Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Istorie’ Category

O „carte” și un „ziar” față în față ca într-o oglindă. Lecție de istorie și credință

Posted by Paxlaur pe 23/04/2015

istoria BisericiiIstoria nu este cea mai iubită materie din timpul școlii. Cu toate acestea, în inima multora s-a născut ușor pasiunea pentru frumusețea și valoarea trecutului. Unora le place până acolo încât își fac din istorie principala ocupație și principalul motiv de a studia, de a munci, de a trăi etc. Chiar dacă pasiunea pentru istorie aparține doar unora, istoria în sine este o necesitate pentru toți și aparține tuturor. Societatea de astăzi și noi înșine suntem produsul istoriei. Știm de asemenea că istoria are diverse domenii: de la istoria universală și națională, până la istoria culturii, civilizației, literaturii etc. Nu există domeniu care să nu aibă o istorie. Dintre toate sectoarele istoriei, aș vrea să ne oprim în această zi și să vedem care este raportul nostru cu istoria Bisericii. Cât știm despre Biserică și istoria ei? De ce unii care nu cunosc nimic din acest domeniu, condamnă Biserică acuzând-o că ar fi o „găselniță” a „băieților deștepți” din aceste timpuri și totodată o piedică în calea adevăratei modernității și dezvoltări a omenirii?! De ce nu înțelegem că iubirea adevărată necesită cunoaștere reciprocă? Nu poți iubi decât parțial/puțin/incomplet ceea ce cunoști parțial/puțin/incomplet! Ba mai mult: nu este drept să condamni fără să cunoști adevărul în toată profunzimea lui, fără să ajungi la o cunoaștere suficientă.

Cred că omul care își dorește cu adevărat să înțeleagă ceva din rolul, misiunea și existența Bisericii pe acest pământ trebuie să înceapă cu una dintre cele mai importante cărți de istorie a Bisericii: Faptele apostolilor! Cei care participă în aceste zile pascale la sfânta Liturghie știu că la fiecare celebrare se citește un fragment din această „primă carte de istorie a Bisericii”. Ar fi bine ca să renunțăm la 2-3 ore din timpul nostru liber și să citim Faptele apostolilor de la un capăt la altul. Să descoperim în această lectură cum s-a născut, cum s-a dezvoltat această „comunitate”. Să vedem cum unicul scop urmărit de Biserică în existența sa a fost ca fiecare om să poată spune, din inimă: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. Nu se poate găsi alt fir roșu care să străbată istoria Bisericii, indiferent că vorbim de momentele de lumină sau de întuneric din cei 2000 de ani. Biserica s-a născut și există pentru evanghelizare, pentru a purta toți oamenii la mântuire, pentru a umple pământul de prezența lui Cristos cel înviat.

Un exercițiu interesant pentru iubitorii de istorie și de Biserică – și nu doar pentru ei – este să citești Faptele apostolilor și imediat după să citești un „ziar” care prezintă știrile din lumea creștină de astăzi, viața Bisericii de astăzi, de exemplu, L’osservatore romano sau Lumina creștinului. Este incredibilă istoria Bisericii: ceea ce era în Biserica de acum 2000 de ani, se regăsește și în Biserica de astăzi: era Biserica atunci persecutată, este și astăzi; se formau atunci noi comunității, la fel se întâmplă și astăzi când în diverse părți ale lumii se înființează noi parohii, misiuni și dieceze; erau atunci mii de suflete care primeau botezul, la fel și astăzi; erau atunci sfințiți diaconi, preoți și episcopi, la fel și astăzi. Biserica a crescut ca număr și ca întindere încât acoperă toată suprafața pământului, însă în esența ei a rămas aceeași, așa cum a voit-o Cristos: purtătoarea mesajului mântuirii.

Același lucru despre asemănarea Bisericii din Faptele apostolilor cu cea din agențiile de știri ale timpului nostru se poate spune și în privința părților negative. Așa cum încă de la începuturi au fost oameni care au încercat să profite de pe urma Bisericii (să ne gândim doar la Anania și Safira, din capitolul 5 și la Elimas-magul, din capitolul 13), la fel și astăzi există oameni pătează chipul Bisericii prin faptele lor. Din cauza lor Biserica este arătată cu degetul, pusă la zid, neînțeleasă. Vai nouă, vai mie, vai ție, dacă din cauza noastră oamenii își pierd încrederea în Biserică și nu mai văd în ea un semn al prezenței lui Dumnezeu în lume. Dar să nu uităm că Biserică nu este acei oameni, Biserica nu poate fi redusă la numărul celor fărădelege, așa cum nici despre un stat nu se poate spune că este suma celor care sunt în pușcării, al celor fărădelege. Biserica și statul sunt mult mai mult: sunt suma eforturilor celor care doresc binele omului, iar binele suprem este mântuirea sufletului.

Trimite, Doamne, și în viața noastră oameni asemenea apostolului Filip care să ne explice Scripturile și să ne înflăcăreze de dorința de a ne trăi botezul și de a mărturisi credința în tine. Pune în viața noastră entuziasmul psalmistului ca să fim un imbold pentru toți frații noștri: „Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!” Dăruiește-ne harul de a fi mereu înfometați după tine, pâinea vieții, ca să trăim în veci împreună cu tine, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în comuniune cu Sfânta Fecioară Maria și cu toți sfinții și cei dragi ai noștri în împărăția Cerului. Amin.

PS. Cei care doresc să citească Faptele apostolilor în limba română o pot face aici: Faptele apostolilor.

Joi, 23 aprilie 2015 

Joi din saptamâna a 3-a a Pastelui
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

LECTURA I
Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40
În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu!” 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterne. 28 Se întorcea acum aşezat în carul său şi citea din Profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”.30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?” 31 El i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el. 32 Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura.33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată; cine ar putea număra descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”. 34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus. 36 Şi în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37Atunci Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat. 39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul bucurându-se. 40 Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)
R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!
sau:
Aleluia.

8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceţi să răsune glasul laudei sale!
9 El aduce sufletele noastre la viaţă
şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.

16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine!
17 Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Istorie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Zi de sărbătoare pentru … mama tuturor bisericilor!

Posted by Paxlaur pe 09/11/2013

Sfantul Ioan_PaxlaurPentru mine astăzi este un „pic” de sărbătoare. Această pentru că în calendar stă scris „Sfinţirea Bisericii din Lateran”. Eu stau într-un colegiu care se „cheamă” Lateran, învăţ într-o universitate care poartă acest nume, dar, mai presus de toate, în fiecare zi (da, în fiecare zi, uneori chiar de două-trei ori pe zi!) trec prin această măreaţă bazilică Lateran, fie pentru a ajunge la şcoală, fie când mă întorc de la şcoală spre casă. Aşadar, am toate motivele să spun că astăzi este sărbătoare. Şi când zic măreaţă, îmi pare rău că nu am la dispoziţie decât câteva fotografii (pe care sper să reuşesc să le ataşez), dar sigur se pot vedea mai multe pe net şi, mai ales, mulţi pot veni sau au fost deja la Roma şi au văzut-o în toată splendoarea ei.

Istoria spune că lucrurile au stat cam aşa. În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, până atunci reşedinţă imperială, împreună cu împrejurimile acestui palat. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima, ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor (Basilica del Santo Salvatore). Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în diverse locuri din bazilică se întipărite aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput” – „mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”.

Să nu uităm că atunci când vorbim despre această consacrare publică suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului care religie a Imperiului Roman (380). Era într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

În secolul al XII-lea – şi pentru faptul că în ea se afla atunci (acum este lângă ea) cel mai vechi baptisteriu din Roma, biserica a fost dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, de unde şi numele de astăzi Sfântul Ioan din Lateran.

Este bine de ştiut că pentru mai bine de zece secole papi au avut reşedinţa lor în apropierea acestei bazilici şi că între zidurile acestui măreţ edificiu s-au desfăşurat zeci (poate chiar sute) de concilii, dintre care şi cinci concilii ecumenice (în anii 1123, 1139, 1179, 1215, 1512).

Bazilică şi Catedrală a Romei este unul din primele semne vizibile ce dă mărturie despre victoria creştinismului asupra păgânismului occidental şi totodată este şi o măreaţă mărturie despre martirii din primele secole ale creştinismului. Pentru noi cei care o putem vedea astăzi într-o nouă splendoare ea rămâne un semn şi un simbol al templului spiritual care trebuie să fim fiecare din nou, o locuinţă a Duhului Sfânt, şi totodată este un semn de preamărire a celui care s-a făcut trup, a trăit, a murit şi a înviat pentru noi: unicul şi sfântul nostru Mântuitor, Isus Cristos. Lui să-i fie slavă în veci de veci!

Doar câteva fotografii (făcute într-o trecere prin bazilică), dar sper să reuşesc să revin cu unele mai reuşite. 🙂

1_Ioan din Lateran2_Ioan din Lateran 3_Ioan din Lateran 4_Ioan din Lateran 5_Ioan din Lateran

 

Posted in E bine de ştiut, Imagini si fotografii, Istorie | Etichetat: , , , | 5 Comments »

Doar un gând pentru Mihai Eminescu

Posted by Paxlaur pe 15/01/2012

Astăzi este ziua lui Mihai Eminescu. Am căutat unele din poeziile sale şi le-am recitit. Asta mi-a ajuns acum direct la suflet:

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Posted in Istorie, Poezie, Recomandari | Etichetat: , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: