„Vrei să te învăț cum să mărești mai mult participarea ta interioară la celebrarea comunitară, cum să faci mai plăcută lui Dumnezeu lauda ta și cum să înaintezi în sfințenie? Ascultă ceea ce îți spun. Dacă deja s-a aprins în tine vreo scânteie a iubirii divine, nu o alunga, nu o expune în fața vântului. Ține închisă vatra inimii tale, pentru ca să nu se răcească și să nu piardă căldura. Adică, alungă cât poți ceea ce-ți distrage atenția. Rămâi recules cu Dumnezeu, evită vorbăriile nefolositoare”.
Cât de mult ne solicită inima aceste cuvinte rostite de sfântul Carol Borromeu în urmă cu aproape 500 de ani. Ele sunt ecoul cuvintelor Apostolului: „Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Dumnezeu nu se răzgândește și dacă a aprins în noi iubirea sa divină, chemarea sa, niciodată nu o va retrage. Însă nouă ne revine obligația de a veghea, de a ține „închisă vatra inimii” pentru a nu stinge focul iubirii divine. Nouă ne revine obligația de a cultiva virtuțile, de a trăi în umilință. Doar așa vom simți cum se împlinește în noi cuvântul Domnului: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11).
Ce înseamnă pentru noi umilința? Suntem persoane smerite? Isus este atât de clar în evanghelie: cine nu iubește umilința, cine nu trăiește în smerenie, va fi umilit, înjosit! Noi ce alegem astăzi: să fim umili sau să fim umiliți?
Umilința nu este doar o simplă cale spre pace și fericire. Prin ea nu doar că trăim în pace cu oamenii și cu Dumnezeu. Ea este totodată cea mai puternică armă împotriva Diavolului pentru că el nu știe ce înseamnă să fii umil. Diavolul nu are puterea de a ne învinge atunci când ne lăsăm înveșmântați în această mantie simplă, dar strălucitoare și puternică. Sfântul Augustin ne învață că „după cum mândria a fost cea care i-a făcut pe îngeri să devină diavoli, tot așa umilința îi ajută pe oameni să devină îngeri”. Îmbrăcați în umilință vom fi asemenea îngerilor: îl vom privi pe Dumnezeu față către față la împlinirea timpurilor.
Umilința înseamnă să fii asemenea lui Cristos: nu faci mofturi la fiecare „prânz” al vieții și să nu ai pretenția de a avea locuri rezervate. Fiul Omului nu are un loc rezervat, el nu are nici măcar unde să-și plece capul, însă se încredințează providenței divine (cf. Mt 6,25-34; 8,20; 10,26-33). Fără umilință nu putem fi asemenea lui Cristos, nu-i putem fi ucenici: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23).
Umilința înseamnă să-ți cunoști limitele și să ți le accepți fără a învinui pe nimeni pentru ceea ce ești. Tot ceea ce suntem este un dar, iar nouă ne revine obligația de a valorifica la maxim acest dar: viața!
Dumnezeu „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți” (Lc 1,52-53).
4 noiembrie 2017
Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11
LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!
12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.
14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.
17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)
EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.
Cuvântul Domnului