Istoria nu este cea mai iubită materie din timpul școlii. Cu toate acestea, în inima multora s-a născut ușor pasiunea pentru frumusețea și valoarea trecutului. Unora le place până acolo încât își fac din istorie principala ocupație și principalul motiv de a studia, de a munci, de a trăi etc. Chiar dacă pasiunea pentru istorie aparține doar unora, istoria în sine este o necesitate pentru toți și aparține tuturor. Societatea de astăzi și noi înșine suntem produsul istoriei. Știm de asemenea că istoria are diverse domenii: de la istoria universală și națională, până la istoria culturii, civilizației, literaturii etc. Nu există domeniu care să nu aibă o istorie. Dintre toate sectoarele istoriei, aș vrea să ne oprim în această zi și să vedem care este raportul nostru cu istoria Bisericii. Cât știm despre Biserică și istoria ei? De ce unii care nu cunosc nimic din acest domeniu, condamnă Biserică acuzând-o că ar fi o „găselniță” a „băieților deștepți” din aceste timpuri și totodată o piedică în calea adevăratei modernității și dezvoltări a omenirii?! De ce nu înțelegem că iubirea adevărată necesită cunoaștere reciprocă? Nu poți iubi decât parțial/puțin/incomplet ceea ce cunoști parțial/puțin/incomplet! Ba mai mult: nu este drept să condamni fără să cunoști adevărul în toată profunzimea lui, fără să ajungi la o cunoaștere suficientă.

Cred că omul care își dorește cu adevărat să înțeleagă ceva din rolul, misiunea și existența Bisericii pe acest pământ trebuie să înceapă cu una dintre cele mai importante cărți de istorie a Bisericii: Faptele apostolilor! Cei care participă în aceste zile pascale la sfânta Liturghie știu că la fiecare celebrare se citește un fragment din această „primă carte de istorie a Bisericii”. Ar fi bine ca să renunțăm la 2-3 ore din timpul nostru liber și să citim Faptele apostolilor de la un capăt la altul. Să descoperim în această lectură cum s-a născut, cum s-a dezvoltat această „comunitate”. Să vedem cum unicul scop urmărit de Biserică în existența sa a fost ca fiecare om să poată spune, din inimă: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. Nu se poate găsi alt fir roșu care să străbată istoria Bisericii, indiferent că vorbim de momentele de lumină sau de întuneric din cei 2000 de ani. Biserica s-a născut și există pentru evanghelizare, pentru a purta toți oamenii la mântuire, pentru a umple pământul de prezența lui Cristos cel înviat.

Un exercițiu interesant pentru iubitorii de istorie și de Biserică – și nu doar pentru ei – este să citești Faptele apostolilor și imediat după să citești un „ziar” care prezintă știrile din lumea creștină de astăzi, viața Bisericii de astăzi, de exemplu, L’osservatore romano sau Lumina creștinului. Este incredibilă istoria Bisericii: ceea ce era în Biserica de acum 2000 de ani, se regăsește și în Biserica de astăzi: era Biserica atunci persecutată, este și astăzi; se formau atunci noi comunității, la fel se întâmplă și astăzi când în diverse părți ale lumii se înființează noi parohii, misiuni și dieceze; erau atunci mii de suflete care primeau botezul, la fel și astăzi; erau atunci sfințiți diaconi, preoți și episcopi, la fel și astăzi. Biserica a crescut ca număr și ca întindere încât acoperă toată suprafața pământului, însă în esența ei a rămas aceeași, așa cum a voit-o Cristos: purtătoarea mesajului mântuirii.

Același lucru despre asemănarea Bisericii din Faptele apostolilor cu cea din agențiile de știri ale timpului nostru se poate spune și în privința părților negative. Așa cum încă de la începuturi au fost oameni care au încercat să profite de pe urma Bisericii (să ne gândim doar la Anania și Safira, din capitolul 5 și la Elimas-magul, din capitolul 13), la fel și astăzi există oameni pătează chipul Bisericii prin faptele lor. Din cauza lor Biserica este arătată cu degetul, pusă la zid, neînțeleasă. Vai nouă, vai mie, vai ție, dacă din cauza noastră oamenii își pierd încrederea în Biserică și nu mai văd în ea un semn al prezenței lui Dumnezeu în lume. Dar să nu uităm că Biserică nu este acei oameni, Biserica nu poate fi redusă la numărul celor fărădelege, așa cum nici despre un stat nu se poate spune că este suma celor care sunt în pușcării, al celor fărădelege. Biserica și statul sunt mult mai mult: sunt suma eforturilor celor care doresc binele omului, iar binele suprem este mântuirea sufletului.

Trimite, Doamne, și în viața noastră oameni asemenea apostolului Filip care să ne explice Scripturile și să ne înflăcăreze de dorința de a ne trăi botezul și de a mărturisi credința în tine. Pune în viața noastră entuziasmul psalmistului ca să fim un imbold pentru toți frații noștri: „Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!” Dăruiește-ne harul de a fi mereu înfometați după tine, pâinea vieții, ca să trăim în veci împreună cu tine, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în comuniune cu Sfânta Fecioară Maria și cu toți sfinții și cei dragi ai noștri în împărăția Cerului. Amin.

PS. Cei care doresc să citească Faptele apostolilor în limba română o pot face aici: Faptele apostolilor.

Joi, 23 aprilie 2015 

Joi din saptamâna a 3-a a Pastelui
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

LECTURA I
Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40
În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu!” ²⁷ Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterne. ²⁸ Se întorcea acum aşezat în carul său şi citea din Profetul Isaia. ²⁹ Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”.³⁰ Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?” ³¹ El i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el. ³² Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura.³³ Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată; cine ar putea număra descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”. ³⁴ Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?” ³⁵ Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus. ³⁶ Şi în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷Atunci Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat. ³⁹ Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul bucurându-se. ⁴⁰ Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)
R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!
sau:
Aleluia.

⁸ Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceţi să răsune glasul laudei sale!
⁹ El aduce sufletele noastre la viaţă
şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.

¹⁶ Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine!
¹⁷ Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.

²⁰ Binecuvântat să fie Dumnezeu
care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. ⁴⁶ Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. ⁴⁸ Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹ Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. ⁵⁰ Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. ⁵¹ Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

Cuvântul Domnului