„Îl caut pe acela care a murit pentru noi. Îl doresc pe acela care a înviat pentru noi”.

Sfantul Ignatiu din AntiohiaMetropola siriană, Antiohia, a treia ca mărime din vastul imperiu roman, l-a avut ca prim episcop pe apostolul Petru, căruia i-a urmat Evodiu şi apoi Ignaţiu, „Teoforul”, „Acela care îl poartă pe Dumnezeu”, după cum îi plăcea lui însuşi să se numească. Inimă înflăcărată (numele de Ignaţiu derivă de la „ignis”, foc), el este amintit mai ales pentru expresiile de intensă iubire faţă de Cristos, scrise de el în timpul călătoriei de la Antiohia la Roma, unde era dus prizonier, victimă ilustră a persecuţiei lui Traian (98-117). Cu acea ocazie sfântul episcop a scris şapte scrisori, adresate către diferite Biserici şi sfântului Policarp.

Adus în lanţuri la Roma, unde şi-a sfârşit zilele în arenă, fiind devorat de fiarele sălbatice, el a devenit obiectul unor afectuoase atenţii din partea diferitelor comunităţi creştine din oraşele pe unde a trecut. Mulţi căutau să-l scape de pedeapsa capitală, dar Ignaţiu dorea martiriul mai mult decât orice alt lucru şi îi ruga în special pe fraţii din Roma să nu-l împiedice de a da mărturie prin intervenţiile în favoarea sa la autorităţile imperiale: „Lăsaţi-mă să fiu hrana fiarelor, prin care mi se va da posibilitatea să mă bucur de Dumnezeu. Eu sunt grâul lui Dumnezeu. Trebuie să fie măcinat de dinţii fiarelor, pentru ca să devină o pâine curată a lui Cristos”.

Grija de a ajunge la Dumnezeu, de a-l găsi pe Cristos, exprimată cu o intensitate care-şi găseşte corespondentul şi în sfântul Paul, este o caracteristică a mentalităţii primilor comunităţi creştine, care aşteptau cu nerăbdare iminenta parusie. El ar fi voit ca trupul său să-şi găsească mormântul în încăpătorul pântece al unei fiare înfometate, aşa încât funeraliile sale să nu fie povară pentru nimeni! Dar creştinii din Antiohia venerau, încă din antichitate, mormântul său de la porţile oraşului şi deja în secolul al IV-lea celebrau amintirea sa la 17 octombrie, zi adoptată acum şi de noul calendar, în loc de 1 februarie.

Cuvintele sale calde de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică vor rămâne în amintirea tuturor generaţiilor viitoare. Cel care le scrie este un mistic şi un episcop, adică un om care deţine prerogativele autorităţii şi carismele spiritului. Cele două elemente se contopesc în mod armonios în chemarea la unitatea vizibilă a Bisericii, care este o idee constantă a învăţăturii sfântului Ignaţiu: „Acolo unde este episcopul, acolo este comunitatea, după cum unde este Cristos Isus acolo este Biserica Catolică”, scrie în scrisoarea adresată pe atunci tânărului episcop de Smirna, sfântul Policarp. Expresiile „Biserica Catolică” şi „creştinism” sunt neologisme create, se pare, de către el.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei.
http://www.ercis.ro)

Reclame

Asta da iubire…

De fiecare dată când citesc relatări ale pătimirilor martirilor – istoria chinurilor îndurate pentru Cristos, simt nevoia să strig: asta da iubire!
Privesc acum la sfântul Ignaţiu din Antiohia, comemorat astăzi, şi văzând  disponibilitatea lui pentru martiriu nu pot decât să spun: asta da iubire faţă de Dumnezeu. Aş vrea să fiu şi eu însetat de Dumnezeu în acest fel. Pare atât de greu! Şi totuşi mulţi au reuşit.
Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare a episcopului martir, prin care el cere să fie lăsat să fie măcinat de dinţii fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos:

Sunt grâul lui Dumnezeu: voi fi măcinat de dinţii fiarelor
Scriu tuturor Bisericilor şi vestesc tuturor că voi muri de bunăvoie pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi împiedica. Vă implor, nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi să fiu hrană a fiarelor, prin care să-mi fie dat să ajung la Dumnezeu. Sunt grâul lui Dumnezeu şi voi fi măcinat de dinţii fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos. Rugaţi-l pe Cristos pentru mine, pentru ca, prin lucrarea acestor fiare, eu să devin ostie pentru Domnul.
    Nu mi-ar folosi la nimic bucuriile din lume, nici împărăţiile de pe acest pământ. Pentru mine, este mai
bine să mor pentru Cristos Isus decât să stăpânesc până la marginile pământului. Eu îl caut pe acela care a murit pentru noi, îl vreau pe acela care pentru noi a înviat. Este aproape momentul naşterii mele. Fraţilor, aveţi milă de mine. Nu mă împiedicaţi să trăiesc, să nu voiţi ca eu să mor. Nu-l lăsaţi lumii şi seducţiilor materiei pe cel care vrea să fie al lui Dumnezeu. Lăsaţi ca eu să ajung la lumina curată; ajuns acolo, voi fi cu adevărat om. Lăsaţi ca eu să imit pătimirea Dumneze­ului meu. Dacă cineva îl are în sine, să înţeleagă ceea ce vreau eu şi să mă compătimească, gândindu-se la neliniştea care mă chinuieşte.
    Principele lumii acesteia vrea să mă ia cu sine şi să sufoce aspiraţia mea către Dumnezeu. Nimeni dintre voi să nu-l ajute; mai degrabă, fiţi de partea mea, adică de partea lui Dumnezeu. Nu fiţi dintre aceia care îl mărtu­risesc pe Dumnezeu şi încă mai iubesc lumea. Să nu găsească loc în voi sentimente mai puţin bune. Chiar dacă v-aş implora, atunci când voi fi printre voi, să nu mă ascultaţi: credeţi mai curând ceea ce vă scriu acum, când sunt în posesia deplină a vieţii mele. Vă scriu că doresc să mor. Orice dorinţă pământească a mea este răstignită şi nu mai este în mine nici o aspiraţie pentru realităţile materiale, ci în mine susură o apă vie şi-mi spune: „Vino la Tatăl!” Nu-mi mai găsesc plăcerea într-o hrană trecătoare, nici în plăcerile acestei lumi. Vreau pâinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Isus Cristos, din neamul lui David; vreau ca băutură sângele său, care este dragoste nepieritoare.
    Nu mai vreau să trăiesc viaţa de aici, de pe pământ. Dorinţa mea se va realiza dacă voi veţi vrea aceasta. Vă rog să vreţi aceasta, pentru a găsi şi voi bunăvoinţă. Vă cer aceasta cu puţine cuvinte: credeţi-mă. Isus Cristos vă va face să înţelegeţi că spun adevărul: el este gura adevărată prin care Tatăl a vorbit în adevăr. Cereţi pentru mine ca eu să pot ajunge la el. Nu vă scriu conform trupului, ci conform gândului lui Dumnezeu. Dacă voi suferi martiriul, aceasta va însemna că m-aţi iubit. Dacă voi fi repus în libertate, va fi semn că mă urâţi.

Din Scrisoarea către romani a sfântului Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Cap. 4, 1-2; 6, 1 – 8,3: Funk 1, 217-223)

 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: