„Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,63.68) este convingerea cu care și în această zi ne apropiem de sfânta Evanghelie și de misterele credinței noastre. Astăzi Cristos ne întărește în convingerea că „Scriptura nu poate fi desfiinţată” și că trebuie să credem în lucrările sale, în ceea ce el, Domnul nostru, a înfăptuit pentru mântuirea noastră. Iar „opera” cea mai măreață este tocmai misterul pe care ne pregătim să-l celebrăm: patima, moartea și învierea sa.

Credința noastră în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi în acţiunea lui creatoare, mântuitoare şi sfinţitoare, credință mărturisită prin Crez, culminează cu proclamarea învierii morţilor la sfârşitul timpurilor şi viaţa veşnică. Iar Scriptura, cea despre care Cristos spune și astăzi „că nu poate fi desființată”, ne învață prin cuvintele sfântului Paul: „Dacă se vestește că Cristos a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morți? Iar dacă nu există înviere din morți, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră… Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutul învierii celor adormiți. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine și învierea din morți. Și după cum toți mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toți vor fi readuși la viață” (1Cor 15,12-14.20-22).

Pe acest pământ viața noastră se aseamănă deseori cu strigătul și suferința profetului Ieremia: suntem abandonați, prigoniți, bolnavi, căzuți, împovărați de răul din jurul nostru. Însă tot împreună cu profetul, în mijlocul suferințelor, spunem: „Domnul este cu mine ca un luptător puternic… el eliberează sufletul celui nevoiaş”, el ne eliberează de orice teamă, el este eliberatorul nostru mai ales atunci când suntem cuprinși de spaima morții (Ier 20,11.13).

Noi credem cu tărie că așa cum Cristos a înviat cu adevărat din morți și trăiește pentru totdeauna la dreapta Tatălui, și noi vom trăi pentru totdeauna cu Cristos cel înviat. El însuși ne va învia în ziua de apoi. Cum se va întâmpla aceasta? Cum vor învia trupurile noastre? Acest lucru este dincolo de puterea noastră de înțelegere și imaginație. Sfântul Irineu ne spune: „După cum pâinea care vine din pământ, după ce se cheamă asupra ei numele lui Dumnezeu, nu mai este pâine obişnuită, ci Euharistie, alcătuită din două lucruri, unul pământesc şi celălalt ceresc, tot astfel, trupurile noastre care se împărtăşesc din Euharistie nu mai sunt stricăcioase, de vreme ce au sămânţa învierii şi el le va învia în ziua de apoi” (cf. 1Cor 15,35-37.42.52-53). Să ne hrănim zilnic cu pâinea vieții, pregustând astfel transfigurarea trupului nostru de către Cristos.

Toţi oamenii care au murit vor învia:
cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii,
iar cei care au făcut cele rele, spre osânda veșnică (cf. In 5,29).

7 aprilie 2017 

Vineri din săptămâna a 5-a din Post
Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. *
Ier 20,10-13; Ps 17; In 10,31-42

LECTURA I
Domnul este cu mine ca un luptător puternic.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13
Am auzit calomniile multora, groază de jur împrejur: „Învinuiţi-l şi-l vom învinui!” Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom lua răzbunarea faţă de el. ¹¹ Domnul este cu mine ca un luptător puternic, de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată. ¹² Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept, care observi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea! ¹³ Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)
R.: În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi el mi-a auzit glasul.

² Te iubesc, Doamne, tăria mea,
^3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

^3bc Dumnezeul meu, stânca mea,
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
⁴ Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

⁵ M-au împresurat legăturile morţii
şi m-au îngrozit râurile pieirii;
⁶ m-au înconjurat legăturile locuinţei morţilor
şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.

⁷ Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul
şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,31-42
În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca să-l bată cu ele. ³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” ³³ Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?” ³⁵ Dacă i-a numit «dumnezei” pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – ³⁶ aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii” pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? ³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; ³⁸ dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!” ³⁹ Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. ⁴⁰ El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. ⁴² Şi mulţi au crezut în el acolo.

Cuvântul Domnului