Atunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?
Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).
Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.
Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!
Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.
Cuvântul Domnului
1 comentariu ›