Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Evanghelia după sfântul Luca’ Category

Şi voi sunteţi martori ai acestor lucruri

Posted by Paxlaur pe 12/04/2012

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri (Lc 24,48)

Isus Cristos cel înviat, dătătorul păcii adevărate (cf. Lc 24,36), vine astăzi în mijlocul nostru şi ne explică Scripturile care s-au împlinit în el. Apoi ne trimite ca martori ai vieţii sale: voi îmi sunteţi martori! Voi, voi toţi. Adică şi noi? Adică şi eu? Şi asta chiar astăzi, chiar de acum?!
Da, şi eu şi tu trebuie să-i fim martori începând de acum în fiecare clipă, aşa cum spunem mereu la sfântă Liturghie: „Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni”. Din păcate însă, de cele mai multe ori doar spunem, dar nu facem.

Să ne gândim numai la ziua de ieri: gesturile şi cuvintele noastre, atitudinea faţă de ceilalţi şi gândurile noastre, au fost chiar cele ale unor martori ai învierii lui Cristos? Şi dacă despre ieri ne dăm seama că nu am fost la înălţimea voinţei lui Dumnezeu, ce planuri avem pentru astăzi? Ce îmbunătăţiri ne propunem pentru ziua aceasta?

Sfântul Petru, împreună cu ceilalţi apostoli, au aclamat în faţa tuturor: „Noi suntem martori ai acestui fapt: că voi l-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi” (cf. Fap 3,15). Noi însă ce aclamăm? Ceilalţi privind la noi ce anume văd? Faptele noastre sunt în lumina învierii sau în întunericul morţii?

Doamne, ajută-mă astăzi să vestesc moartea şi învierea ta nu prin cuvintele mele, ci prin prezenţa mea. Vreau să trăieşti astăzi prin mine şi să ajungi în viaţa celor din jurul meu. Ajută-mă să-ţi fiu martor credincios.
Amin.

Evanghelia zilei:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, 35 ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37 Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. 38 Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. 40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43El a luat şi a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi 47 şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Cuvântul vieţii, Evanghelia după sfântul Luca, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite

Posted by Paxlaur pe 11/04/2012

„Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite” (Lc 24,29)

De Cristos cel viu nu te saturi niciodată.
Ţi-e drag să-l simţi.
Ţi-e drag să-l asculţi.
Ţi-e drag să-ţi pleci capul la pieptul lui şi să stai aşa, lipit de el, nepăsător de scurgerea timpului spre veşnicie.
Ţi-e atât de drag încât strigi „Rămâi cu noi, Doamne, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”,
iar noaptea suntem vulnerabili fără tine, în întuneric cel rău caută să ne sfâşie ca un leu ce stă la pândă în ascunzişuri.
Rămâi cu noi acum când am intrat în cursul firesc al zilelor ieşind din atmosfera sărbătorilor
şi riscăm să ne îndepărtăm de tine, de prezenţa ta, de iubirea ta.
Rămâi cu noi şi fă să te recunoaştem zilnic la frângerea pâinii Euharistice.
Rămâi cu noi şi fă să ne umplem de emoţii şi tresăltări de fericire când ne vorbeşti în sfânta Evanghelie.
Rămâi cu noi şi fă să răsune şi din viaţa noastră aceeaşi nedumerire atunci când suntem orbiţi de patimi:
„Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32).

De tine, Doamne, nu mă satur niciodată.
Ţie, Doamne, îţi strig rămâi cu mine.
După tine se înflăcărează inima mea, căci eşti atât de viu, atât de real, atât de milostiv şi răbdător cu mine.
Rămâi cu mine!
Rămâi cu mine să ne prindă apusul împreună, eu în rugăciune, tu în ascultarea rugii mele;
eu implorând iertarea, tu dăruindu-mi cu îmbelşugare îndurarea ta;
eu vărsând lacrimi pentru păcatele mele, tu ştergându-mi picurii de pe obraji cu mâna ta cea făcătoare de minuni.
Rămâi cu mine, eu să m-așez uşor la pieptul tău iar tu să-ţi strecori cu grijă braţul în jurul meu ca într-o strângere ocrotitoare de nedesfăcut;
eu să-ţi ascult bătăile inimii iar tu să-mi şopteşti că toate sunt pentru mine;
eu să-ţi sărut pieptul ce încă poartă urmele rănilor şi a suliţei ce l-a străpuns, iar tu să faci să izvorască şi asupra mea sânge şi apa, baia curăţirii mele.
Rămâi cu mine, Doamne, iar răsăritul să ne găsească îmbrăţişaţi, eu nevătămat de atacurile celui rău iar tu privindu-mă cu nesaţ aşa cum un tată îşi soarbe din priviri copilul nou-născut, purificat;
eu să mă uimesc de forţa soarelui şi biruinţa luminii asupra întunericului, de biruinţa vieţii asupra morţii iar tu să-mi spui că acum e rândul meu să fiu lumina lumii şi sarea pământului;
eu zâmbitor şi senin pentru încrederea pe care o ai în mine iar tu plin de fericire pentru viaţa pe care am pus-o în mâinile tale.

Rămâi cu mine, Doamne, şi fii viu în mine.
Rămâi cu mine pentru că de tine nu mă satur niciodată.

Comentariu rugăciune pe marginea textului Lc 24, 13-35:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca
13 A treia zi, după moartea lui Isus, doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus, situat la două ore de mers din Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi discutau aprins, Isus însuşi s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască. 17 Isus le-a zis: „Despre ce vorbeaţi între voi pe drum?” Atunci ei, foarte trişti, s-au oprit.18 Unul dintre ei, cu numele Cleofa, i-a răspuns: „Oare tu eşti singurul dintre toţi cei care au fost la Ierusalim, care nu cunoaşte cele petrecute acolo zilele acestea?” 19 El i-a întrebat: „Ce anume?” I-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret, care era profet puternic prin faptele şi cuvintele sale în faţa lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 arhiereii şi mai marii poporului l-au trădat, au cerut să fie condamnat la moarte şi să fie răstignit. 21 Noi speram că el va fi eliberatorul lui Israel şi iată, astăzi este deja a treia zi de când s-au petrecut toate acestea. 22 Ba mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat; ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23 dar n-au găsit trupul lui; atunci au venit să ne spună că le-au apărut şi nişte îngeri, care le-au spus că el trăieşte. 24 Unii dintre ai noştri au mers la mormânt şi au găsit că cele spuse de femei erau adevărate, dar pe el nu l-au văzut”. 25Atunci Isus le-a zis: „Aşadar, tot n-aţi înţeles! Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” 27Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a dovedit din toată Scriptura cele care se refereau la el. 28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, Isus s-a făcut că merge mai departe.29 Dar ei s-au străduit să-l reţină: „Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”. A intrat deci şi a rămas cu ei. 30 Şi, pe când stătea cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor.32 Iar ei şi-au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi imediat s-au ridicat de la masă şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli, adunaţi cu ai lor, 34 care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru”. 35 La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

Posted in Cuvântul vieţii, Evanghelia după sfântul Luca, Predici si meditatii, Rugăciuni | Etichetat: , , , , , , , | 2 Comments »

Scurt, dar cuprinzător

Posted by Paxlaur pe 21/01/2012

La sfârşitul orei de rugăciune pentru unitatea creştinilor, celebrată ieri în biserica Sfânta Tereza din Iaşi, ni s-a amintit un citat din sfântul Augustin care e mereu actual:

„Rugăciunea este atotputernicia omului şi slăbiciunea lui Dumnezeu”.

Nu trebuie să uităm acest adevăr acum când ne rugăm pentru unitatea creştinilor: chiar dacă este dificil, rugându-ne împreună vom face să se împlinească Scriptura care spune: „Pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37) şi într-o zi toţi vom fi una, o singură turmă şi un singur păstor.

Posted in Evanghelia după sfântul Luca, Rugăciuni, Scurt, dar cuprinzător, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: