care nu au primit niciodată flori. Și nici urări. Și nici vizite sau telefoane. Nimic. Ci doar dispreț, batjocură, violență, suferință și moarte.
Port în sufletul meu în această dimineață femeia uitată de copiii ei sau de propriul soț sau tată sau frate. Femeia respinsă de toate rudele.
Femeia văduvă. Femeia orfană.
Femeia divorțată. Femeia părăsită.
Femeia condamnată. Femeia păcătoasă. Femeia nimănui.
Femeia uitată de cei din casa ei, de cei cu care împărțea pâinea sau pentru care pregătea pâinea.
Femeia folosită, maltratată, abuzată, neglijată chiar și astăzi, de 8 martie, de ziua ei, așa cum a fost în toate celelalte zile! Femeia suferințelor zilnice…
Femeia căreia nimeni nu-i spune: „Mulțumesc!”, „Săru’mâna”, „Te iubesc”…
Femeia care nu are amintiri frumoase, cu oameni zâmbindu-i, îmbrățișând-o, încurajând-o…
Femeia care își așteaptă stinsă de dor și de trecerea anilor soțul sau copiii sau nepoții… și nu vine nimeni. Nimeni! Nici măcar cei care sunt sânge din sângele ei… Absolut nimeni!
Port în inima mea femeia din spital, din închisoare, din țările în care este prigonită și desconsiderată.
Femeia alungată din casă, din familie, din țară.
Femeia care cerșește rușinată pâinea cea de toate zilele…
Femeia care nu are unde să-și plece capul și a îndurat frigul nopții…
Femeia pentru care am făcut atât de puțin…
Doamne, îți prezint în rugăciune aceste femei.
Ți le încredințez în rugăciune.
Ele sunt opera ta întocmai ca mama, bunicile, surorile și toate femeile pe care ai rânduit să le întâlnesc…
Fii milostiv cu ele, Doamne.
Fă speranță în viața lor!
Fă o minune în viața lor!
Trimite un om bun în viața lor, la ușa lor, în inima lor!
Iar dacă nu găsești un om, trimite un înger!
La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…
La mulți ani, femeie tăcută…
Te port la sfântul altar lipsit și el de flori în această zi de post,
dar împodobit cu tabloul prezenței tale.
Unesc suferința ta cu suferința lui Cristos,
singurătatea ta cu părăsirea lui,
lacrimile tale cu sângele său
și le ofer Tatălui prin mijlocirea Mamei noastre cerești!
Miluiască-se de tine, femeie, blândul Dumnezeu
și din înaltul cerului
sau de la capătul pământului
sau din adâncurile mării
să-ți trimită un înger de om
care să-ți aducă o floare
sau măcar un surâs,
o vorbă bună, o alinare!
La mulți ani!
Mi-e gândul la tine,
Mi-e ruga pentru tine…
PS 1. Să-mi fie iertată înaintea lui Dumnezeu și a fraților îndrăzneala de a spune că ar fi bine dacă astăzi (și nu doar astăzi!) am citi un pic altfel fragmentul din Evanghelia după sfântul Luca:
„Când dai o floare sau orice altceva dăruiești nu dărui prietenilor, nici fraților, nici rudelor, nici vecinilor bogați, ca nu cumva să-ți dăruiască și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata.
Dimpotrivă, tu când dăruiești, oferă celor săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți” (Lc 14,12-14).
Așadar, tu când dai flori, dă celor care știi că nu-ți vor putea oferi nimic altceva decât o privire senină, un zâmbet, un mulțumesc. Atunci începe să fie primăvară și în viața ta și în viața celui ce primește! Abia atunci înțelegem forța primăverii, puterea vieții ce renaște, frumusețea omului. Putem face atât de mult bine în jurul nostru…
PS 2. Să-mi mai fie iertată o îndrăzneală:
Îndrăzneala de a-mi aminti și de a mă gândi că astăzi (ca și anul trecut!) vor fi femei, doamne și domnișoare, nemulțumite că au primit doar 3 sau 7 sau 11 flori în loc de 25 sau 55. Cât de triste și răutăcioase pot fi privirile nerecunoscătoare aruncate spre ceilalți doar pentru că florile primite erau galbene sau violete și nu roșii sau albe, că erau „doar” trandafiri sau daor zambile și nu ceva mult mai exotic… Asta în timp ce există femei care nu au primit niciodată – NICIODATĂ – o floare, un zâmbet, un cuvânt bun…
Cât de norocoasă ești, femeie, dacă te numeri printre cele care astăzi au primit o floare, un cuvânt, un zâmbet, un telefon… Mulțumește omului și Cerului pentru că ești binecuvântată! Și nu uita să dăruiești la rândul tău fericire. (Da, femeile dăruiesc și pot dărui chiar și de 8 martie!)
PS 3. Să dăruim fericire. Dacă cunoașteți vreo persoană despre care știți că nu are cine să-i deschidă ușa și să-i ducă o floare, faceți acest gest. Soarele vă va încălzi inima, casa, familia! Bărbați și femei, tineri sau bătrâni, bunici și nepoți, să fim buni și generoși cu cei care nu au cum să fie generoși cu noi și cu cei la care nimeni, dar absolut nimeni nu se mai gândește… Este o zi prea frumoasă ca cineva să fie singur și uitat!
La mulț ani, mamă. La mulți ani, femeie! (Acest text „La mulți ani, femeie fără flori”, l-am publicat prima data aici: https://paxlaur.com/2018/03/08/la-multi-ani-femeie-fara-flori-la-multi-ani-femeie-inlacrimata/)
Oferă și tu o floare (și o pâine)!
Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!
3. Fă-ți timp pentru a oferi (flori) celor dragi cât încă trăiesc:
În drum de la serviciu spre casă, un bărbat trecu pe la florărie. Voia să comande un buchet care să fie trimis mamei lui. Ea locuia la vreo 200 de km distanţă. A doua zi împlinea 65 de ani.
Când coborâ din maşină, bărbatul văzu în faţa florăriei o tânără stând pe trotuar plângând. O întrebă de ce e aşa tristă.
Află că fata voia să-i ia mamei sale un trandafir roşu, dar nu avea bani decât jumătate din preţul unui trandafir.
Bărbatul o luă pe tânără cu el în florărie, şi-i achită el trandafirul. După ce plăti şi buchetul pentru mama lui, se oferi s-o ducă pe fată cu maşina acasă.
Pe drum, fata îl rugă să oprească spunându-i că a ajuns la mama ei. Coborî şi intră pe poarta unui cimitir.
Bărbatul se întoarse atunci la florărie, anulă comanda, cumpără un buchet de trandafiri şi conduse cei 200 de kilometri până la mama sa acasă ca să-i ofere florile în persoană. (Preluat de pe http://prietendevremerea.ro/buchetul-pentru-mama/ )
Oferă și tu o floare (și o pâine)!
Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!
Mulțumesc pentru binele făcut celor mai săraci dintre săraci!
Prea târziu te-am iubit... 