Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Octombrie 2013

Păcătoasa tendință de a ne uita la ceas

Posted by Paxlaur pe 31/10/2013

Timpul fara DumnezeuEste deranjant, ca să nu spunem de-a dreptul enervant, când vorbim cu cineva şi se tot uită la ceas. Ba unii, la un moment dat, văzând că mai ai totuşi ceva de spus, chiar îţi zic: „Îmi pare rău, eu trebuie să plec”. Şi poate pleacă tocmai când urma să spui lucrul cel mai important. Se pare că astăzi oamenii nu mai au timp, chef, răbdare să asculte, să aştepte. Toţi vor să grăbească timpurile, să le alerge, să sară peste anumite etape şi să ajungă direct în miezul lucrurilor, direct la soluţii. În aceste vremuri grăbite, singurul care pare să fi rămas acelaşi şi cu timp nelimitat este Dumnezeu. Singurul disponibil să ne asculte până la capăt. Singurul care nu se uită niciodată la trecerea timpului şi care nu se plictiseşte să ne asculte de zeci de ori aceleaşi povestiri. Ba mai mult, singurul care îşi face timp pentru a fi mereu cu noi, mereu în mijlocul nostru.

Cu toate acestea se găsesc unii care să spună şi astăzi: „Pleacă, du-te de aici, pentru că…”. Dumnezeu se simte izgonit din viaţa noastră, refuzat. Iar cuvintele spuse asupra Ierusalimului, devin cuvinte potrivite pentru viaţa noastră: „De câte ori am vrut să-i strâng în jurul meu pe fiii tăi, aşa cum îşi strânge cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut”. Am refuzat protecţia şi binefacerile lui Dumnezeu şi am ales nesiguranţa oamenilor, iluzoria fericire a idolilor.

Dar ştim că nu a fost aşa mereu. Am avut şi momente când l-am urmat cu hotărâre pe Domnul, când l-am ales pe el, când ne-am făcut timp pentru el. Am trăit zile în care, oricât de mari ar fi fost greutăţile sau primejdiile, noi am rămas de partea lui Dumnezeu. Fiecare suflet trebuie să tresalte de fericire în amintirea acelor momente când a spus cu apostolul Paul: „Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? … Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru”.

Suntem la sfârşitul lunii şi avem tendinţa de a ne uita la ceas şi de a ne uimi cât de repede trece timpul. Însă nu trecerea timpului contează, ci cât din ceea ce am trăit, am trăit împreună cu Domnul, pentru Domnul.

Reţine

Dumnezeu are mereu timp pentru noi, ne vrea în jurul său. Să nu ne temem să-l alegem, căci „dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră”?

Joi, 31 octombrie 2013 

Joi din saptamâna a 30-a de peste an Sf. Alfons Rodriguez, calug.

LECTURA I Nici o creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39 Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 108,21-22.26-27.30-31 (R.: cf. 26b) R.: Mântuieşte-mă, Doamne, după marea ta îndurare! 21 Tu, Doamne Dumnezeule, intervino pentru mine, de dragul numelui tău, eliberează-mă, pentru că mare este iubirea ta. 22 Sunt sărac şi nefericit, mi-e inima rănită înăuntrul meu. R.

26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu! Salvează-mă prin iubirea ta. 27 Să se ştie că aici este mâna ta, să se vadă că tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! R.

30 Voi aduce mulţumire Domnului cu toată puterea glasului, îl voi preamări în mijlocul mulţimii. 31 Căci el stă la dreapta săracului, ca să-l scape de cei care îl condamnă. R.

ALELUIA cf. Lc 19,38; 2,14 (Aleluia) Preamărit să fie regele nostru care vine în numele Domnului; mărire lui Dumnezeu cel Preaînalt şi pace pe pământ. (Aleluia)

EVANGHELIA Nu este cu putinţă să moară un profet în afara Ierusalimului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,31-35 În ceasul acela, 31 unii farisei au venit la Isus şi i-au zis: „Pleacă, du-te de aici, pentru că Irod vrea să te ucidă!” 32 El le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: Astăzi încă şi mâine scot diavoli şi vindec bolnavi, a treia zi voi ajunge la capăt. 33 Dar trebuie să-mi continui drumul astăzi, mâine şi ziua următoare, fiindcă nu este cu putinţă să moară un profet în afara Ierusalimului”. 34 „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe profeţi şi îi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să-i strâng în jurul meu pe fiii tăi, aşa cum îşi strânge cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut. 35 De aceea, Dumnezeu va părăsi templul vostru, lăsându-l în mâinile voastre; vă spun: nu mă veţi mai vedea până în ziua în care veţi zice: «Binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului»”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Un dar din partea sfinţilor: episcopul Anton Durcovici va fi ridicat la cinstea altarelor

Posted by Paxlaur pe 31/10/2013

AntonDurcoviciAstăzi, 31 octombrie 2013, în ajunul solemnităţii tuturor sfinţilor, Sfântul Părinte papa Francisc a făcut un „dar” credincioşilor din România şi, în special, celor din Dieceza de Iaşi: a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul referitor la beatificarea (proclamarea ca fericit al Bisericii Catolice) Slujitorului lui Dumnezeu episcopul Anton Durcovici, episcop de Iaşi, născut la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), la 17 mai 1888, şi ucis din ură faţă de credinţă în închisoarea din Sighetu Marmaţiei (România), la 10 decembrie 1951.

Iată comunicatul de presă publicat pe situl Episcopiei de Iaşi:

Sfântul Părinte papa Francisc a recunoscut oficial, la 31 octombrie 2013, martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Anton Durcovici, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Astfel, Preasfinţitul Anton Durcovici va fi ridicat curând la cinstea altarelor şi înscris în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice. Ceremonia beatificării va avea loc la Iaşi, la o dată care va fi stabilită ulterior.

Papa Francisc a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretele referitoare la beatificarea (proclamarea ca fericiţi ai Bisericii Catolice) a patru Slujitori ai lui Dumnezeu. Primul nume menţionat a fost cel al lui „Anton Durcovici, episcop de Iaşi (România), născut la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), la 17 mai 1888, şi ucis din ură faţă de credinţă în închisoarea din Sighetu Marmaţiei (România), la 10 decembrie 1951”.

După ce, la 30 octombrie, a participat la audienţa generală acordată de Sfântul Părinte la Vatican, având apoi o întâlnire cu cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, la reîntoarcerea la Iaşi, joi, 31 octombrie 2013, PS Petru Gherghel a mărturisit: „Suntem cu toţii fericiţi că, între sărbătoarea fericitului Ieremia şi Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, Sfântul Părinte Francisc a decis ca să fie înscris în calendarul Bisericii şi episcopul nostru Anton Durcovici, drept martir şi mărturisitor al Bisericii noastre locale. Se împlineşte astfel o dorinţă fierbinte de a-l admira şi urma pe păstorul Bisericii noastre locale pe drumul sfinţeniei. Le mulţumim tuturor celor care au susţinut cauza de beatificare a episcopului nostru, prin dorinţa şi rugăciunea lor. Dumnezeu să fie binecuvântat în sfinţii săi, iar Maica Sfântă, Regina martirilor, să privească mereu spre poporul nostru!”

Procesul de canonizare al ep. Anton Durcovici a început cu faza diecezană, la 25 octombrie 1995, continuând, la 8 februarie 2010, cu faza romană. La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentării teologice a martiriului episcopului Durcovici. La 15 octombrie 2013, la Vatican, membrii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în unanimitate, au exprimat părerea pozitivă asupra martiriului şi virtuţilor ep. Anton Durcovici.

* * *

Episcopul Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de şase ani a venit la Iaşi, unde a frecventat cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat la o şcoală din Ploieşti şi, apoi, la Bucureşti, unde s-a înscris ca seminarist la Liceul „Sfântul Iosif” (1898-1906). La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma, pentru a-şi continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” (1906-1911). După ce a fost sfinţit preot, la 24 septembrie 1910, în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” (Roma), s-a reîntors în ţară, la 29 iulie 1911, a fost mai mulţi ani profesor şi a activat la parohiile din Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu. După Primul Război Mondial, părintele Anton Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general al Mitropoliei de Bucureşti, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti şi canonic al aceleiaşi arhidieceze.

La 30 octombrie 1947, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop de Iaşi. A fost consacrat la 5 aprilie 1948, de nunţiul apostolic Gerald Patrik O’Hara, şi înscăunat, în catedrala din Iaşi, la 14 aprilie, acelaşi an. În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Durcovici a desfăşurat o activitate pastorală asiduă, vizitând parohiile din Moldova şi însufleţind cu viaţa sa inimile enoriaşilor. La 14 aprilie 1948 a fost numit şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Bucureşti, Jilava şi, apoi, la Sighetu Marmaţiei, unde, în urma bătăilor şi a înfometării, a murit la 10 decembrie 1951.

Biroul de presă  Pr. Cornel Cadar

Preluat de pe www.ercis.ro

Posted in Anton Durcovici | Etichetat: , , | 4 Comments »

Mântuirea care tocmai ni se întâmplă (acum)

Posted by Paxlaur pe 30/10/2013

MantuireaPe cine mai interesează astăzi mântuirea sau poarta cea îngustă? Pe cine mai interesează viitorul într-o lume în care fiecare se înghesuie să trăiască prezentul, clipa? Pe viaţa noastră scrie: carpe diem – trăieşte clipa! Viitorul nostru se rezumă la următoarele ore şi la ce putem extrage mai bun din ele. Ce e dincolo de datul imediat e un ipotetic viitor pe care, spunem deseori, cine ştie dacă-l mai prindem, aşa că trebuie să profităm de efemerul prezent. Oare gândurile noastre nu ne neagă credinţa în mântuire? Oare faptele noastre nu contrazic tocmai speranţa care ar trebui să fie în sufletul nostru: suntem pelerini pe acest pământ şi trăim ca să ne putem bucura apoi de Dumnezeu în împărăţia sa veşnică?

Mântuirea nu e ceva ce se va întâmpla cândva, ci e o realitate care tocmai se întâmplă, se petrece aici, acum. Drumul nostru spre mântuire a început când am primit darul vieţii şi de atunci păşim spre Dumnezeu, spre viaţa veşnică. Mântuirea noastră se întâmplă acum: s-a întâmplat prin ce-am făcut ieri (pro sau contra ei!), se întâmplă prin ce facem astăzi (pro sau contra ei!) şi va continua să se întâmple – dacă ne mai rabdă bunul Dumnezeu – prin ce vom face mâine (pro sau contra ei!).

Astăzi este necesar să conştientizăm toţi că nu mântuirea care vine trebuie să ne intereseze, nici ca fericire, cu gândul că va fi „ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu”, şi nici ca teamă cu gândul că o vom rata şi va fi „plânset şi scrâşnire din dinţi”! Ceea ce trebuie să ne intereseze este mântuirea care tocmai se întâmplă, pe care tocmai o trăim! Să lucrezi la mântuire în fiecare clipă înseamnă să faci lucruri pline de un pic de nebunie atunci când se iveşte momentul, înseamnă să priveşti în jurul tău şi să vezi prezenţa Domnului în viaţa aproapelui, înseamnă să îndrăzneşti să te socoteşti mic, printre cei din urmă, care vor fi cei dintâi.

Este adevărat că drumul spre mântuire, spre acea poartă la care vom bate şi vom striga „Doamne, deschide-ne”, nu este uşor. Însă în ajutorul neputinţei noastre vine Duhul Sfânt. El este sprijinul nostru, cel care ne inspiră faptele şi rugăciunile noastre. El intervine pentru noi cu suspine negrăite. El este cel care în mijlocul luptei pentru mântuire, în mijlocul suferinţei, vine şi ne şopteşte încurajator: „Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care-l iubesc pe el. Ai încredere şi nu te teme”!

Reţine

Mântuirea nu e ceva ce ni se va întâmpla la sfârşitul vieţii, ci este acea realitate care tocmai ni se întâmplă. Mântuirea este acea lume nouă pe care Cristos a creat-o pentru noi.

Miercuri, 30 octombrie 2013 

Miercuri din saptamâna a 30-a de peste an Sf. Gerard de Potenza, ep.

LECTURA I Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,26-30 Fraţilor, 26 Duhul Sfânt vine în ajutorul neputinţei noastre. Pentru că noi nici nu ştim să ne rugăm cum trebuie; însuşi Duhul Sfânt intervine pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Dumnezeu, care pătrunde inimile, cunoaşte intenţiile Duhului: el ştie că mijlocind pentru noi cei credincioşi, Duhul Sfânt vrea ceea ce vrea Dumnezeu. 28 Noi ştim că Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el, adică al celor care au fost chemaţi, potrivit planului său; 29 într-adevăr, pe aceia pe care i-a ştiut mai dinainte i-a şi predestinat să poarte chipul Fiului său, ca Fiul să fie primul născut dintr-o mulţime de fraţi. 30 Pe cei pe care i-a predestinat să aibă această asemănare, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat i-a şi îndreptăţit; pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi condus la mărirea sa.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 12,4-5.6 (R.: cf. 6a) R.: Ocroteşte-mă, Doamne, căci mă încred în tine! 4 Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei ca să nu mă cuprindă somnul morţii; 5 să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” şi să nu se bucure potrivnicii mei de moartea mea. R.

6 Eu am încredere în bunătatea ta! Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta! Voi cânta Domnului pentru binele pe care mi l-a făcut. R.

ALELUIA 2Tes 2,14 (Aleluia) Prin predicarea evangheliei, Dumnezeu ne-a chemat să moştenim slava Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA Vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor şedea la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,22-30 În acel timp, 22 în drumul său spre Ierusalim, Isus trecea prin sate şi cetăţi, învăţând. 23 Cineva l-a întrebat: „Doamne, sunt puţini cei care se mântuiesc?” Isus le-a zis: 24 „Daţi-vă silinţa să intraţi pe poarta cea îngustă, căci vă spun: Mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. 25 După ce stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, rămaşi pe dinafară, veţi începe să bateţi la poartă spunând: «Doamne deschide-ne», el vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi». 26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre». 27 Însă el vă va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi care săvârşiţi nelegiuirea». Acolo va fi plânset şi scrâşnire din dinţi când îi veţi vedea pe Abraham, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar voi vă veţi vedea aruncaţi afară. 29 Atunci vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu. 30 Da, sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi şi dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Toate acestea, într-o zi, le vom avea de o mie de ori mai mult

Posted by Paxlaur pe 29/10/2013

God Loves YouDe fiecare dată când ne apropiem de evanghelie simţim dorinţa lui Cristos de a trezi în noi „pofta” după împărăţia lui Dumnezeu. Atât de mult doreşte ca să ne însuşim acest „simţ” al vieţii veşnice încât mereu ne copleşeşte cu parabole şi asemănări. Urmând exemplul său, apostolii şi sfinţii au predicat despre această viaţă veşnică şi minunată care ne aşteaptă.

Astăzi îl avem pe apostolul Paul care ne spune: „eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi. Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu”. Astăzi trebuie să ne cercetăm cu seriozitate şi să vedem dacă ne regăsim printre cei care aşteaptă cu nerăbdare împărăţia lui Dumnezeu. Cum se manifestă aşteptarea noastră? Oare viaţa noastră, faptele şi cuvintele noastre, le vorbesc celorlalţi despre aşteptarea împărăţiei lui Dumnezeu? Nu cumva ne lăsăm copleşiţi de grijile şi suferinţele acestei vieţi şi uităm de „măreţia care va fi descoperită”?

Adevărul despre noi este că de cele mai multe ori ne entuziasmăm uşor. Imediat ce apare ceva frumos, nou, interesant, plăcut pentru minte sau suflet (ba chiar şi pentru trup!) devenim plini de uimire şi încercăm să ne apropiem, să pătrundem în acel univers fascinant al lumii noi, abia descoperite. Ne fascinează răsăritul şi apusul, chipul angelic al oamenilor, culoarea şi mireasma florilor. Unora le place aroma de cafea sau a unui ceai bun, iar altora le plac plimbările, cărţile, muzica, filmele. Iar toate acestea sunt încununate pentru mulţi de participarea la sfânta Liturghie, de recitarea Rozariului sau de momentele de adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament.

Ei bine, toate acestea, într-o zi, le vom avea de o mie de ori mai mult, mai puternice, mai frumoase. Şi dacă acum ne plac atât de mult şi ne simțim în al nouălea cer când le trăim, vă imaginaţi cum va fi când toate acestea vor fi de o mie de ori mai bune şi mai frumoase?! De o mie de ori, căci ne asigură acelaşi apostol Paul: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).

Reţine

Tot ce ni se întâmplă aici este trecător, dincolo va fi veşnic. Tot ceea ce facem pe acest pământ, trebuie să facem cu gândul la viaţa veşnică. Ar fi trist să pierdem o lume de o mie de ori mai bună şi mai frumoasă! Ar fi trist să-l pierdem pe Dumnezeu pentru totodeauna.

Marţi, 29 octombrie 2013 

Marti din saptamâna a 30-a de peste an Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.

LECTURA I Aşteptăm ca o dată cu eliberarea trupului nostru să se descopere că suntem fii adoptivi ai lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-25 Fraţilor, 18 eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi. 19 Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu. 20 Toată făptura a fost supusă forţelor nimicitoare, nu pentru că ea ar fi vrut, ci din cauza aceluia care a supus-o acestor forţe. 21 Cu toate acestea, ea şi-a păstrat speranţa de a fi eliberată de această sclavie, de degradarea la care a fost supusă, pentru a cunoaşte libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că toate cele create suspină şi îndură durerile unei naşteri, care durează încă. 23 Şi nu numai ele, ci şi noi, care am început prin a-l primi pe Duhul Sfânt, noi înşine suspinăm în noi şi aşteptăm ca, o dată cu eliberarea trupului nostru, să se descopere că suntem fii adoptivi. 24 Căci am fost mântuiţi, dar mântuirea noastră este numai în speranţă; a vedea împlinindu-se ceea ce speri nu mai este speranţă. Cum ai putea spera ceea ce vezi? 25 Însă noi, dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu statornicie împlinirea ei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: cf. 3a) R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate! 1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie, ni se părea că visăm. 2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie şi buzele de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea între neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”. 3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi; inima ne este plină de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, robia noastră, după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi. 5 Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. R.

6 Cel care merge plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. R.

ALELUIA Mt 11,25 (Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA Grăuntele a crescut şi a devenit un copac.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,18-21 În acel timp, 18 Isus spunea mulţimii: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu? Cu ce s-o compar? 19 Ea se poate asemăna cu un grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a aruncat în grădina sa; grăuntele a crescut, a devenit un copac şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui”. 20 Şi a mai spus: „Cu ce să asemăn împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea se poate asemăna cu o bucată de drojdie pe care o femeie a amestecat-o în trei măsuri de făină, ca să dospească tot aluatul”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 6 Comments »

Aş vrea să ştiu gândurile lui Dumnezeu, restul sunt detalii!

Posted by Paxlaur pe 28/10/2013

Forta credintei si a rugaciunii

Forta credintei si a rugaciunii

Albert Einstein spunea: „Aş vrea să ştiu gândurile lui Dumnezeu, restul sunt detalii”. Astăzi ne putem asocia marelui fizician şi dorinţei sale şi să spunem şi noi: „Am vrea să ştim la ce se gândeşte Dumnezeu atunci când alege o persoană pentru o anumită misiune?”. De exemplu, care au fost criteriile după care i-a ales pe cei 12 apostoli, dintre care doi, Simon şi Iuda, sunt sărbătoriţi astăzi? Sau care au fost criteriile sale atunci când ne-a ales să fim soţi, părinţi, persoane consacrate sau preoţi? Dacă am şti acestea, poate ne-ar fi mai uşor atunci când ne alegem prietenii, colaboratorii, când luăm decizii importante pentru viaţa noastră. Poate totul ar fi altfel pentru noi.

Însă alături de cuvintele savantului ni se pot strecura în inimă, ca un balsam liniştitor, cuvintele pline de înţelepciune ale sfintei Tereza a Pruncului Isus: „Domnul nu-i cheamă pe cei care merită, ci pe aceia pe care el îi vrea”. Criteriile Domnului sunt diferite de ale oamenilor, după cum ne asigură şi Scriptura: „Gândurile mele, spune Domnul, nu sunt ca gândurile voastre şi căile mele nu sunt căile voastre” (Is 55,8).

Cu toate acestea evanghelia zilei ne oferă un detaliu preţios pentru ziua alegerilor noastre, pentru momentele când noi înşine trebuie să luăm decizii: „Isus s-a urcat pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune”. Alegerea ucenicilor este precedată de acest dialog cu Tatăl, ca un exemplu pentru noi. Putem da paginile timpului înapoi şi să vedem: noi cât ne-am rugat înainte de a face o alegere? Noi cât timp acordăm dialogului cu Tatăl care ne poate inspira calea pe care trebuie să o urmăm?

Apostolul Paul ne aminteşte că şi noi suntem aleşi, că beneficiem de marele har de a fi „concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu”. Aşadar, să ne comportăm ca adevăraţi membri de familie, să avem încredere în Tatăl, să apelăm la ajutorul şi mijlocirea „fraţilor” mai mari în credinţă, să fim şi noi asemenea lor „solii care străbat tot pământul”, purtători ai Evangheliei până la marginile lumii. Dacă Dumnezeu ne-a ales fără niciun merit din partea noastră, astăzi e rândul nostru să-l alegem pe Dumnezeu, să fim mereu de partea lui, să facem să răsune în lumea întreagă vestea mântuirii.

Reţine

A fi creştin înseamnă a fi ales, a fi membru al familiei lui Dumnezeu. Iar această apartenenţă cere un comportament demn, o atitudine verticală, cere decizii în conformitate cu planul Tatălui. Când l-am întrebat ultima dată pe Dumnezeu ce doreşte de la noi?

Luni, 28 octombrie 2013 

Luni din saptamâna a 30-a de peste an SS. SIMON si IUDA, ap.

LECTURA I Clădiţi pe temelia apostolilor.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22 Fraţilor, 19 prin Isus Cristos, voi nu mai sunteţi străini, nici oaspeţi, dar concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, 20 clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus. 21 Pe această temelie orice construcţie se înalţă în bună rânduială, ca să ajungă un lăcaş sfânt în Domnul; 22 în el şi voi sunteţi împreună zidiţi, ca să deveniţi locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,2-3.4-5 (R.: 5a) R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerul vorbeşte despre slava lui Dumnezeu şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua dă de ştire acest lucru zilei următoare, iar noaptea îl destăinuie nopţii următoare. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte, nu e un glas care să se poată auzi, 5 şi totuşi este o solie care străbate tot pământul, o veste care ajunge la marginile lumii. R.

ALELUIA (Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te măreşte corul slăvit al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA A ales doisprezece dintre ei şi le-a dat numele de apostoli.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-16 În zilele acelea, Isus s-a urcat pe un munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune. 13 Când s-a făcut ziuă i-a chemat pe ucenicii săi, a ales doisprezece dintre ei şi le-a dat numele de apostoli. 14 Aceştia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele lui, Iacob, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacob, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, 16 Iuda, fiul lui Iacob şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: