„Nu te teme, crede numai”, i-a spus Isus celui care aștepta ajutorul său, celui care dorea o minune pentru fiica sa. Cristos nu apare în viața oamenilor ca un magician singuratic, ci vrea ca omul să participe la opera sa. Domnul ne vrea prezenți și ne invită la dialog: pune întrebări și așteaptă răspunsuri, așteaptă colaborarea noastră. Privirea sa caută credința noastră, vrea să găsească în inima noastră o credință matură, educată. Da, Cristos ne vrea creștini educați și implicați în construirea unei lumi mai bune, începând cu cei care în jurul nostru sunt mici și săraci.
Don Bosco a înțeles cât de importantă este educația pentru viitorul societății și al Bisericii. El și-a investit întreaga viața în educația tinerilor și astfel a salvat generații întregi. Noi cât investim în educație? Mulți dintre noi încă improvizăm atunci când vine vorba de creștere și educație. Și pentru că nu suntem buni nici măcar la improvizații, ne consumăm timpul și energiile căutând vinovați pentru răul din societate, pentru criza din familii etc. Ne punem de acord și cântăm la unison că vinovați sunt alții, sunt oamenii care ne conduc politic, economic, spiritual, cultural.
Dacă faci liniște auzi zeci de voci descurajante: „De ce-l mai deranjezi pe învățător? Nu mai ai ce face! E prea târziu”. Mulți ne vor needucați, speriați, ușor de manipulat și spun că e prea târziu, că e imposibil să mai scoți ceva bun din noile generații. Nu-i interesează de cei care chiar vor să crească și să-și trăiască viața cu demnitate, de cei care muncesc enorm pentru a fi educați și pentru a educa.
Noi ce facem? Să privim la opera inițiată de Don Bosco. Să învățăm din simplitatea înțelepciunii sale să oferim celor din jur un viitor și să spunem împreună cu Cristos: „Nu te teme, crede numai”. Crede! Roagă-te și muncește, educă și lasă-te educat!
Trebuie să ne educăm viitorul! Educația merită mai multe investiții, mai multe sacrificii. Educația viitorului merită totul și trebuie să înceapă din familie: „iubirea părinţilor, din izvor devine sufletul şi chiar norma care inspiră şi conduce acţiunea educativă concretă, îmbogăţind-o cu acele valori de tandreţe, perseverenţă, bunătate, slujire, dezinteres şi spirit de sacrificiu, care toate sunt cel mai preţios rod al iubirii”, spune sfântul Ioan Paul al II-lea.
Să sprijinim efortul părinților, educatorilor, profesorilor. Să cerem mijlocirea sfântului Ioan Bosco pentru a maturiza credința noastră și pentru a-i ajuta pe cei din jur să prețuiască educația, valorile. Să ne construim un viitor mai bun investind în educație.
„Să nu fie agitație în sufletul vostru,
să nu fie dispreț în ochii voștri,
să nu fie insulte în cuvintele voastre,
ci să aveți milă pentru prezent și speranță pentru viitor,
ca să fiți cu adevărat părinți
care lucrează pentru corectarea și educarea copiilor lor”
(Don Bosco).
SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!
Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță
€4,00
31 ianuarie 2017
Marţi din săptămâna a 4-a de peste an
Ss. Ioan Bosco, pr. **; Marcela, văduvă
Evr 12,1-4; Ps 21; Mc 5,21-43
LECTURA I
Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne împresoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă deci la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre! 4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),26-27ab.28 şi 30abc.30d-32 (R.: 27b)
R.: Îl vor lăuda pe Domnul cei care îl caută.
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27ab Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută. R.
28 Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile popoarelor.
30abc Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui
toţi cei care dorm în pământ,
în faţa lui se vor îngenunchea toţi cei care coboară în ţărână. R.
30d Dar sufletul meu va trăi pentru el
31 şi descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscute dreptatea lui poporului care se va naşte:
„Domnul a făcut acestea!” R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” 24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. 34Atunci el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” 35Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiţă, îţi spun scoală-te!” 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.
Cuvântul Domnului
În trecut, ca și în prezent, auzim despre oameni care „au fost torturaţi…, alţii au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au rătăcit în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi”. De unde și de ce atâta violență pe acest pământ? Ce ne lipsește atunci când ne revărsăm furia asupra celor din jurul nostru? Violența apare atunci când uităm demnitatea persoanei umane, valoarea omului în sine – pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce are și nici pentru mediul (cultural, religios, politic etc.) în care trăiește. Tocmai acest adevăr ne este amintit astăzi: omul este mereu important înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului suntem mai de preț decât orice altă parte a creației. În ochii săi suntem toți egali, căci nu mai există nici sclav, nici om liber, ci doar Cristos care este totul în toate (cf. Col 3,11).
„Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie”, fiți fericiți, ne spune Domnul. Fiți fericiți chiar și în mijlocul încercărilor. Este o artă, un har să știi să fii fericit cu viața ta, cu ceea ești, cu ceea ce ai. Fericirea este acea stare pe care omul o fabrică în inima sa, uneori în suferință, alteori în armonie, însă mereu în interiorul său. Fericirea este un dar al sufletului pentru trup, indiferent de boală sau sănătate, pace sau persecuții.
Prea târziu te-am iubit... 