Îngerii

ingerul pazitorÎnger al lui Dumnezeu,
care eşti păzitorul meu,
luminează-mă în această noapte,
păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi ocârmuieşte-mă pe mine
care-ţi sunt încredinţat ţie,
prin mila lui Dumnezeu. Amin.


PAPA FRANCESCO

MEDITAZIONE MATTUTINA NELLA CAPPELLA DELLA
DOMUS SANCTAE MARTHAE

Messa a Santa Marta

Martedì, 2 ottobre 2018

 

(da: www.osservatoreromano.va)

«Oggi, nella festa dei santi angeli custodi, suor Pravina celebra il venticinquesimo di vita religiosa. Preghiamo per lei, offro la messa per lei, e gliene auguriamo altri venticinque, almeno! Tanti auguri, suor Pravina!». Con queste parole, dedicate a una delle religiose figlie della carità che prestano servizio a Casa Santa Marta, Papa Francesco ha iniziato la messa celebrata la mattina di martedì 2 ottobre. Una circostanza — un anniversario tanto importante nella vita di una persona consacrata — che si è ben legata con la meditazione poi svolta dal Pontefice, il quale nell’omelia si è soffermato sulla figura dell’angelo custode, che il Signore ha posto accanto a ogni uomo per accompagnarlo nel cammino lungo «la strada della vita». Ogni persona, infatti, ha accanto a sé un «compagno», un «protettore» che il Signore dona all’uomo come «aiuto», per spingerlo ad alzarsi quando si ferma, per indirizzarlo quando sbaglia strada. Ma l’uomo comprende la ricchezza di questo dono? E, soprattutto, ascolta la voce di questo speciale custode?

La riflessione del Papa ha preso spunto dalla prima lettura del giorno, tratta dal libro dell’Esodo (23, 20-23), nella quale «il Signore promette un aiuto molto particolare al suo popolo e a tutti noi che camminiamo sulla strada della vita». Si legge infatti: «Ecco, io mando un angelo davanti a te per custodirti sul cammino e farti entrare nel luogo che ho preparato». E la Chiesa celebra appunto questi «nostri compagni di cammino, i nostri protettori nel cammino: gli angeli, che ci custodiscono e sono proprio con noi, nel cammino». Perché, ha aggiunto Francesco, «è vero: la vita è un cammino, e dobbiamo essere aiutati a camminare bene, perché nel cammino ci sono insidie, ci sono pericoli». Un percorso in cui l’uomo rischia facilmente di perdere le coordinate: «abbiamo bisogno di una bussola: ma di una bussola umana, o una bussola che assomigli all’umano e che ci aiuti a guardare dove dobbiamo andare».

Innanzitutto l’uomo deve far fronte a un primo pericolo: quello «di non camminare». Infatti, «quanta gente si stabilisce e non cammina, e tutta la vita è ferma, senza muoversi, senza fare niente… È un pericolo». Si tratta, ha spiegato il Pontefice, di situazioni simili a quella descritta nei vangeli, dove si parla dell’uomo «che aveva paura di investire il talento». Dopo averlo sotterrato si ripeteva: «Io sono in pace, sono tranquillo. Non potrò fare uno sbaglio. Così non rischio». Ugualmente accade a tanta gente che «non sa come camminare o ha paura di rischiare e si ferma». Ma, ha detto il Papa, «noi sappiamo che la regola è che chi nella vita è fermo, finisce per corrompersi. Come l’acqua: quando l’acqua è ferma lì, vengono le zanzare, mettono le uova, e tutto si corrompe. Tutto». È proprio in simili circostanze, ha aggiunto, che «l’angelo ci aiuta, ci spinge a camminare».

Ma non è questo l’unico rischio nell’itinerario della vita. «C’è un altro pericolo», che è quello «di sbagliare strada». Anche qui Francesco ha richiamato esperienze comuni a tutte le persone: «Anche noi — diciamo la verità — quante volte abbiamo sbagliato strada, per non ascoltare l’ispirazione del nostro compagno di cammino o i consigli dei fratelli e le sorelle». Di nuovo, l’uomo è confortato da una certezza: «l’angelo è lì per aiutarci a non sbagliare strada. È con noi per questo: perché se tu sbagli strada, all’inizio è facile correggere, ma dopo tanti anni — tanti anni — te ne vai lontano, da un’altra parte rispetto a dove tu dovresti andare».

Continuando la riflessione, il Pontefice ha individuato un ulteriore atteggiamento pericoloso. Infatti, ha detto, «ci sono alcuni che camminano, ma non sulla strada: camminano nella piazza. Fanno la passeggiata della vita nella piazza. E vanno, vanno alla piazza, sempre così. E alcuni sono più creativi: entrano nella piazza, ma dentro la piazza vanno da una parte e dall’altra, come in un labirinto». Ancora una volta un’immagine concreta per richiamare e far comprendere meglio una realtà interiore, spirituale: «Il labirinto mai ti porta alla fine: rimani lì intrappolato». Accade perciò che l’uomo sia convinto: «Io non sono fermo, cammino», ma non si accorge che non sta camminando «sulla strada». Anche in questa situazione l’angelo viene ad «aiutarci a camminare per la strada».

Certo, ha spiegato il Papa, quella dell’angelo è una realtà che va riconosciuta: «Noi dobbiamo pregarlo: “Ma aiutami”». Anche nella Scrittura si legge: «Abbi rispetto della sua presenza». Perché «l’angelo è autorevole, ha autorità per guidarci», ma occorre «ascoltarlo», occorre «ascoltare le ispirazioni, che sono sempre dallo Spirito Santo, ma è l’angelo a ispirarcele».

A questo punto Francesco si è rivolto direttamente ai presenti: «Ma io vorrei fare a tutti voi una domanda: voi parlate con il vostro angelo? Voi sapete il nome che ha il vostro angelo? Voi ascoltate il vostro angelo? Vi lasciate portare per mano sulla strada o spingere per muovervi?». Si è trattato di una sollecitazione per portare tutti a una presa di coscienza importante, perché «la presenza dell’angelo nella nostra vita non solo è per aiutarci nella strada» ma anche per «farci vedere dove dobbiamo arrivare».

A tale riguardo il Pontefice ha richiamato anche il vangelo del giorno (Matteo, 18, 1-5.10) in cui Gesù, di fronte ai discepoli che si domandano: «Ma chi è il più grande nel regno dei cieli?», prende un bambino e dice «una cosa molto bella». Afferma infatti: «Questo è il più grande» e, proseguendo, invita a non disprezzare i bambini perché «i loro angeli nei cieli vedono sempre la faccia del Padre mio che è nei cieli». È questo, un dettaglio importante: «Il nostro angelo — ha sottolineato il Papa — non solo è con noi, ma vede Dio Padre. È in rapporto con lui. È il ponte quotidiano, dall’ora che ci alziamo all’ora che andiamo a letto, che ci accompagna ed è in legame fra noi e Dio Padre». Quindi «l’angelo è la porta quotidiana alla trascendenza, all’incontro con il Padre»: egli cioè «mi aiuta ad andare perché guarda il Padre e conosce la strada».

Da qui l’esortazione finale di Francesco — «non dimentichiamo questi compagni di cammino» — e il consiglio: «Ognuno pensi: io prego il mio angelo? Ascolto le ispirazioni? Mi fermo quando sento che c’è qualcosa che mi sta dicendo? E so, sono sicuro che lui è un ponte per arrivare al Padre, perché lui sta guardando il Padre?». Questa la preghiera conclusiva del Papa: «Il Signore dia a tutti noi, in questa festa degli angeli custodi, la grazia di capire questo mistero della custodia dell’angelo, della compagnia nella strada, e della contemplazione dell’angelo. La contemplazione a Dio Padre».

Gingășie: îngerii și iubirea părintească

Ingerul meuUneori ni-l putem imagina pe Dumnezeu ca pe un părinte, un tată sau o mamă, care își îndrăgește atât de mult copilul încât vrea să rămână mereu mic. Când sunt mici, copiii sunt ascultători, zâmbesc atât de senini, sunt mereu sinceri, plâng când sunt atinși de durere și râd atunci când simt bucuria, nu-și ascund sentimentele și trăirile, așa cum încercăm să facem noi, „oamenii mari”. Unii părinți vor doar copii mici pentru că știu că după ce cresc, cei mari pleacă de acasă, vor o libertate pe care nu întotdeauna o înțeleg bine: rătăcesc, se lovesc de tot felul de probleme, iar la final, unii dintre ei, se întorc acasă rușinați de încercările lor de a se elibera tocmai de ceea ce este esențial în viață: iubirea părintească.

Nu doar o dată, ci de nenumărate ori, Isus în evanghelie ne cere simplitatea copiilor, ne cere să rămânem copii în gândurile, cuvintele și faptele noastre. Gingășia copiilor este atât de îndrăgită de Domnul. Ba mai mult, este condiția esențială pentru a intra în împărăția cerurilor: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Mt 18,3). Prin umilință nu doar că vom intra în împărăția cerurilor, ci vom primi onoarea de a fi printre cei mai mari în împărăția Domnului (cf. Mt 18,4)

Acestea vor fi în împărăția cerurilor, dar până acolo? Ce se întâmplă cu noi acum? Știm că pe acest pământ, a rămâne copil înseamnă și a fi mereu fragil, predispus la boli, la batjocură, la tot ceea ce este mai rău. Însă vai celor care profită de fragilitatea celor mici! Vai celor care-i disprețuiesc pe cei mici ai căror îngeri „privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri” (Mt 18,10).

Vai lor, celor mari, însă curaj celor mici. Sus inimile! Celor mici Domnul le-a dat un înger păzitor. Nu sunt lăsați să se simtă singuri. Este atât de multă gingășie în oamenii care știu să rămână mici. Cei mici atrag în jurul lor îngerii și oamenii, pentru aceasta nu vor fi niciodată singuri. Un suflet care se simte singur trebuie să se analizeze serios și să vadă de ce nu atrage nici îngeri, nici oameni, nici consolări divine și nici umane.

Să se înrădăcineze astăzi în noi două sentimente: trebuie să fim simpli, mici, umili, fără să ne temem de rănile pe care le vom primi, de răul pe care poate alții ni-l vor face profitând de simplitatea noastră. Și totodată trebuie să fim convinși că nu suntem niciodată singuri: Domnul a pus alături de noi un înger păzitor, un înger care merge înaintea noastră, ne ocrotește și ne conduce spre locul pe care însuși Domnul l-a pregătit pentru noi (cf. Ex 23,20-23). Să avem încredere în această prezență divină. Să iubim simplitatea. Dumnezeu nu vrea să creștem: ne vrea copii, copiii săi.


„Fiecare credincios are alături un înger
ca apărător și păstor
care să-l îndrume în viață”
(sfântul Vasile cel Mare).


2 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 26-a de peste an
Ss. Îngeri Păzitori **
Ex 23,20-23; Ps 90; Mt 18,1-5.10

LECTURA I
Iată, eu trimit un înger înaintea ta!
Citire din cartea Exodului 23,20-23
Aşa spune Domnul fiilor lui Israel: „Iată, eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te conducă în locul pe care l-am pregătit! 21 Fii atent în prezenţa lui, ascultă-i glasul şi nu te revolta împotriva lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci numele meu este în el! 22 Dar dacă vei asculta glasul lui şi vei face tot ce-ţi voi spune, voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. 23 Îngerul meu va merge înaintea ta şi te va duce la amorei, hetei, ferezei, canaaneeni, hevei şi iebusei şi-i voi nimici”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.3-4.5-6.10-11 (R.: 11)
R.: El va porunci îngerilor săi să te păzească pe toate căile tale.

1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
2 îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

3 Căci el te va elibera din laţul vânătorului
şi de ciuma pustiitoare.
4 El te va acoperi cu aripile lui
şi vei găsi refugiu sub penele sale;
adevărul lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care se răspândeşte în întuneric,
nici de molima care bântuie în plină zi. R.

10 Nu ţi se va întâmpla niciun rău,
nicio nenorocire nu se va apropia de locuinţa ta,
11 pentru că el va porunci îngerilor săi
să te păzească pe toate căile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 102(103),21
(Aleluia) Binecuvântaţi-l pe Domnul, toate oştirile sale, voi, slujitorii lui, care împliniţi voinţa lui! (Aleluia)

EVANGHELIA
Îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-5.10
În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” 2 Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4 Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. 10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: