Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Anton Durcovici’ Category

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dumnezeu: „Să-l ridicăm de la pământ, cu toată evlavia, pentru a-l pune din nou la locul cuvenit”

Posted by Paxlaur pe 20/09/2017

Dumnezeu este TataMartin Buber spunea că „nici un cuvânt nu a fost așa de măsluit cum a fost cuvântul Dumnezeu. Cuvântul a fost așa de pătat și așa de schimonosit încât de fapt nici nu ar mai fi utilizabil. Mă gândesc că nu avem voie totuși să evităm și să omitem acest cuvânt și că trebuie să încercăm să-l ridicăm de la pământ, cu toată evlavia, pentru a-l pune din nou la locul cuvenit” (cf. Joseph Ratzinger, Dumnezeu și lumea, Sapientia, Iași 2009, 198).

Cei care participă la sfânta Litughie se apropie cu evlavie tocmai de acest mister divin și prin jertfa lor spirituală redau lui Dumnezeu locul cuvenit. Este important pentru noi „să ştim cum trebuie să ne purtăm în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, coloana şi temelia adevărului” (1Tim 3,15). Este esențial pentru o viață demnă, echilibrată să iubești adevărul și să trăiești în fidelitate. Este mântuitor să te regăsești printre cei care iubesc și „recunosc Înțelepciunea” atunci când îți „cântă”, când trece prin viața ta (cf. Lc 7,32.35).

Aceste realități – credința în Dumnezeu, iubirea Înțelepciunii, apartenența la Biserică, construirea vieții pe adevăr, fidelitatea față de angajamentele luate, statornicia în credință până la sfârșit – sunt astăzi prezențe contestate, virtuți refuzate. De aceea suntem invitați să ne unim în rugăciune și, privind la sfinții martiri din Coreea, să cerem Domnului harul să fim „statornici până la moarte în îndeplinirea poruncilor sale”. Statornici până la moarte în predicarea și iubirea lui Dumnezeu.

Trebuie să redăm Domnului locul cuvenit și să conștientizăm că doar atunci ne vom afla pacea adevărată și tot echilibrul după care suspinăm când îl vom recunoaște pe Dumnezeu ca Dumnezeu și ne vom închina lui cu toată sinceritatea inimii. Acesta este drumul, singurul drum, spre fericirea adevărată și veșnică: să faci din Dumnezeu centrul vieții tale și să fii convins că nu există nimic mai important decât mântuirea sufletului!

Fericitului episcop martir Anton Durcovici, cel care avea scris pe stema episcopală „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!” (Ps 33,12), spunea: „Fiţi tari, statornici în credinţă! Închinaţi-vă sincer Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, aşa precum vă învaţă sfânta Biserică, maica noastră! Luaţi parte cât mai des la jertfa dumnezeiască a mielului, la sfânta Liturghie! Apropiaţi-vă cu sufletul curat de preasfânta masă a Domnului! Întăriţi cu această hrană (1Rg 19,8), sunteţi pe calea ce vă duce sigur la fericire, la o fericire desăvârşită şi nepieritoare în ceruri, în împărăţia blândului miel dumnezeiesc, dar şi la o stare de adevărată mulţumire în viaţa de aici, pe cât îngăduie pământul, vale de lacrimi” (Scrisoarea pastorală Ecce Agnus Dei, 14 aprilie 1948).


Omul are nevoie de Dumnezeu pentru a fi cu adevărat fericit.
Nimeni și nimic nu poate umple inima omului
așa cum o face Dumnezeu cu prezența sa.


20 septembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Martiri din Coreea **
1Tim 3,14-16; Ps 110; Lc 7,31-35

LECTURA I
Mare este misterul evlaviei!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 3,14-16
Preaiubitule, îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine, 15 dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, coloana şi temelia adevărului! 16 Şi, fără îndoială, mare este misterul evlaviei: Cel care s-a arătat în trup a fost justificat în Duh, a apărut îngerilor, a fost predicat printre păgâni, a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 2a)
R.: Mari sunt, Doamne, lucrările tale!
sau:
Aleluia.

1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

3 Lucrarea lui este plină de splendoare şi maiestate,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna.
4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este milostiv şi plin de dragoste. R.

5 Dă hrană celor ce se tem de el;
îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
6 El a arătat poporului său puterea faptelor sale,
dându-le lor moştenirea neamurilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 6,63b.68b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,31-35
În acel timp, Isus a spus: „Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”. 33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol”. 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!» 35 Dar Înţelepciunea a fost recunoscută de către toţi fiii ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori?

Posted by Paxlaur pe 10/12/2016

 

Sighet_memorialul durerii„Să nu crezi niciodată într-un om care nu are curajul să moară pentru adevărul pe care îl proclamă”. Așa ni s-a spus și așa încercăm să facem: nu ne plac ipocriții, nu ne plac oamenii corupți etc. Dar oare cei care au murit pentru credința lor, pentru adevărul pe care îl transmiteau prin cuvinte și fapte, ne plac? Și dacă ne plac, avem curajul să le imităm credința, iubirea de adevăr, pasiunea pentru om? Tu ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori chiar acum? Pentru cine, ce ai fi dispus să renunți, să pierzi totul doar ca să poți păstra acel „ceva” fără de care simți că nu ai putea trăi? Ce valoare mai are astăzi „spiritul de sacrificiu”? Care este ultimul sacrificiu, ultima renunțare pe care ai făcut-o?

Cristos „pe care îl așteptăm și spre care mergem” s-a sacrificat murind pe cruce pentru noi. Episcopul martir, fericitul Anton Durcovici, cel pe care Biserica îl cinstește astăzi, și-a jertfit viața pentru Cristos, pentru Biserică și pentru adevăr. De-a lungul istoriei (Bisericii) mii de oameni au refuzat compromisul, trăind și murind pentru Evanghelie, pentru adevăr, pentru oameni.

Nouă (astăzi!) nu ne cere nimeni să murim pentru Cristos sau pentru adevăr. Însă ce facem cu valorile pe care trebuia să le moștenim și să le transmitem generației viitoare? Ce am făcut cu Cristos și evanghelia sa? Noi (deocamdată!) nu trebuie să murim, ci să trăim pentru Cristos. Pentru aceasta trebuie să (re)descoperim spiritul de sacrificiu. Este acel spirit dezvoltat în inimă care ne împiedică să ne (re)negăm credința, adevărul; este forța Duhului care ne ajută să ne exteriorizăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele; este curajul de a spune nu păcatului, ipocriziei, compromisului.

Urmând exemplul sfinților să spunem da lui Cristos, adevărului, vieții.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.


http://itinerar-advent2016.blogspot.it


Mai multe despre fericitul Anton Durcovici, episcop martir:

https://paxlaur.com/2015/05/21/film-documentar-despre-ep-martir-anton-durcovici-premiat/

https://paxlaur.com/2014/12/10/fericitul-anton-durcovici-comunistii-au-incercat-sa-distruga-chipul-bunului-pastor-au-vrut-sa-ne-convinga-ca-dumnezeu-a-murit-ca-suntem-orfani/

https://paxlaur.com/2014/12/04/celebrarea-primei-zile-de-sarbatoare-a-fericitului-episcop-anton-durcovici-10-decembrie-2014-scrisoare-pastorala/

https://paxlaur.com/2014/05/17/ni-l-au-omorat-dar-nu-l-au-putut-distruge-anton-durcovici-a-invins-moartea/

https://paxlaur.com/2010/05/11/omagiu-durcovici/

 

Posted in Anton Durcovici, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Film documentar despre ep. martir Anton Durcovici premiat

Posted by Paxlaur pe 21/05/2015

AntonDurcovici3Filmul documentar Anton Durcovici – episcopul martir, realizat de Oana Lazăr de la TVR Iaşi în colaborare cu Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, a primit premiul I la Festivalul de film cu tematică religioasă „Lumină din lumină” (ediţia a XXII-a) care s-a desfăşurat la Curtea de Argeş.

Festivitatea de premiere a avut loc în sala „Manole” a palatului Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în ziua de 15 mai 2015, după ce în finală au fost vizionate 16 filme.

Festivalul a fost organizat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului în colaborare cu Consiliul Judeţean Argeş, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş şi Societatea Română de Televiziune, având un juriu format din ÎPS Calinic – preşedinte de onoare, Lucian Ciucu – preşedintele juriului, Costin Alexandrescu, Radu Oprea, Sorin Mazilescu, Sandu Vasile şi preotul Ovidiu Vlăsceanu.

Filmul Anton Durcovici – episcopul martir a fost realizat de Oana Lazăr (jurnalist senior TVR Iaşi) alături de o echipă formată din Paul Palencsar (redactor), Adrian Butnaru (imagine) şi Dragoş Brehnescu (editor imagine), în cadrul studioului regional Iaşi al Televiziunii Române şi a fost transmis de TVR 3 (la 17 mai 2014) şi de TVR Iaşi de mai multe ori (de ex. 17, 19 şi 21 mai 2014, 15 iunie 2014). Un rezumat al documentarului a fost difuzat în ziua de 17 mai 2014, pe stadion, înainte de începerea Liturghiei de beatificare.

Filmul a primit şi premiul pentru „Documentar istoric” la Gala Naţională a Premiilor de Televiziune decernate de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România (APTR), care s-a desfăşurat la 8 decembrie 2014, la Bucureşti.

Documentarul poate fi urmarit la http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20140682 sau lahttp://www.tvrplus.ro/editie-iasii-marilor-iubiri-245014.

Pr. Cornel Cadar

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Anton Durcovici, E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Un an de la beatificare

Posted by Paxlaur pe 09/05/2015

AntonDurcovici„Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (Mt 16,24)

Exemplul şi dăruirea păstorului nostru iubit, episcopul Anton, declarat fericit de către Sfântul Părinte papa Francisc, prin trimisul său special cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în ziua de 17 mai 2014, continuă să ne umple inima de admiraţie şi de bucurie şi ne obligă să nu uităm chemarea pe care o adresează tuturor. Este invitaţia pe care o face Isus şi pe care a primit-o şi împlinit-o vrednicul nostru păstor, fapt pentru care a fost recunoscut şi declarat fericit. El, iubindu-ne – precum a făcut Cristos cu ucenicii săi -, ne-a iubit până la sfârşit, oferindu-se pe sine, ca un bob de grâu, să fie aşezat sub brazda pământului din Sighet, ca să aducă rod de sfinte binecuvântări şi daruri, lumină pentru paşii noştri pe drumul credinţei.

Ca păstor al diecezei noastre, chemat să conducă barca Bisericii în timp de furtună, a ştiut să stea ferm la cârma ei şi a ţinut să-i încurajeze pe preoţi şi pe credincioşi să rămână fideli chemării lor, până când întunericul şi greutăţile vor trece, şi vor veni timpuri mai bune pentru încercatul popor credincios şi evlavios din dieceza şi din ţara noastră.

Furtuna a făcut multe victime, poporul creştin a suferit din cauza valurilor năprasnice ale persecuţiilor şi închisorilor, mulţi au fost sacrificaţi de către propagandiştii comunismului ateu şi ai întunericului, dar Biserica nu a fost înfrântă, barca Bisericii nu a naufragiat, ci a ieşit victorioasă, ajungând la liman, la dorita libertate şi demnitate atât de mult aşteptată.

Simţim fără încetare îndemnul lui Cristos, marele preot, altar şi jertfă, care s-a oferit pe sine pentru întreaga lume, de a merge cu încredere după el, purtându-ne cu mult curaj crucea cea de toate zilele şi, desigur, am avut mereu înaintea ochilor exemplul păstorului nostru Anton, care a voit să meargă înaintea turmei, ca un miel nevinovat, care a fost sacrificat. El, episcopul şi păstorul cel bun, alături de ceilalţi păstori din ţara noastră, alături de marii ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice, alături de alţi episcopi şi preoţi din celelalte dieceze, s-a oferit pe sine pentru libertatea şi fericirea noastră.

Amintirea lui, rămasă mereu vie, recunoaşterea sacrificiului său din partea Sfântului Părinte, ca erou şi martir, declararea de fericit, la 17 mai 2014, confirmă că Dumnezeu nu uită „pe cel care se încrede în el”, căci „toţi cei care-l caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic” (Ps 33,10), chiar dacă trebuie să moară, iar acest lucru constituie pentru noi toţi un motiv de mare bucurie, un semn şi argument al iubirii divine şi o chemare la curaj şi speranţă.

Sfinţiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

Ziua de duminică, 17 mai 2015, când se împlineşte un an de la marea celebrare din centrul diecezei noastre, în prezenţa miilor de pelerini veniţi de pretutindeni, a autorităţilor centrale şi locale, precum şi a atâtor preoţi şi oaspeţi de seamă din ţară şi străinătate, trebuie să rămână pentru noi o zi memorabilă şi un adevărat motiv de sărbătoare.

Toate comunităţile parohiale, toate mănăstirile şi casele de formare pastorală şi spirituală, toate instituţiile academice şi şcolile din teritoriu vor acorda acestei zile o atenţie deosebită şi toţi sunt chemaţi să dea curs invitaţiei noului nostru fericit Anton şi dorinţei noastre de a ne apropia de el, cu rugăciuni speciale, cu o novenă de pregătire în toate bisericile şi capelele din dieceză, şi cu mare încredere şi speranţă să ne deschidem sufletul şi inima pentru a primi chemarea sa la o mărturie vie de credinţă.

În comunităţile care au beneficiat de prezenţa episcopului Anton, consacrându-le altarul şi biserica, precum şi în alte centre importante din alte părţi sau din dieceză, postulatorul cauzei fericitului Anton, pr. decan şi capelan Isidor Iacovici, împreună cu vicepostulatorul, pr. prof. dr. Fabian Doboş, vor prezenta noi date şi iniţiative pentru continuarea formalităţilor legate de popularizarea cauzei şi derularea procesului de recunoaştere a fericitului nostru ca sfânt al Bisericii locale, după programul anexat: Novenă în cinstea fericitului Anton Durcovici.

Ne bucurăm să-i ştim şi să-i simţim alături pe toţi cei din Arhidieceza de Bucureşti – arhiepiscop, preoţi şi credincioşi – ca şi pe cei din Austria – din comunitatea de naştere a episcopului nostru, Bad Deutsch-Altenburg, sub coordonarea pr. decan Pavel Balint – în acest demers de retrăire cu vie însufleţire a momentului declarării de fericit a episcopului martir Anton şi de unire în rugăciune pentru implorarea milostivirii lui Dumnezeu în recunoaşterea sa ca sfânt al Bisericii noastre.

În Iaşi, la catedrala noastră episcopală, se va celebra aceeaşi novenă prescrisă şi difuzată de centrul de promovare al cinstirii şi venerării fericitului Anton, iar în ziua de 17 mai 2015, la ora 11.00, va avea loc o celebrare solemnă pontificală, cu participarea preoţilor şi a seminariştilor de la Institutul Teologic, a tuturor comunităţilor parohiale din Iaşi, a caselor călugăreşti, a celorlalte instituţii de caritate, asociaţii şi şcoli şi a întregului popor creştin din oraşul nostru.

Celebrarea se va încheia cu o procesiune cu noua statuie a fericitului Anton, alături de relicvariu, memorial al testamentului său. Statuia, pregătită special de pr. paroh Iosif Dorcu, va fi aşezată apoi lângă altarul central, din catedrala Adormirea Maicii Domnului, unde episcopul nostru martir a celebrat şi a predicat, învăţând şi chemând poporul la urmarea cu fidelitate a lui Cristos, în faţa greutăţilor ce se prevedeau că vor veni, în sintonie cu invitaţia mereu valabilă făcută de însuşi Isus: Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!

Invocând ocrotirea Maicii Domnului, aşa de mult venerată şi iubită de fericitul episcop Anton, adresez un îndemn de suflet pentru toţi fraţii şi surorile noastre de a da ascultare chemării şi mesajului fericitului nostru şi de a primi cu bucurie îndemnul său de suflet preluat de la marele preot Cristos: Cine mă va urma pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii, căci eu sunt lumina lumii (In 8,12).

Cu îmbrăţişarea noastră şi cu implorarea binecuvântării cereşti,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Iaşi, 20 aprilie 2015

* * *

Novenă în cinstea fericitului Anton Durcovici (8-16 mai)

 

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Anton Durcovici, E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: