Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Ianuarie 2017

Noi cât investim în educație? Prea mulți ne vor needucați…

Posted by Paxlaur pe 31/01/2017

Sistemul nostru educational„Nu te teme, crede numai”, i-a spus Isus celui care aștepta ajutorul său, celui care dorea o minune pentru fiica sa. Cristos nu apare în viața oamenilor ca un magician singuratic, ci vrea ca omul să participe la opera sa. Domnul ne vrea prezenți și ne invită la dialog: pune întrebări și așteaptă răspunsuri, așteaptă colaborarea noastră. Privirea sa caută credința noastră, vrea să găsească în inima noastră o credință matură, educată. Da, Cristos ne vrea creștini educați și implicați în construirea unei lumi mai bune, începând cu cei care în jurul nostru sunt mici și săraci.

Don Bosco a înțeles cât de importantă este educația pentru viitorul societății și al Bisericii. El și-a investit întreaga viața în educația tinerilor și astfel a salvat generații întregi. Noi cât investim în educație? Mulți dintre noi încă improvizăm atunci când vine vorba de creștere și educație. Și pentru că nu suntem buni nici măcar la improvizații, ne consumăm timpul și energiile căutând vinovați pentru răul din societate, pentru criza din familii etc. Ne punem de acord și cântăm la unison că vinovați sunt alții, sunt oamenii care ne conduc politic, economic, spiritual, cultural.

Dacă faci liniște auzi zeci de voci descurajante: „De ce-l mai deranjezi pe învățător? Nu mai ai ce face! E prea târziu”. Mulți ne vor needucați, speriați, ușor de manipulat și spun că e prea târziu, că e imposibil să mai scoți ceva bun din noile generații. Nu-i interesează de cei care chiar vor să crească și să-și trăiască viața cu demnitate, de cei care muncesc enorm pentru a fi educați și pentru a educa.

Noi ce facem? Să privim la opera inițiată de Don Bosco. Să învățăm din simplitatea înțelepciunii sale să oferim celor din jur un viitor și să spunem împreună cu Cristos: „Nu te teme, crede numai”. Crede! Roagă-te și muncește, educă și lasă-te educat!

Trebuie să ne educăm viitorul! Educația merită mai multe investiții, mai multe sacrificii. Educația viitorului merită totul și trebuie să înceapă din familie: „iubirea părinţilor, din izvor devine sufletul şi chiar norma care inspiră şi conduce acţiunea educativă concretă, îmbogăţind-o cu acele valori de tandreţe, perseverenţă, bunătate, slujire, dezinteres şi spirit de sacrificiu, care toate sunt cel mai preţios rod al iubirii”, spune sfântul Ioan Paul al II-lea.

Să sprijinim efortul părinților, educatorilor, profesorilor. Să cerem mijlocirea sfântului Ioan Bosco pentru a maturiza credința noastră și pentru a-i ajuta pe cei din jur să prețuiască educația, valorile. Să ne construim un viitor mai bun investind în educație.


„Să nu fie agitație în sufletul vostru,
să nu fie dispreț în ochii voștri,
să nu fie insulte în cuvintele voastre,
ci să aveți milă pentru prezent și speranță pentru viitor,
ca să fiți cu adevărat părinți
care lucrează pentru corectarea și educarea copiilor lor”
(Don Bosco).


31 ianuarie 2017 

Marţi din săptămâna a 4-a de peste an
Ss. Ioan Bosco, pr. **; Marcela, văduvă
Evr 12,1-4; Ps 21; Mc 5,21-43

LECTURA I
Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne împresoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă deci la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre! 4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),26-27ab.28 şi 30abc.30d-32 (R.: 27b)
R.: Îl vor lăuda pe Domnul cei care îl caută.

26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27ab Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută. R.

28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile popoarelor.
30abc Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui
toţi cei care dorm în pământ,
în faţa lui se vor îngenunchea toţi cei care coboară în ţărână. R.

30d Dar sufletul meu va trăi pentru el
31 şi descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscute dreptatea lui poporului care se va naşte:
„Domnul a făcut acestea!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” 24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. 34Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” 35Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!” 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | 1 Comment »

De unde și de ce atâta violență pe acest pământ?

Posted by Paxlaur pe 30/01/2017

rautate_razboi_violenta_mareÎn trecut, ca și în prezent, auzim despre oameni care „au fost torturaţi…, alţii au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi”. De unde și de ce atâta violență pe acest pământ? Ce ne lipsește atunci când ne revărsăm furia asupra celor din jurul nostru? Violența apare atunci când uităm demnitatea persoanei umane, valoarea omului în sine – pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce are și nici pentru mediul (cultural, religios, politic etc.) în care trăiește. Tocmai acest adevăr ne este amintit astăzi: omul este mereu important înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului suntem mai de preț decât orice altă parte a creației. În ochii săi suntem toți egali, căci nu mai există nici sclav, nici om liber, ci doar Cristos care este totul în toate (cf. Col 3,11).

Oare de ce oamenii din ținutul gherasenilor nu s-au bucurat de vindecarea celui posedat, ci s-au speriat și întristat pentru pierderea turmei de porci? Unde suntem noi în această pagină evanghelică? Suntem triști pentru pierderea porcilor sau bucuroși de eliberarea celui posedat? Este atât de fragilă granița dintre egoism și altruism! Avem nevoie de echilibrul reinstaurat de Cristos și de scara valorilor propusă de el: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții” (Mt 22,37-40).

Nimic nu este mai presus de Dumnezeu și de salvarea omului. Să ne amintim că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3, 16). Altfel spus, pentru a elibera și mântui omul Dumnezeu nu sacrifică doar animale, ci mult mai mult: se dă pe sine însuși. Cât de pătrunzătoare trebuie să fie în inima noastră această diferență făcută de Cristos, această demnitate inestimabilă la care este ridicat omul prin Cristos și în Cristos.

Celui eliberat Cristos i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine”. Domnul care se îndură de noi zi de zi să deschidă buzele noastre pentru a da mărturie despre el și să ne însoțească în tot ceea ce facem pentru a salva omul, pentru a elibera omenirea de violență.

Să ne cercetăm inimile și să vedem cât suntem dispuși să (ne) sacrificăm pentru demnitatea semenilor noștri. Prețuim mai mult persoana umană sau lucrurile, animalele, natura, comoditatea noastră?


Nimic nu trebuie să fie pus mai presus de om.
Fă-ți timp pentru oameni.
Iubește,
respectă
și ocrotește viața,
persoana umană.


30 ianuarie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a de peste an
Sf. Martina, m.
Evr 11,32-40; Ps 30; Mc 5,1-20

LECTURA I
Prin credinţă, au cucerit regate. Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,32-40
Fraţilor, ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David şi Samuel şi despre profeţi, 33 care, prin credinţă, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au fugit de ascuţişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor. 35 Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună. 36 Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi. 38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe ale pământului. 39 Dar toţi aceştia, primind o bună mărturie pentru credinţa lor, n-au primit promisiunea, 40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),20.21.22.23.24 (R.: cf. 25)
R.: Fericiţi sunt cei care se încred în Domnul.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea oamenilor! R.

21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăposteşti în cortul tău,
departe de limbile care îi vorbesc de rău. R.

22 Binecuvântat să fie Domnul,
căci îndurarea lui a făcut pentru mine lucruri minunate,
într-o cetate întărită! R.

23 În neliniştea mea, ziceam:
„Sunt izgonit dinaintea feţei tale”,
dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele
când am strigat către tine. R.

24 Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi cei credincioşi ai lui!
Domnul păzeşte pe cei fideli
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duh necurat, ieşi din om!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,1-20
În acel timp, au venit pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul gherasenilor. 2 După ce Isus a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat 3 care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. 4 Pentru că fusese legat de multe ori cu cătuşe şi lanţuri, dar cătuşele au fost sfărâmate şi lanţurile, rupte de el şi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. 6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!” 8 Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!” 9 Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. 10 Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ţinut. 11Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care păşteau 12 şi l-au rugat: „Trimite-ne la porci, ca să intrăm în ei!” 13 Şi le-a permis. După ce au ieşit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, în număr de cam două mii, şi s-au înecat în mare. 14 Paznicii au alergat şi au dat de ştire în cetate şi în sate. Şi au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus şi l-au văzut pe cel posedat de diavol şezând îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiunea; şi i-a cuprins frica. 16 Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol şi despre porci. 17 Atunci au început să-l roage să plece din ţinuturile lor. 18 Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!” 20 El a plecat şi a început să vestească în Decapole ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

O poveste adevărată: izvorul fericirii este în sufletul omului!

Posted by Paxlaur pe 29/01/2017

Sa vorbim cu Dumnezeu„Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie”, fiți fericiți, ne spune Domnul. Fiți fericiți chiar și în mijlocul încercărilor. Este o artă, un har să știi să fii fericit cu viața ta, cu ceea ești, cu ceea ce ai. Fericirea este acea stare pe care omul o fabrică în inima sa, uneori în suferință, alteori în armonie, însă mereu în interiorul său. Fericirea este un dar al sufletului pentru trup, indiferent de boală sau sănătate, pace sau persecuții.

Doi bărbaţi, grav bolnavi, împărţeau aceeaşi rezervă de spital. Unul dintre ei, aşezat lângă singura fereastră a camerei, avea voie să se ridice la marginea patului o oră pe zi, pentru a permite lichidului din plămâni să se dreneze. Cel de-al doilea însă era imobilizat la orizontală, fără posibilitatea de a se mişca.

Aşa cum se-ntâmplă, cei doi au început să vorbească şi să-şi povestească vieţile. Şi-au spus detalii despre soţii şi copii, despre slujbele lor, despre locurile vizitate; își spuneau glume şi-şi împărtăşeau speranțe. Au devenit prieteni.

În fiecare zi, când cel de lângă fereastră era ajutat să se ridice, îi descria celuilalt, cu lux de amănunte, ce vedea pe fereastră. Încet, această oră a devenit ritualul central al vieţilor lor. Mai ales pentru cel care nu se putea mişca, poveştile despre lumea colorată de afară deveniseră vitale.

Fereastra dădea într-un parc, în mijlocul căruia era un lac. Raţe şi lebede se jucau pe apă printre bărcuţele teleghidate de copii. Îndrăgostiţi tineri sau bătrâni se plimbau printre flori de toate culorile. În departare se vedea oraşul…

Pe măsură ce povestitorul dădea mai multe detalii, celălalt bărbat închidea ochii şi-şi imagina întreaga scenă şi pe el făcând parte din ea. Într-o zi îşi imagina că stă pe o bancă şi citeşte, în alta că se plimbă cu barca cu soţia lui. Într-o zi cel de lângă fereastră i-a descris o paradă care trecea chiar pe lângă clădire. Aproape că o proiecta, cu ajutorul cuvintelor, pe tavanul salonului, singurul loc pe care-l puteau vedea bine ochii celuilalt.

Au trecut zile, săptămâni, luni. Într-o zi povestitorul muri. Nu vă pot descrie durerea celui care-i supravieţuise. Şi, ca să-şi mai ostoiască suferinţa, într-o zi o rugă pe asistentă să mai stea câteva minute şi să-i descrie ce se mai întâmpla în parcul de lângă spital. Femeia se apropie de geam şi-i spuse, uşor uimită, că în faţa ferestrei e un zid alb, dincolo de care nu se vede nimic. Omul se revoltă spunându-i că nu e posibil. Prietenul lui îi povestise ore întregi despre ce se-ntâmplă afară. „Mă tem că acest lucru ar fi fost imposibil, domnule. Fostul dumneavoastră coleg de cameră era orb”, îi spuse asistenta, în timp ce ieşea din cameră.

Să ne folosim inima pentru a vedea dincolo de ochii trupului, pentru a simți fericirea de a trăi, de a fi oameni, de a fi creștini. Mare va fi răsplata noastră în ceruri!


Dumnezeu a pus izvorul fericirii în sufletul omului!


29 ianuarie 2017 

† DUMINICA a 4-a de peste an
Sf. Valeriu, ep.
Sof 2,3;3,12-13; Ps 145; 1Cor 1,26-31; Mt 5,1-12a

LECTURA I
Voi lăsa în mijlocul tău un popor umil şi sărac.
Citire din cartea profetului Sofonia 2,3; 3,12-13
Căutaţi-l pe Domnul, voi, toţi cei umili din ţară, care înfăptuiţi judecata lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului! 3,12 Dar voi lăsa în mijlocul tău un popor umil şi sărac, care îşi va căuta refugiul în numele Domnului. 13 Restul lui Israel nu va mai face nedreptate, nu va mai spune minciuni şi nu se va mai găsi în gura lor o limbă înşelătoare. Ei vor paşte şi se vor odihni şi nu va mai fi cine să-i tulbure.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),7.8-9a.9bc-10 (R.: Mt 5,3)
R.: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerului!
sau:
Aleluia.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
pe cei împovăraţi Domnul îi ridică,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi
9a şi are grijă de cei străini. R.

9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor răi.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
stăpâneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,26-31
Fraţilor, cugetaţi la chemarea voastră: nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu sunt mulţi puternici, nu sunt mulţi de neam ales, 27 însă Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice. 28Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii şi dispreţuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, 29 aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Iar voi, datorită lui, sunteţi în Cristos Isus, care pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia şi mântuirea, 31 pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, în Domnul să se laude!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,12a
(Aleluia) „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, spune Domnul, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi cei săraci în duh.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: 3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Nu-ți pasă că pierim?

Posted by Paxlaur pe 28/01/2017

2 ianuarie 2014 sarea pamantului si lumina lumii„Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Adevărații învățători vor fi mereu alături de oameni și îi vor ajuta, lumina, salva. Cei care sunt cu adevărat maeștrii vieții ne vor ajuta să străbatem marea agitată a acestei lumi și să ajungem cu bine la țărmul mântuirii, la Cristos.

Voind să ne apropiem de Dumnezeu, Biserica ne propune în această zi să ne lăsăm călăuziți de un om care a trăit în secolul al XIII-lea şi despre care biografii săi spun pe drept că a fost „cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi”. Deşi a trăit doar 49 de ani a reuşit să scrie mai mult decât unii dintre noi ar apuca să citească într-o viaţă de 80 de ani. Operele sale cuprind comentarii la Sfânta Scriptură, comentarii la scrierile lui Aristotel, lucrări sistematice, dintre care cea mai cunoscută este cu siguranţă Summa Theologiae, plus multe predici și rugăciuni.

Despre el se spune că a fost geniul cel mai echilibrat pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. A trăit puţin, însă a rămas exemplar prin felul lui de a fi, fiindcă a reuşit să îmbine calmul contemplaţiei cu febra acţiunii. Putem spune că în el se regăseşte cu adevărat cuvântul lui Cristos: „Voi sunteţi sarea pământului”, căci într-adevăr pline de gust sunt învăţăturile sale. Rugăciunile sale, ce înalţă sufletul şi-l poartă la Dumnezeu, au gustul bun al sării. Acesta a fost scopul vieţii sfântului Toma: să se apropie de Dumnezeu şi să-i ajute şi pe alţii. Şi i-a ajutat atât ca preot, cât şi ca profesor, la Paris şi la Napoli, sau în orice alt loc unde trebuia să fie prezent şi unde cei din ordinul său dominican îi cereau să meargă.

Tot în el, cel numit şi „doctorul angelic”, se regăsesc cuvintele lui Isus: „voi sunteţi lumina lumii”. Viaţa sa era lumină pentru cei din jurul său. Viața sa a luminat astfel încât cei din jurul său, văzându-l, îl preamăreau pe Tatăl. Și-a dorit cu adevărat ca să fie preamărit Dumnezeu Tatăl, și nu el, astfel încât a considerat toată munca sa un foc de paie.

Să fie lumina lumii pentru sfântul Toma a însemnat să fie un sălaş al harurilor şi al virtuţilor; voia să trăiască o viaţă curată, sfântă şi de aceea se ruga mereu și ne invită astăzi să ne rugăm împreună: „O bunul meu Isus, ştiu bine că orice dar perfect depinde de puternica lucrare a providenţei tale şi că, fără tine, omul nu poate face nimic. Pentru aceasta te rog să mă aperi prin harul tău, să-mi aperi sufletul şi trupul. Şi dacă am primit în mine ceva ce mi-a pătat sufletul şi curăţia, tu care eşti domn peste toate puterile, şterge, ca să pot, cu inima imaculată, să înaintez în iubirea şi în slujirea ta”.


Trebuie să înaintăm cu inimă curată
în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui,
dăruind faptelor noastre
gustul plăcut al sării
și cuvintelor noastre
înțelepciunea lumii,
care este Cristos Domnul.


28 ianuarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Toma de Aquino, pr. înv. **; Fer. Olimpia, călug. m.
Evr 11,1-2.8-19; Ps Lc 1,69-70.71- 72.73-75; Mc 4,35-41

LECTURA I
Abraham aştepta cetatea care are temelii al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-2.8-19
Fraţilor, credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd. 2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. 8 Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge. 9 Prin credinţă, s-a stabilit în Ţara Promisă ca un străin şi a locuit în corturi împreună cu Isaac şi Iacob, care sunt împreună-moştenitori ai acestei promisiuni, 10 căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr. 13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Însă dacă şi-ar fi amintit de aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă; 16 dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate. 17 Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, 18 căruia i se spusese: „În Isaac va fi numită descendenţa ta”. 19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: 68)
R.: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru,
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul celălalt!” 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Toma de Aquino | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Un vis frumos în această vale de lacrimi…

Posted by Paxlaur pe 27/01/2017

privind-cerul_stelele_divininul„Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?”, spunea Isus mulțimilor. Ca un bun cunoscător al omului, Domnul știa să aprindă în suflete dorința după această împărăție plină de roade. El vorbea inimilor pentru ca fiecare, din profunzimea sufletului său, să se înalțe, ca într-o visare, spre frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o în împărăția sa.

Astăzi același Cristos vorbește inimii noastre și ne invită să ne imaginăm împărăția lui Dumnezeu, să o visăm, să o dorim, să o așteptăm cu încredere și răbdare. Acum este rândul nostru să privim spre acea „bogăţie mai bună, care rămâne” pentru totdeauna. Este rândul nostru să fim încurajați de cuvintele Sfintei Scripturi: „Nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea”. Să închidem ochii, chiar în mijlocul suferințelor și a încercărilor, și să visăm clipa împlinirii promisiunii. Câtă frumusețe ne așteaptă!

De cele mai multe ori noi vorbim doar despre ceea ce cunoaștem sau am experiementat, despre amintirile noastre. Și este frumos să avem amintiri și să vorbim despre ele. Însă uneori trebuie să vorbim și despre speranțele noastre, despre ceea ce am vrea să ni se întâmple. Suntem atât de norocoși că putem visa, că avem imaginația, sclipirea și uimirea din toate fanteziile noastre. Avem acest har și acest drept: să visăm!

Isus vorbește mulțimilor și le spune cu ce se aseamănă împărăția cerurilor: este o realitate vie care crește și produce roade fără ca noi să înțelegem exact cum se desfășoară toate acestea. Este ceea ce se întâmplă cu sămânța care aduce rod, un rod bogat. Domnul vorbea despre o realitate pe care o cunoștea și pe care noi doar putem să ne-o imaginăm. De fapt, trebuie să ne o imaginăm. Este ca un vis, ca o speranță, ca un obiectiv de atins… Este ca atunci când faci cel mai frumos proiect și îți spui: așa va fi! Va arăta așa și așa și voi face asta și asta. Viața veșnică este cel mai frumos și îndrăzneț proiect al vieții noastre. Iar Cristos, cu harul său, ne ajută să realizăm acest proiect străbătând, cu răbdare, acestă „vale de lacrimi”. La capătul drumului ne așteaptă împărăția lui Dumnezeu, viața veșnică, mulțimea fraților.

Cum ne visăm veșnicia? Cum ne imaginăm noi împărăția lui Dumnezeu? Cu ce o asemănăm? Cum am vrea să fie? Visăm la ea? Cum credem că va fi în „casa Tatălui”?

Să ne ridicăm cu încredere ochii spre cer și să așteptăm această împărăție care vine, această împărăție pe care o invocăm zilnic în rugăciune. În drumul nostru spre această împărăție să „umblăm în mod vrednic de chemarea pe care am primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-ne unii pe alții în iubire” (Ef 4, 1-2).


Familia
trebuie să fie primul loc
în care învățăm să visăm
și să construim împărăția lui Dumnezeu.


27 ianuarie 2017 

Vineri din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Angela Merici, fc. *
Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

LECTURA I
Aţi susţinut o luptă grea. Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39
Fraţilor, amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o luptă grea, plină de suferinţe: 33 pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. 34 Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. 35 Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. 36 Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, 37 deoarece: „Încă puţin, foarte puţin, şi cel care vine va veni şi nu va întârzia; 38 iar cel drept al meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce spre rău, sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el”. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)
R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
24 Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Omul aruncă sămânţa în pământ. Sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”. 30 Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. 33Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul, după cum puteau să asculte. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: