Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘ecumenism’ Category

Dezbinarea este umbra morții…

Posted by Paxlaur pe 22/01/2017

dezbinare_moarte_umbra„Oare a fost Cristos împărţit”? Oare Cristos poate fi dezbinat? Oare învățătura sa poate fi schimbată după bunul plac al oamenilor? În săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor aceste întrebări au nevoie de un răspuns care să ne liniștească sufletul și să pună în noi dorința unității. Pentru aceasta ne îndreptăm spre învățătura Sfintei Scripturi unde citim că „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci. Nu vă lăsați seduși de învățături diferite și străine” (Evr 13,8-9). De fapt, este însuși Cristos cel care ne-a atenționat: „Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» și-i vor înșela pe mulți” (Mt 24,4-5). Vegheați! Să nu fim înșelați, să nu ne lăsăm seduși de învățături străine de spiritul evangheliei și de învățătura Domnului: Cristos este același în veci!

Isus rămâne același în veci, însă oamenii au încercat mereu să-l „adapteze” timpurilor, să-l „golească” de elementele care, în gândirea lor, nu mai corespund cerințelor unui suflet modern. Nu trebuie să ne mirăm atunci când omenirea spune că e însetată de Adevăr și de Viață, adică de Cristos, dar un Cristos fără cruce, fără învățături despre „iubirea dușmanilor” (cf. Mt 5,43-48) sau despre „iertarea aproapelui” (Mt 18,21-22). Noi vrem un Cristos glorios. Noi vrem să fim cu Cristos pe muntele Tabor, nu pe Calvar. Noi vrem să fim cu Cristos cel veșnic viu, nu cu cel răstignit. „Oare a fost Cristos împărțit”? Oare Cristos poate fi „îmbunătățit” și prezentat omenirii într-o formă diferită de cea din evanghelie? „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci”.

Apostolul ne amintește misiunea noastră, misiunea întregii Bisericii: să slujim omul, predicând (toată!) evanghelia, astfel încât să nu fie zădărnicită crucea lui Cristos. Mai mult, nu doar crucea sa, ci întreaga sa viață. Nu trebuie să fie zadarnică prezența lui Cristos în mijlocul nostru. El este cu noi în toate zilele până la sfârșitul lumii (cf. Mt 28,20), dar este cu noi cu tot ceea înseamnă misterul vieții sale și istoria mântuirii noastre. Nu putem alege din Cristos doar ceea ce ne convine, doar ceea ce se adaptează gusturilor noastre.

În aceste timpuri în care prigoana lumii împotriva lui Cristos și a celor chemați să-i fie ucenici se împletește cu mângâierile lui Dumnezeu revărsate în inimi, suntem chemați să-l descoperim pe Cristos întreg și să-l predicăm așa cum este el în evanghelie, așa cum este în cuvintele și faptele sale. De fapt, el însuși este și astăzi în mijlocul nostru învațând și chemând: „Veniți după mine… Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor”! Să primim chemarea sa, să ne convertim, să nu zădărnicim crucea și viața sa.


Dezbinarea este umbra morții.
Avem nevoie de harul lui Cristos pentru ca,
eliberați de întunericul dezbinării,
să vedem lumina unității!


22 ianuarie 2017 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Vincenţiu, diacon m.; Fer. Laura, m.
Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

LECTURA I
Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare.
Citire din cartea profetului Isaia 8,23b-9,3
După cum odinioară, Domnul a adus ocară peste ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, tot aşa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 9,1 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină. 2 Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii. 3 Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madian.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,10-13.17
Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezbinări, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi simţire. 11 De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. 12Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu sunt al lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi? 17 Căci Cristos nu m-a trimis ca să botez, ci ca să vestesc evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva să fie zadarnică crucea lui Cristos.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A venit şi s-a stabilit la Cafarnaum, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-23
În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. 13 Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ţinuturile lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 15 „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! 16Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină”. 17 De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă: s-a apropiat împărăţia cerurilor!” 18 Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele, şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat. 23 El străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor.

Cuvântul Domnului

Posted in ecumenism, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Unitatea și bolovanul sisific al dezbinării: „Întinde-ți mâna”!

Posted by Paxlaur pe 18/01/2017

prima zi de rugaciune pt unitate_ITRC„Întinde-ţi mâna!” este îndemnul Domnului pentru toți cei care astăzi se angajează cu mai multă fervoare pentru unitatea Bisericii și speră vindecarea acestei răni a dezbinării. Pentru „ca toți să fie una” însuși Cristos și-a întins mâinile și s-a rugat; și-a întins mâinile și a binecuvântat, a iertat, a vindecat; și-a întins mâinile și le-a lăsat să fie pironite pe cruce.

Acum ne spune nouă: „Întinde-ți mâna” și roagă-te pentru a primi acest mare dar al unității. „Întinde-ți mâna” și iartă, împacă-te, binecuvântează, îmbrățișează-l pe cel de lângă tine chiar dacă e diferit. „Îndinte-ți mâna” și jertfește-te, muncește pentru unitatea Bisericii. „Întinde-ți mâna” paralizată de dezbinare spre Cristos și el o va vindeca.

Dezbinarea este povara pe care Biserica o împinge an de an spre culmea unui munte sperând, ca Sisif, să fie ultima dată când depune acest efort. Este atât de tristă această imagine sisifică, însă exprimă atât de bine nestatornicia noastră pe drumul unității. „Bolovanul sisific al dezbinării” care se rostogolește zi de zi zădărnicind munca celor care cred și trăiesc toată evanghelia – inclusiv fragmentul „ca toți să fie una”! – reflectă realitatea din multe inimii. Muncim o săptămână „umăr la umăr” (uneori chiar inimă la inimă!) pentru a îndeplini această misiune a unității și apoi… Și apoi? Apoi uităm să ne mai întindem mâna pentru o imbrățișare frățească și începem să ne întindem mâna pentru a condamna, pentru a-l lovi pe cel care gândește diferit, pentru a construi ziduri între Biserici și între suflete.

Misiunea noastră rămâne o muncă sisifică, un ritual nostalgic lipsit de viitor dacă nu învățăm să ne întindem mâna și să ne deschidem inima. Să tremurăm la auzul cuvintelor lui Cristos care răsună astăzi în bisericile noastre: Privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!”. Când refuzăm vindecarea de dezbinare, când refuzăm pacea, atunci rămânem cu inima împietrită și-l întristăm pe Cristos. Privirea lui este îndreptată asupra noastră. Este atât de multă tristețe în privirea lui Cristos atunci când noi zădărnicim crucea lui, eforturile lui, dorința lui. Împietrirea inimii noastre distruge „testamentul lui Cristos”, dorința inimii sale: ca toți să fie una!

„Întinde-ți mâna”! Să ne întindem mâna în această zi spre Cristos și să-i prezentăm dorința noastră de vindecare. Să-l rugăm să ne vindece de lepra dezbinării: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Să-l lăsăm pe Cristos să-și întindă mâna spre noi și să ne atingă inima. Să-i ascultăm cuvintele tămăduitoare: „Vreau, curăță-te!” (cf. Mc 1,40-42).


Impietrirea inimii și lipsa umilinței
ne fac să purtăm an de an povara acestui bolovan al dezbinării.
Îmbrăcați în umilință
să ne întindem mâinile spre Cristos
și să ne lăsăm îmbrățișați de el în frații noștri.


18 ianuarie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a de peste an
Sf. Prisca, m.
Evr 7,1-3.15-17; Ps 109; Mc 3,1-6

LECTURA I
Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,1-3.15-17
Fraţilor, într-adevăr, acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor, şi l-a binecuvântat. 2Acestuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, care înseamnă rege al păcii. 3 Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. 15 Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchisedec, se ridică un alt preot, 16 care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. 17 Căci avem mărturie despre el: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

1 Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

4 Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Este permis sâmbăta să salvezi o viaţă sau să o pierzi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6
În acel timp, Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului


Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi (18-25 ianuarie 2017)

De peste o sută de ani, începând din 1908, când Paul Wattson a dat naştere acestei iniţiative, în toată lumea creştină, în perioada 18-25 ianuarie se celebrează Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.

Dieceza Romano-Catolică de Iaşi cunoaşte o lungă şi bogată tradiţie în acest sens şi încurajează aceste celebrări în toate comunităţile parohiale. În acest sens Editura „Presa Bună” a realizat şi a distribuit broşura cu textele liturgice pentru celebrarea acestei Octave de rugăciuni. Pe raza municipiului Iaşi în acest an a fost propus un program în diferite biserici parohiale şi capele mănăstireşti. Chiar dacă aceste celebrări vor avea loc în mod expres doar în opt locuri, toate celelalte comunităţi sunt chemate ca în fiecare zi să înalţe rugăciuni pentru unitatea creştinilor.

Preasfinţitul Petru Gherghel, care are ca emblemă episcopală deviza Ut omnes unum sint (Ca toţi să fie una), propune pentru oraşul Iaşi următorul program, iar rectorii seminariilor, parohii sau responsabilii caselor religioase vor organiza ora de rugăciune şi vor căuta un preot care să prezinte cuvântul de învăţătură, pornind de la textele propuse pentru acest an. Tema rugăciunii pentru unitatea credinţei de anul acesta este Reconciliere – Iubirea lui Cristos ne constrânge (cf. 2Cor 5,15-20).

*

PROGRAMUL
Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor,
pe raza municipiului Iaşi
în perioada 18-25 ianuarie 2017

Celebbrările au loc în fiecare zi la ora 17.00.

  • Ziua I, miercuri, 18 ianuarie:
    Capela Institutului Teologic Romano-Catolic, str. Văscăuţeanu, 6

  • Ziua a II-a, joi, 19 ianuarie:
    Capela Surorilor Providenţei, Şoseaua Bârnova, 2

  • Ziua a III-a, vineri, 20 ianuarie:
    Biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Şoseaua Nicolina, 6.

  • Ziua a IV-a, sâmbătă, 21 ianuarie:
    Biserica „Sfântul Anton de Padova”, str. Tabacului, 2

  • Ziua a V-a, duminică, 22 ianuarie:
    Capela mănăstirii „Don Orione”, str. Rediu, 21-C

  • Ziua a VI-a, luni, 23 ianuarie:
    Capela Surorilor „Sfânta Maria a Divinei Providenţe”, Str. Plopii fără Soţ, 7

  • Ziua a VII-a, marţi, 24 ianuarie:
    Fraţii Şcolilor Creştine, str. Aeroportului, 1

  • Ziua a VIII-a, miercuri, 25 ianuarie:
    Catedrala romano-catolică, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26.

*

„Ca toţi să fie una!” (In 17,21)

*

Responsabili cu programul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi sunt:

– Pr. Alois Fechet, responsabil al Oficiului pentru Ecumenism al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (tel. 0721/290194), email: speranta@ercis.ro).

– Pr. Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (tel.: 0745/850844; email: cornel@ercis.ro)

Preoţii parohi şi superiorii caselor călugăreşti vor organiza şi celebrarea şi cuvântul de învăţătură.

* * *

Editura „Presa Bună”: A apărut broşura Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2017

Textul broşurii în limba română poate fi descărcat de la adresa: www.ercis.ro/utile/sruc2017.zip

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 700064 – Iaşi;
  • prin fax: 0232/211527;
  • prin telefon: 0232/212003, interior 41: de luni până vineri, între orele 10.00-18.00;
  • prin e-mail: libraria@ercis.ro;
  • prin Internet: www.ercis.ro; http://www.catholica.ro.

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

Posted in ecumenism, Predici si meditatii, Rugaciune pentru unitatea creştinilor | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Mare de comuniune…

Posted by Paxlaur pe 05/12/2016

20160652ortodocsi„Un exemplu de comuniune”. Mai mult. „A fost o «mare de comuniune» pentru întreaga Biserică ortodoxă şi pentru lume”. Patriarhul ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I – în istorica vizită de astăzi la bari cu ocazia sărbătorii liturgice a sfântului Nicolae – aşa a definit cu punctualitate şi ceea ce a apărut din Conciliul panortodox desfăşurat la Creta în iunie. A voit să vorbească despre asta în cursul lectio magistralis, centrată în întregime pe comuniune pornind de la semnificaţia sa teologică, pe care a ţinut-o chiar în vechea bazilică a sfântului patron pentru inaugurarea anului academic al Facultăţii Teologice din Puglia, primind premiul „Sfântul Nicolae” din partea Institutului Ecumenic.

Este prima dată când un patriarh ecumenic de Constantinopol este primit de acest oraş de la mare, legătură de convieţuire şi punte între creştinii din Orient şi din Occident, care de peste o mie de ani păstrează relicvele sfântului Bisericii nedespărţite, venerat din totdeauna de catolici şi ortodocşi. Valenţa ecumenică a vizitei lui Bartolomeu I, care din 1991 prezidează în caritate şi în diaconie ansamblul Bisericilor ortodoxe, urmărind neobosit unitatea creştinilor şi pacea, este sporită de convingerea că ecumenismul este misiune a fiecărei Biserici locale. Şi „distincţia semnificativă”, conferită astăzi lui Bartolomeu de dieceza de Bari a fost relansată de Papa Francisc în mesajul său ca „semn de recunoştinţă pentru slujirea adusă de el promovării unei comuniuni tot mai mari între toţi cei care cred în Cristos”. Semn pe care la rândul său patriarhul l-a primit ca „profetic al unităţii tuturor sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu” subliniind drumul teologic „dintre Bisericile noastre şi iubirea, respectul şi colaborarea”.

Comuniune, Conciliu, împărtăşire, dialog, integrare. Aşadar acestea sunt motivele reluate în lectio magistralis a lui Bartolomeu la Bari cu titlul: „Adriatica şi Ionica, mări de comuniune”. În sintonie deplină cu pronunţările Papei Francisc, mai întâi, în intervenţia sa, patriarhul de Constantinopol a explicat conceptul de comuniune ca expresie de iubire a relaţiei trinitare citând textele din Scriptură: „Comuniunea este participare comună de har, iubire şi comuniune cu viaţa lui Dumnezeu, care devine însăşi experienţa lui «a fi în relaţie». Înseamnă a fi părtaşi împreună de natura divină prin harul dăruit nouă de Dumnezeu în toate aspectele vieţii creştine. Înseamnă împărtăşire a credinţei, împărtăşire a spiritualităţii, a ne ruga unii pentru alţii, înseamnă a realiza concret această comuniune a vieţilor noastre şi a o pune în practică. De aceea dacă suntem reconciliaţi cu Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos, intimi cu El – a mai explicat Bartolomeu – îi percepem pe fraţi ca aceia care ne aparţine, care împărtăşesc aceeaşi origine trinitară a noastră şi că mergem spre aceeaşi ţintă care este Cristos care a recapitulat toate în El”. Pentru că „Iubirea trinitară ne face persoane în relaţie, subiecte comunionale, având aceeaşi natură în dialog, capabili de o relaţie de iubire care transfigurează eu-l nostru şi ne face capabili să acţionăm şi să gândim că pacea provine din dialog şi că dialogul duce la unitate”.

De aici patriarhul ecumenic a voit să sublinieze că Biserica ortodoxă a dat exemplu de comuniune la Creta: „Sfânta noastră Biserică ortodoxă a manifestata «comuniunea» sa în luna iunie, când la Creta, prin decizie unanimă a tuturor primaţilor Bisericilor ortodoxe autocefale, a fost convocat sfântul şi marele conciliu al Bisericii ortodoxe”. După aproape cincizeci de ani de pregătire, de discuţii, de întâlniri şi sinaxe ale primaţilor, în pofida problemelor manifestate la puţin zile de la convocarea sa şi absenţa câtorva Biserici, conciliul panortodoxe s-a desfăşurat – cum subliniază patriarhul – într-un climat de rugăciune şi dialog, despre teme actuale precum misiunea Bisericii în lumea contemporană şi relaţia Bisericilor ortodoxe cu restul lumii creştine.

Pentru Bartolomeu „această mare adunare conciliară a vorbit cu un singur glas propriilor credincioşi, Bisericilor şi lumii”. A fost mărturie de comuniune şi exemplu de relaţie după imaginea relaţiei trinitare, şi în enciclica adresată lumii ea a definit principiile fundamentale ale comuniunii: „Biserica nu trăieşte pentru ea însăşi. Oferă întregii omeniri, prin ridicarea şi reînnoirea lumii în ceruri noi şi pământ nou”. În afară de asta a exprimat modul de exprimare a comuniunii sale: „Biserica este prin ea însăşi conciliu, întemeiată de Cristos şi condusă de Duhul Sfânt, în acord cu vorba apostolică: «Am hotărât, Duhul Sfânt şi noi» (Fap 15,28)”. Conform lui Bartolomeu, conciliul a simţit exigenţa comuniunii cu lumea şi cu tot ceea ce este legat de ea. S-a ocupat de schimbările actuale, de necesitatea unei atenţii faţă de persoana umană, chiar şi în faţa cuceririlor ştiinţifice, a geneticii şi a noilor ştiinţe. Şi-a ridicat glasul pentru sărăcia răspândită, pentru ameninţarea care apasă asupra mediului natural. În afară de asta nu a redus sub tăcere problemele care derivă din globalizare, din fenomenele extreme de violenţă şi din imigraţie. A acordat atenţie deosebită vocaţiei comunionale a familiei ca „Biserică familială” şi dialogului, ca experienţă intrinsecă în simţirea ortodoxă, în linie cu ceea ce este exprimat pentru conceptul de comuniune: „În acest spirit de recunoaştere a necesităţii unei mărturii şi a unei disponibilităţi, Biserica ortodoxă a atribuit mare importanţă dialogului, şi îndeosebi celui cu creştinii non-ortodocşi”.

Apoi Bartolomeu şi-a îndreptat atenţia spre mărturia convieţuirii antice şi paşnice dintre greci şi latini în regiunea Puglia. Leagăn de istorie, civilizaţie, limbi, culturi şi religii capabile de interconexiuni şi de schimburi, care au condus procesele sociale din întreaga zonă timp de secole, contribuind la creşterea popoarelor care se află la Mare Nostrum. Ca atunci, astăzi n-am putea să fim în relaţie cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri şi surorile noastre care suferă – a spus Bartolomeu – să dăm realizare practică propunerilor umane şi sociale ale conciliului Bisericii ortodoxe şi să alimentăm principiile de dialog, iubire şi pace în faţa unei „Mare Nostrum care a devenit mormântul atâtor fraţi şi surori care visau o viaţă mai bună. Credem că rolul religiilor – a spus în sfârşit patriarhul – devine fundamental în crearea, demararea şi consolidarea principiului de comuniune pentru colaborarea şi înţelegerea reciprocă, îndepărtând fundamentalismele care se găsesc în toate societăţile şi religiile. Există necesitate de a recrea stima reciprocă între popoare, depăşind neîncrederi, violenţă, măceluri şi genociduri. Este nevoie ca dreptatea socială şi dreptatea dintre naţiuni să prevaleze asupra simplelor interese ale economiei mondiale şi ale globalizării celei mai neînfrânate, aşa încât să se pună capăt migraţiilor necontrolate”.

Mâine patriarhul de Constantinopol va relua aceste motive în omilia sa, va coborî în cripta bazilicii pentru a venera relicvele sfântului Nicolae şi va asista la concelebrarea euharistică pentru solemnitatea sfântului patron prezidată de arhiepiscopul de Bari-Bitonto, Francesco Cacucci, care a definit istorica vizită la Bari a patriarhului ecumenic de Constantinopol „un pas important în drumul care-i apropie pe credincioşii catolici şi ortodocşi în comemorarea comună a sfântului din Myra şi încoronare a unui drum lung”. Între timp, Conferinţa Episcopilor din Italia a făcut deja cunoscut că de anul viitor la 6 decembrie va fi obligatoriu să se celebreze comemorarea sfântului Nicolae în toate bisericile din Italia.

(„Jurnalul Conciliului” panortodox semnat Bartolomeu

De Stefania Falasca

După Vatican Insider, 5 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, ecumenism, Lecturi | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: