Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Grigore din Nazianz’ Category

O, schimb minunat!

Posted by Paxlaur pe 29/11/2011

Sfinţii părinţi nu doar că sunt mereu actuali, dar citirea lor deschide mereu noi orizonturi pentru meditaţii. Şi nu vorbesc doar de profunzimile teologice ascunse în operele lor, ci mai ales de impactul instantaneu asupra omului contemplativ, de forţa cu care gândul lor induce starea de meditaţie şi de rugăciune. Iată un exemplu şi în acest text al sfântului Grigore din Nazianz:

O, schimb minunat!

Fiul însuşi al lui Dumnezeu, care este veşnic, invizi­bil, incomprehensibil, spiritual, principiu născut din prin­cipiu, lumină din lumină, izvorul vieţii şi al nemuririi, amprentă fidelă a primului model, sigiliu neschimbat, ima­gine întru totul asemenea Tatălui, scopul şi cuvântul acestuia, se îndreaptă spre propria sa imagine. Îşi ia un trup, ca să mântuiască trupul, şi se uneşte cu un suflet raţional, ca să mântuiască sufletul meu; vrea să-l puri­fice pe cel cu care s-a făcut asemenea şi se face întru toate asemenea nouă, afară de păcat. A fost zămislit din Fecioară, purificată deja de Duhul Sfânt în sufletul şi în trupul ei, pentru că se cuvenea să fie cinstită şi naşterea, dar şi mai mult să fie cinstită fecioria. El se prezintă ca Dumnezeu întrupat, formând o singură fiinţă din două principii opuse, trupul şi spiritul. Spiritul dădea dumne­zeirea, trupul era îndumnezeit.
    El, care îi îmbogăţeşte pe alţii, se face sărac, căci pri­meşte sărăcia naturii mele omeneşti, ca eu să mă îmbo­găţesc cu dumnezeirea lui. El, care este plinătatea, se goleşte pe sine de gloria sa pentru un scurt timp, ca eu să fiu părtaş la plinătatea sa.
    Ce bogăţie nemăsurată a bunătăţii divine! Ce mare mister pentru mine! Eu am primit imaginea, dar nu am păstrat-o. Cuvântul şi-a asumat natura mea, ca să mântu­iască imaginea şi să facă trupul nemuritor! Se uneşte cu noi printr-o a doua unire, mult mai minunată decât prima.
    Se cuvenea ca omul să fie sfinţit de un Dumnezeu făcut om, pentru ca, după ce îl va fi învins cu putere pe tiranul nostru, să ne elibereze şi să ne ducă la el, prin mij­locirea Fiului, spre slava Tatălui. Astfel, Fiul se arată în toate ascultător faţă de el, pentru a împlini planul său de mântuire.
    Acest bun Păstor a venit să caute oaia pierdută, dân­du-şi viaţa pentru oile sale, pe munţii şi pe dealurile unde aducea sacrificii. A găsit-o pe cea care se rătăcise, a pus-o pe umerii săi care au dus şi lemnul crucii şi, după ce a luat-o, a condus-o la viaţa de sus.
    Această lumină strălucitoare a Cuvântului este prece­dată de lampa care arde şi luminează; Cuvântul de vocea celui care strigă în pustiu; Mirele de prietenul Mirelui, cel care pregăteşte Domnului un popor ales, purificându-l cu apă în vederea Duhului.
    Ca să trăim, am avut nevoie de un Dumnezeu care să se întrupeze şi să rămână. Am murit împreună cu el, ca să fim purificaţi; morţi împreună cu el, vom învia împre­ună cu el; înviaţi împreună cu el, vom fi glorificaţi îm­preună cu el.

Din Discursurile sfântului Grigore din Nazianz, episcop
(Disc. 45,9,22.26.28: PG 36, 634-635.654.658-659.662)

Anunțuri

Posted in Advent, Grigore din Nazianz, Lecturi | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: