Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Dumnezeu: „Să-l ridicăm de la pământ, cu toată evlavia, pentru a-l pune din nou la locul cuvenit”

Dumnezeu este TataMartin Buber spunea că „nici un cuvânt nu a fost așa de măsluit cum a fost cuvântul Dumnezeu. Cuvântul a fost așa de pătat și așa de schimonosit încât de fapt nici nu ar mai fi utilizabil. Mă gândesc că nu avem voie totuși să evităm și să omitem acest cuvânt și că trebuie să încercăm să-l ridicăm de la pământ, cu toată evlavia, pentru a-l pune din nou la locul cuvenit” (cf. Joseph Ratzinger, Dumnezeu și lumea, Sapientia, Iași 2009, 198).

Cei care participă la sfânta Litughie se apropie cu evlavie tocmai de acest mister divin și prin jertfa lor spirituală redau lui Dumnezeu locul cuvenit. Este important pentru noi „să ştim cum trebuie să ne purtăm în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, coloana şi temelia adevărului” (1Tim 3,15). Este esențial pentru o viață demnă, echilibrată să iubești adevărul și să trăiești în fidelitate. Este mântuitor să te regăsești printre cei care iubesc și „recunosc Înțelepciunea” atunci când îți „cântă”, când trece prin viața ta (cf. Lc 7,32.35).

Aceste realități – credința în Dumnezeu, iubirea Înțelepciunii, apartenența la Biserică, construirea vieții pe adevăr, fidelitatea față de angajamentele luate, statornicia în credință până la sfârșit – sunt astăzi prezențe contestate, virtuți refuzate. De aceea suntem invitați să ne unim în rugăciune și, privind la sfinții martiri din Coreea, să cerem Domnului harul să fim „statornici până la moarte în îndeplinirea poruncilor sale”. Statornici până la moarte în predicarea și iubirea lui Dumnezeu.

Trebuie să redăm Domnului locul cuvenit și să conștientizăm că doar atunci ne vom afla pacea adevărată și tot echilibrul după care suspinăm când îl vom recunoaște pe Dumnezeu ca Dumnezeu și ne vom închina lui cu toată sinceritatea inimii. Acesta este drumul, singurul drum, spre fericirea adevărată și veșnică: să faci din Dumnezeu centrul vieții tale și să fii convins că nu există nimic mai important decât mântuirea sufletului!

Fericitului episcop martir Anton Durcovici, cel care avea scris pe stema episcopală „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!” (Ps 33,12), spunea: „Fiţi tari, statornici în credinţă! Închinaţi-vă sincer Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, aşa precum vă învaţă sfânta Biserică, maica noastră! Luaţi parte cât mai des la jertfa dumnezeiască a mielului, la sfânta Liturghie! Apropiaţi-vă cu sufletul curat de preasfânta masă a Domnului! Întăriţi cu această hrană (1Rg 19,8), sunteţi pe calea ce vă duce sigur la fericire, la o fericire desăvârşită şi nepieritoare în ceruri, în împărăţia blândului miel dumnezeiesc, dar şi la o stare de adevărată mulţumire în viaţa de aici, pe cât îngăduie pământul, vale de lacrimi” (Scrisoarea pastorală Ecce Agnus Dei, 14 aprilie 1948).


Omul are nevoie de Dumnezeu pentru a fi cu adevărat fericit.
Nimeni și nimic nu poate umple inima omului
așa cum o face Dumnezeu cu prezența sa.


20 septembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Martiri din Coreea **
1Tim 3,14-16; Ps 110; Lc 7,31-35

LECTURA I
Mare este misterul evlaviei!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 3,14-16
Preaiubitule, îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine, 15 dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului cel viu, coloana şi temelia adevărului! 16 Şi, fără îndoială, mare este misterul evlaviei: Cel care s-a arătat în trup a fost justificat în Duh, a apărut îngerilor, a fost predicat printre păgâni, a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 2a)
R.: Mari sunt, Doamne, lucrările tale!
sau:
Aleluia.

1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

3 Lucrarea lui este plină de splendoare şi maiestate,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna.
4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este milostiv şi plin de dragoste. R.

5 Dă hrană celor ce se tem de el;
îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
6 El a arătat poporului său puterea faptelor sale,
dându-le lor moştenirea neamurilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 6,63b.68b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,31-35
În acel timp, Isus a spus: „Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? 32 Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”. 33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol”. 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!» 35 Dar Înţelepciunea a fost recunoscută de către toţi fiii ei”.

Cuvântul Domnului

Ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori?

 

Sighet_memorialul durerii„Să nu crezi niciodată într-un om care nu are curajul să moară pentru adevărul pe care îl proclamă”. Așa ni s-a spus și așa încercăm să facem: nu ne plac ipocriții, nu ne plac oamenii corupți etc. Dar oare cei care au murit pentru credința lor, pentru adevărul pe care îl transmiteau prin cuvinte și fapte, ne plac? Și dacă ne plac, avem curajul să le imităm credința, iubirea de adevăr, pasiunea pentru om? Tu ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori chiar acum? Pentru cine, ce ai fi dispus să renunți, să pierzi totul doar ca să poți păstra acel „ceva” fără de care simți că nu ai putea trăi? Ce valoare mai are astăzi „spiritul de sacrificiu”? Care este ultimul sacrificiu, ultima renunțare pe care ai făcut-o?

Cristos „pe care îl așteptăm și spre care mergem” s-a sacrificat murind pe cruce pentru noi. Episcopul martir, fericitul Anton Durcovici, cel pe care Biserica îl cinstește astăzi, și-a jertfit viața pentru Cristos, pentru Biserică și pentru adevăr. De-a lungul istoriei (Bisericii) mii de oameni au refuzat compromisul, trăind și murind pentru Evanghelie, pentru adevăr, pentru oameni.

Nouă (astăzi!) nu ne cere nimeni să murim pentru Cristos sau pentru adevăr. Însă ce facem cu valorile pe care trebuia să le moștenim și să le transmitem generației viitoare? Ce am făcut cu Cristos și evanghelia sa? Noi (deocamdată!) nu trebuie să murim, ci să trăim pentru Cristos. Pentru aceasta trebuie să (re)descoperim spiritul de sacrificiu. Este acel spirit dezvoltat în inimă care ne împiedică să ne (re)negăm credința, adevărul; este forța Duhului care ne ajută să ne exteriorizăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele; este curajul de a spune nu păcatului, ipocriziei, compromisului.

Urmând exemplul sfinților să spunem da lui Cristos, adevărului, vieții.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.


http://itinerar-advent2016.blogspot.it


Mai multe despre fericitul Anton Durcovici, episcop martir:

https://paxlaur.com/2015/05/21/film-documentar-despre-ep-martir-anton-durcovici-premiat/

https://paxlaur.com/2014/12/10/fericitul-anton-durcovici-comunistii-au-incercat-sa-distruga-chipul-bunului-pastor-au-vrut-sa-ne-convinga-ca-dumnezeu-a-murit-ca-suntem-orfani/

https://paxlaur.com/2014/12/04/celebrarea-primei-zile-de-sarbatoare-a-fericitului-episcop-anton-durcovici-10-decembrie-2014-scrisoare-pastorala/

https://paxlaur.com/2014/05/17/ni-l-au-omorat-dar-nu-l-au-putut-distruge-anton-durcovici-a-invins-moartea/

https://paxlaur.com/2010/05/11/omagiu-durcovici/

 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: